694 matches
-
fusese învățător. Păstrase ceva din asta, era mai degrabă cazon, genul de plutonier major... Nu avea suflet de aviator". * Nadia participă, în continuare, la campania Odessei, până în noiembrie, zburând de pe aerodromul Tighina până aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua răniții pentru a-i transporta înapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la București6A. Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare, denumită acum Escadrila 108 Transport Ușor. Avioanele acționau de pe aerodromul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
VIII <1941>. Escadrila Sanitară primește ordin să se deplaseze pe Nistru cu baza la Tighina. 22 VIII <1941> . Azi este o zi mare. Escadrila sanitară devine escadrilă de linia I-a. Vom acționa între linia frontului Odessei și Tiraspol, de unde răniții vor fi duși mai departe de avioanele Lares spre interior. Locuința noastră de la Tighina este un fel de cort împodobit cu paturi de fier rusești, saltele de paie și nenumărați șoareci. 22 VIII <?> <1941>. Azi am început transportul răniților dela
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pe un deal lângă satul Demidowka, așezat pe râul Tiligulsk. Sunt văzuți din fericire de un Junkers german care aduce știrea la Tiraspol. Am plecat la fața locului cu RWD-ul încărcat cu 80 kg de ulei, și am găsit răniții întinși pe iarbă sub un soare călduț, afară de unul în stare gravă care murise spre dimineață. Femeile ucrainence și copiii din satele înconjurătoare îi hrăneau cu lapte, miere și turtă de dovleac, din puținul ce aveau. Cu ajutorul doctorului ce sosise
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
stare gravă care murise spre dimineață. Femeile ucrainence și copiii din satele înconjurătoare îi hrăneau cu lapte, miere și turtă de dovleac, din puținul ce aveau. Cu ajutorul doctorului ce sosise dela Berejowska, și a blajinei și minunatei populații, am găsit răniții îngrijiți și sătui. Apoi am luat doi în stare mai gravă și i-am transportat la Tiraspol. M-am reîntors, și am găsit avionul în stare să decoleze. Am mai luat un rănit și pe locot. mecanic și am așteptat
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
lui dela Nipru. Mariana Drăgescu, împreună cu locotenentul mecanic Livianu Eugen, pleacă luând la bord și optzeci de kilograme de ulei. Găsește foarte ușor locul unde adjutantul șef Popescu Nicolae, poreclit Roată, cu obișnuita lui îndemânare, a "pus" aparatul îndărătnic. Toți răniții, întinși pe tărgi, stau la soare. Până ce avionul este readus în stare de zbor, Mariana pleacă cu doi dintre ei, mai grav răniți, la Tiraspol. La întoarcere, totul e gata. Amândouă aparatele decolează. Foarte mândră de rolul ei, de însoțitoare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Și pe inginerul Petre Carp îl așteptăm cu nerăbdare, iar atunci când identificăm pe cer micul său "Gotha" bimotor, știm că în curând vom avea în mijlocul nostru un bun prieten...2. 2. 18 septembrie 1942... De dimineață facem un transport. Ducem răniții până la Kotelnikovo. Vine cu noi și Moț cățelușul mascotă al escadrilei să se joace cu soldații cât timp vom zbura. În mașină stă la mine în brațe și caută să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată vântul. Urechile îi flutură ca aripile liliacului, năsucul negru mișcă necontenit, culegând toate mirosurile stepei. Pe aerodrom, adică pe drumul care servește de aerodrom, mecanicii au și pregătit avioanele. Răniții sunt aduși imediat. Feeș, mecanicul avionului meu, după ce mi-a pornit motorul, îl ia pe Moț, care se uită trist la mine și nu mai vrea să se joace. Vântul e ca de obicei foarte puternic. Norii de praf formează
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
îndemnat pe militarii români să procedeze ca și ei prin a da jos ofițerii și să aleagă, din rândurile lor, noi comandanți iar pe rege să-l înlăture. Regele și fiul său erau tot timpul pe front, iar regina printre răniții din toate spitalele. Armata română a știut să îndepărteze pericolul bolșevic, excortând armata rusă peste Prut. La Mărășești se dă bătălia hotărâtoare și grație lui Dumnezeu și vitejiei armatei române învingem și ne cucerim din nou teritoriul, dar „la masa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
hlipicenari erau întristați și neputincioși la acest act politic al comunismului, dar și mulți s-au bucurat. Odată cu insurecția armată din 23 August 1944, pe valea Jijiei și a Sitnei viața locuitorilor încearcă să intre în normal: se întorc refugiații, răniții din spitalele militare, ca și mulți foști militari, care au fost lăsați la vatră și cu toții au început să repare ce s-a mai putut repara sau chiar s-o ia de la început. În urma celui de al Doilra Război, din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
îndemnat pe militarii români să procedeze ca și ei prin a da jos ofițerii și să aleagă, din rândurile lor, noi comandanți iar pe rege să-l înlăture. Regele și fiul său erau tot timpul pe front, iar regina printre răniții din toate spitalele. Armata română a știut să îndepărteze pericolul bolșevic, excortând armata rusă peste Prut. La Mărășești se dă bătălia hotărâtoare și grație lui Dumnezeu și vitejiei armatei române învingem și ne cucerim din nou teritoriul, dar „la masa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
hlipicenari erau întristați și neputincioși la acest act politic al comunismului, dar și mulți s-au bucurat. Odată cu insurecția armată din 23 August 1944, pe valea Jijiei și a Sitnei viața locuitorilor încearcă să intre în normal: se întorc refugiații, răniții din spitalele militare, ca și mulți foști militari, care au fost lăsați la vatră și cu toții au început să repare ce s-a mai putut repara sau chiar s-o ia de la început. În urma celui de al Doilra Război, din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Capitalei și delegațiunile județelor și comunelor. Garda orășenească și societățile de tir erau înșiruite în bătaie pe ambele lature ale șoselei. Domnul a primit defilarea pe Piața Teatrului. Domnul a condus însuși defilarea. Iată ordinea: Un pluton de gendarmi călări; Răniții și Drapelele luate trofeie, duse de sergenții decorați; Măria Sa Regală Domnul; Statul-major domnesc; Comandantul superior al trupelor; Statul său major; Muzicele de la toate regimentele de infanterie; Drapelele și stindardele armatei de linie și teritoriale; Comandantul Diviziei I de infanterie; Batalionul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
i-a fost prezintat de către decanul, contele Hoyos, ministru al Austro-Ungariei. În acest timp pornise de la Mitropolie, spre a veni la Palat, cortegiul coroanelor, în ordinea următoare: Un pluton de toate armele, având în frunte muzicile militare. Veteranii de la 1848. Răniții din ultimul război. Membrii în viață ai Divanurilor ad-hoc. Trăsura de gală pentru II.PP.SS. mitropolit! D-nii membri ai Senatului cu președintele. Coroanele purtate de 4 generali, asistați de 4 coloneli, însoțite de cele 4 drapele de corate cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Caritatea", sub conducerea prof. dr. Alexandru Moruzi. La 22 iunie 1941, când s-a decretat "Mobilizare generală" pentru Începerea războiului de reîntregire, unitatea noastră, cu Întregul ei personal, a fost "mobilizata pe loc", având datoria de a primi și trata răniții cei mai gravi, îndeosebi cei cu leziuni ale sistemului nervos central (creier și măduva spinării). Spitalul "Caritatea" a devenit astfel Spitalul militar de Zonă Interioară (Z.I.) Nr. 286. Dat fiind profilul sau specializat, aici urmau a se primi cazurile
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
primi cazurile trecute prin formațiunile sanitare Înaintate, precum Ambulanțele divizionare și Spitalele de campanie. Dar, cănd tunurile bubuiau la numai 18 km depărtare de orașul lași, atât spitalul nostru, cât și celelalte cu profil similar, au fost obligate să primească răniții aduși În grabă, direct de pe zona de operații, unii pansați sumar, la posturile de prim ajutor, alții deloc. Sârmanii răniți erau aduși de urgență cu autosanitare, cu autocamioane sau alte mijloace de transport moto și hipo. Sovieticii opunând o rezistență
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
schijelor, se foloseau manevre delicate, nesocogene. Un intern experimentat exercita funcția numită acum de anestezie-reanimare, În sarcina lui căzând narcoza, transfuziile, tensiometria periodica, spre a surprinde la timp și a combate prăbușirile tensionale. În sala a doua, unde se introduceau răniții de gravitate medie sau ușoară, operau alternativ câte unul din cei doi medici auxiliari, asistați de interni sau externi. În ambele parți Își făcea simțită prezența sora șefa de la blocul operator, Măricica Lăzărescu. Datorită hărniciei și conștiinciozității sale, ea se
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
e bombardament; ce facem?" Răspunsul maestrului veni prompt și hotărât: „Că la regulament: toată lumea care poate merge, la adăposturi!" Erau niște tranșee adânci, săpate ad-hoc În grădina din dosul spitalului. După câteva minute de larma pe săli, semn că personalul, răniții autotransportabili fugeau Încolo, s-a lăsat o liniște care putea să nu prevestească a bine. Într-adevăr, avioane sovietice vâjâiau pe deasupra clădirii spitalului nostru, semănând bombe În jur. Exploziile parcă ne veneau În cap, geamurile sălii de operații zdrăngăneau gata
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prietenie. Se retrase și ea În camerele căpitanului Oană, așteptând. Știa că și Doamna face același lucru, cu privirile pe fereastră. Așteaptă. Prima zi fusese cumplită. Zgomotele bătăliei nu se stingeau În memoria Erinei, așa cum nu se stingeau imaginile sângeroase, răniții și morții, strigătele celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și până la urmă tot am dormit, nu știu cât. Când mărfarul a oprit la destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista aici, i-a sortat pe cei răniți ușor și pe răniții grav. O privire era de ajuns. Cât de repede mergea! Meißen, străvechiul oraș cu dom rămas în chip miraculos în picioare zăcea în lumina matinală a unei dimineți de primăvară. La fel ca în cântec, toate păsările erau deja aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice caz, noi am găsit-o deschisă, după ce șeful districtual și ceilalți ștabi fugiseră. Dar se poate și ca ea să fi fost încuiată și careva să fi fost nevoit să se ajute de-o rangă. Așa ori altminteri: toți răniții capabili să umble, așadar și eu, care între timp puteam să apuc din nou cu mâna stângă, am cotrobăit prin birourile și încăperile de lucru, prin camera de ședințe, prin camera din turn în care porumbeii își făcuseră cuiburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trântă, de la un pariu. Și s-au trântit, văd, bine de tot. Că și-a rupt, fiecare, câte ceva. Unul - o mână; altul - o altă mână. Când s-o ia din loc, rabla de taximetru nu voi nici În ruptul capului. Răniții turbau de durere. Și urlau. Taximetristul le zise: mai răbdați puțin, că mă duc, eu, la marginea parcului, și aduc un coleg, cu mașină mai bună, să vă putem duce la spital. Hai! Fugi, Îl Îndemnă, Cocuz Cocuz. De Îndată ce taximetristul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu se mai văicăreau, ci, doar, gemeau, Înfundat, din când În când. Îi liniști: să țineți minte ce mi-ați promis. Da. Vom ține minte. Că eu am să vă vizitez, În fiecare zi, cât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
locul natural în care ne puteam camufla la apariția avioanelor. Și iarăși, cercul de coroană de spini cu rare înfloriri de speranță își recuperează întregul. La Câșlița, într-una din zile, năboi de lume și mișcare de căruțe. Erau aduși răniții de pe nu știu care vapor de pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu Matei, însoțit de o asistentă. Ajungând la locul accidentului, văd nenorocirea. Cecilia era inconștientă, plină de sânge, Sebastian și Camelia răniți și ei. Între timp sosesc și cei de la poliție care fuseseră anunțați și care trebuiau să cerceteze cazul. Răniții sunt duși la spital, iar Cecilia, care era în situația cea mai gravă, în sala de operație. În acest răstimp, în drumul spre spital, se așternuse o liniște mormântală, fiindcă toți erau șocați. Matei, care-și vedea soția în ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]