1,580 matches
-
nimeni nu putea spune exact când fusese arestat și dacă mai zăcea în pușcărie. De Sfântu Ion, bandiții au năvălit, așadar, într-una din distileriile Leoteștilor. Nu era nimeni acolo, afară de doi băieți care supravegheau alcoolurile; lumea moțăia prin case, răpusă de-atâta mâncare și-odihnă. Mirosea frumos, a zăpadă, purcel fript și sărbătoare. Bandiții au întins ca de obicei armele, după care unul din ei și-a spus replica: „Dacă ați luat ziarele de dimineață, mă abțin să-mi dezvolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Republicii Socialiste România, toată lumea cunoștea că fusese mâna dreaptă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: jumătate sfătuitor, jumătate educator - atât cât puteai să-i fii unui criminal stalinist temut în țară și respectat la Moscova. Când Dej se prăpădise, în martie 1965, răpus de-un cancer, îi lăsase cu limbă de moarte lui Maurer numele succesorului său la conducerea Partidului. Nu unul, ci două, din care Maurer putea să aleagă: Chivu Stoica și Gheorghe Apostol. Se mai vorbea că, dintr-o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urgente de apărare a țării. Dregătorii plecară capetele, așteptând continuarea. Aflaseră deja ce se Întâmplase, dar totul se vedea altfel din perspectiva domnitorului. Observaseră prezența Erinei, iar asta Îi tulbura și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră să Îndeplinească porunca, dar În ultima clipă căzuseră răpuși de o forță necunoscută. Sau poate de Umbră. Ienicerii din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
înfrățirea orașului Constanța cu orașul natal al poetului Sulmona, în cele două orașe existând statui identice ale poetului. Epitaful de pe statuia din vechiul Tomis reprezintă propriile versuri trimise din exil soției sale: „Sub astă piatră zace Ovidiu Cântărețul iubirilor gingașe, răpus deal său talent O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
-lea, după ce epidemia de ciumă neagră redusese populația Europei Occidentale la aproape o treime, nobilii s-au confruntat cu mari dificultăți În Încercarea de a atrage șerbi În condiții favorabile, deoarece aceștia puteau fugi acum foarte ușor pe pământurile celor răpuși de boală. Statele sclavagiste cu frontiere deschise au fost dintotdeauna vulnerabile din acest punct de vedere. Înainte de războiul civil, În Statele Unite, sclavii fugari puteau merge În Nord, În Canada sau În „statele libere” din Vest. În Rusia, majoritatea decretelor țariste
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul spune „fie ce-o fi” și trece la acțiune. Dacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încheie cea mai glorioasă domnie din istoria românilor. Pe lângă faptul că Ștefan a avut curajul să-i înfrunte pe toți vecinii săi și a avut geniul militar să-i și înfrângă în campanii foarte grele, a murit pe patul lui, răpus de bătrânețe, plâns de o țară întreagă. I s-a spus „cel Mare și Sfânt”. Canonizarea sa după cinci secole a fost o reparație târzie, datorită complexelor de inferioritate, pe care le-au cultivat românii ca să fie, de obicei, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în jos, înfrânt. Ei, ei...! Haidem în casă, mormăie El într-un târziu, râzând, după ce m-a împuns încă o dată cu sulițele privirilor sale, ca pe o lighioană, mult prea mică și prea îndrăzneață, pe care a voit, parcă, să o răpună acolo, în fața odăii Sale. Martorul întâlnirii noastre este părintele stareț Melchisedec care ne aștepta deja înăuntru, unde sosise înaintea noastră. Starețul l-a informat, poate, că în toamna aceea, am căzut la Facultatea de Filozofie, că am venit să încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o adevărată tragedie faptul că "nimeni din afara Varvarei nu crede în existența varvarienilor". În plus, pentru a ne pune la încercare credința, "Dumnezeu ni l-a trimis pe Diavol cu toată hidoșenia smintirii dintre vorbire și faptă (...) și îl poți răpune doar cunoscându-l, pentru că el renaște veșnic în fiecare om". Apoi, îl informează, îngrijorat, că "pe varvarieni doar anecdotele, pe care nu le uită niciodată, îi scutesc de orice griji" și la ei "râsul nu mai îndreaptă moravurile, ci ocrotește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-l din capul locului să prezinte manuscrisul la vreo editură. Între timp, după o banală ceartă cu soția, Dimitrie Cristea pornește în afara satului, ajunge într-o pădure, urcă un pisc înzăpezit, care ia conturul Muntelui Alb din basmele varvarienilor și, răpus de o criză renală, își vine în fire în casa unui bătrân pădurar, confundându-l pe acesta cu Lamparia, "ultimul supraviețuitor al unui neam vechi de câteva zeci de mii de generații care descoperise cheia desăvârșirii vieții..." Revenit peste cinci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără complexe "un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern" în care este surprins Constantin Virgil Negoiță ("un remarcabil precursor al transmodernismului"), român din exilul american, autor de romane non-ficționale. El "reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul", performanță ce "merită cu asupra de măsură să fie remarcată". Și alte atitudini de la noi sau de-aiurea sunt puse sub lupă și așezate unde le este locul în susținerea unei direcții epistemologice muribunde ori în favoarea deschiderii spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
A colaborat sporadic cu versuri și povestiri în presa literară, precum și la radio și televiziune cu monoloage și piese de teatru (Meci la Chițăoani, Aurică 2, Cenușăreasa și Anul Nou ș.a.), unele jucate și la teatre de profesioniști sau amatori. Răpus înainte de vreme de o boală de inimă severă, S. nu a apucat să își vadă scrierile tipărite decât parțial, ele fiind adunate postum, prin grija soției sale, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, în masivele tomuri Timp scufundat (1981) și Un ceas de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se peste el (Amilcar Barca); unui ceasornicar numeroasele orologii din prăvălia „La țanc” nu îi mergeau după ora exactă, ci după „infailibilul său auz muzical” („Astfel bătăile lor decalate-ntre ele/cu diferențe de clipe, de minute sau ore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
se agăță de ușor, privind În jur. Ceilalți alergau și ei Într-acolo, acum că toată năuceala și debandada provocate de groaznica prăbușire Începeau să se risipească. Locul era Înțesat de soldați Înarmați, răspândiți În spațiul deschis al porticului, care răpuneau cu lovituri de spadă bărbați și femei neînarmați, care se ghemuiau printre țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la tine, visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind izbăvire Prin nopți nesfârșite sau prin dimineți. Rămâi, peste toate, ideea supremă, Uimirea deplină, miracolul pur, Profunda trăire și marea dilemă, Ți-o spun fără teamă și fără-nconjur. Eu las sentimentul să curgă prin plete, Pretind
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a plecat cu o bucățică bună din blana mea când m-a prins când să intru în cotețul găinilor. Mă grăbeam, coana Vulpe se pregătea de câteva zile pentru atac! Grivei, el lătra la lună rockul ăsta. Sărmanul, l-a răpus ursul înainte de a veni pădurarul cu pușca). Se aude motor de mașină; în curte intră Ana urmată de Raluca cu ținuta descrisă de Miki: brățări, lănțișoare, medalioane, inele. Gazdele încep cântecul de primire: Râde soarele cu noi/ Și pășim în
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe care l-au culcat lîngă sobă și l-au învelit cu cîteva pături după ce doctorul i-a făcut o injecție și i-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mai degrabă... Domnilor, ca să revin în trecut, veți lua act că, potrivit cronicilor, ilustrul Ioan de Hunedoara a avut, la asediul Belgradului, un sfetnic, un curtean și un camarad fidel, care i-a stat alături până ce marele nacealnic a căzut răpus de ciumă, la Zemun, după acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan, un gentilom care, ca și mine, a ales de bună voie calea glorioasă a credinței și a spadei depunând, în Ordinul său monahal, cele trei voturi: de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază de coniac. Ce mosorela mea! Sunt proaspăt ca o floare. Mi se-ntinde! Să mai beau și vin sau, mai bine, nu? That's the
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici nu mai importă. Despre ce naiba discutăm? Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și se duce-n budă! Punct ochit, punct lovit! Ai dracilor să fim amândoi, așa este...! vine și răspunsul. Poetului nu-i răpunsese, însă, Fratele. Nu-i răspunseseră nici Vălică ori Boss. Nici Apostatul, care încă mai suspina, nemângâiat. Nici măcar Îngerul! Îi vorbise chiar Lucică, mortul... Din sicriu! Cel puțin, aceasta a fost percepția singulară a Avocatului. Lucică se sculase în șezut, zâmbind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e că fiecare apariție a lui Lily în viața lui Ricardo aduce ca un blestem moartea unui prieten. Paul, revoluționarul care se hotărăște să aplice învățămintele lui Che în Peru, sfârșește în Anzi, un alt prieten din Londra, Juan, moare răpus de SIDA, după ce Ricardo se întâlnește cu Lily a treia oară, un amic traducător care îl aduce în Japonia se sinucide din dragoste. Toți prietenii lui sunt figuri exotice pe care Ricardo le vampirizează de biografii. El trăiește prin alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
e că fiecare apariție a lui Lily în viața lui Ricardo aduce ca un blestem moartea unui prieten. Paul, revoluționarul care se hotărăște să aplice învățămintele lui Che în Peru, sfârșește în Anzi, un alt prieten din Londra, Juan, moare răpus de SIDA, după ce Ricardo se întâlnește cu Lily a treia oară, un amic traducător care îl aduce în Japonia se sinucide din dragoste. Toți prietenii lui sunt figuri exotice pe care Ricardo le vampirizează de biografii. El trăiește prin alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu Virtutea, cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]