1,169 matches
-
dă acuma samă Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc, Curând va-ntinde moartea mantaua ei cea brună Pe mine... Și suflarea-mi aripile-i o duc. Cu rece-aghiazmă moartea fruntea mea o sfințește Și inima-mi bătrână bătăile-și rărește. "Și sufletu-mi pîn-n-a-ntins îmflatele-i aripe Spre-a stelelor imperiu întins ca și un cort, Nainte până corpu-mi să cadă în risipe, Nainte de-a se rupe a vieții mele tort, {EminescuOpIV 154} Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De mâne diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în extas) E albă... -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
n-are, Iar noaptea sufletul în cale pleacă. {EminescuOpIV 333} ALBUMUL Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta așez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă. De la oricine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vărsând pe mine, de pe mine pe gât, de pe gât pe gulerul alb al cămășii, și de acolo mai departe pe costumul meu de duminică care s-a dus pulii de suflet după contactul rouge-ul din sticlă. Fumul s-a mai rărit și am reușit să-l zăresc din nou pe omul meu. I-am mulțumit tot dintr-o mișcare a capului și nu am refuzat oferta lui de încă o mahorcă, pentru că, drept să-ți spun, erau cam scurte chiștoacele și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
DE ACHIZIȚIE PUBLICĂ mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii; contract de concesiune de lucrări publice ă contractul care are aceleași caracteristici ca și contractul de luc rări, cu deosebirea că în contrapartida lucrărilor executate contractantul, În calitate de concesionar, primește din partea autorității co ntractante, În calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor pe o perioadădeterminatăsau acest drept Însoțit de p lata unei sume de bani prestabilite; contract de concesiune
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, se prezintă motivele justificative. 3. Contractul de lucrări: natura și dimensiunea prestațiilor, caracteristicile generale ale lucrării.4 . Data atribuirii contractului de lucrări. 5. Criteriul de atribuire a contractului de luc rări. 6. Numărul de oferte primite. 7. Denumirea și adresa ofertantului/ ofertanților câștigător/castigatori. 8. Prețul sau gama prețurilor plătite. 9. Data publicării anunțului de participare . 10. Alte informații. CAPITOLUL V ATRIBUIREA CONTRACTULUI DE ACHIZIȚIE PUBLICĂ CAPITOLUL V ATRIBUIREA CONTRACTULUI DE
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
pare că în ultima sută de ani protecția acestor păduri de Sequoia s-a făcut cumva neadecvat. De exemplu, protecția împotriva incendiilor mai mult a dăunat, întrucât Sequoia este excelent adaptat la foc, iar incendiile nu fac altceva decât să rărească speciile de plante competitoare, lăsând solul bogat în minerale, lucru necesar pentru germinarea semințelor de Sequoia. Dar tocmai controlul incendiilor și împiedicarea focurilor a dus la dezvoltarea unui arboret care preferă umbra. Așadar, în ultimul timp se urmărește chiar stimularea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
propria forță gravitațională este contrabalansată de energia emisă de hidrogenul aflat în proces de fuziune în centrul ei. Acest echilibru nu poate dura la infinit; steaua posedă doar o cantitate limitată de hidrogen. După un timp, reacțiile de fuziune se răresc și echilibrul este tulburat. (Durata procesului depinde de mărimea stelei. Ironic, cu cât steaua este mai mare - cu cât are mai mult hidrogen -, cu atât mai scurtă este viața ei, deoarece arde mult mai violent. Soarele mai are „combustibil“ pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dea întruchipări Unului și legăturii cu acesta. întruchipările, ca „externalizări“ ale relației, au miza de a conserva și de a da sens mai departe legăturii pentru cel care a trăit experiența Unului și dorește să o păstreze, în speranța reite rării ei sau pentru a o transmite, ca gest întemeietor, celorlalți. Riscul este dublu și se naște din interpretarea eronată, deformată a întruchipărilor la nivelul a cel puțin două registre: 1. Interpretarea eronată a treptelor intermediare (și fragmentare) ce survin în timpul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
valuri de foamete care au diminuat, chiar decimat populația. Numărul mare al morților reducea și posibilitățile de a lucra pământul, de a obține recolte mai bune, perpetuîndu-se astfel un ciclu vicios infernal pentru societate... În societățile industriale, bolile infecțioase se răresc, iar apoi sunt ținute sub control (mai ales după ce apar antibioticele). Se înmulțesc în schimb bolile cronice degenerative netransmisibile (bolile cardiovasculare, diabetul etc.). Spre deosebire de epidemii (când domnea spaima contagiunii), aceste boli, "moderne", nu mai sperie atât de mult, nu mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cineva să fi vânat un Cerb lopătar<footnote Cerb lopătar, specie de mamifer rumegător din familia cervidee, cu coarne mari și ramificate și lățite în formă de lopeți. Anuca, fata pădurarului footnote>. El era doar legendă... Lopătarul, după ce s-a rărit, a dispărut din codrii Fălciului, cu desăvârșire, cu mulți, foarte mulți ani înainte. De pe atunci... cel puțin prin partea locului, Cerbul lopătar n-a mai fost văzut de nimeni niciodată... Vânătorii bătrâni, iscusiți... povesteau demult, că doar l-au văzut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată în muțenie, sub un văl de ceață palid. E trecut de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un hotel care îți punea la dispoziție șampon și gel de duș demne de șterpelit. Zborul fu anunțat și urmă foiala obișnuită la urcarea în avion. Bărbatul de lângă ea își închise laptopul și se alătură cozii. Darcey așteptă să se rărească înghesuiala și apoi se sui în avion, de-abia reușind să-și facă loc pentru geantă în compartimentele de bagaje de deasupra. Locul ei era lângă încă un utilizator de computer. Își ținea laptopul pe genunchi, pregătit să înceapă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
toți să îi povestească. Era minunat să știe că le păsa de ea, dar nimeni nu poate să asculte atât de multe istorisiri tragice despre mâini și picioare zdrobite. Când fluxul de oameni care îi urau numai de bine se rări, putu să își dedice timpul citirii celor câteva sute de e-mailuri care se adunaseră. Un nume îi sări imediat în ochi și deschise mesajul. Bună, citi ea. Am sunat la firmă și mi-au spus că te-ai accidentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își puțea relua viața normală. Și aici Tatle și-ar aduce aminte cum s-au întîmplat toate. "Eu ― zicea el în tragedia văzută la Ciudad de Mexico ― sunt ca florile de pe ruine, peste tot am același înțeles". Plecăm. Copacii se răresc, câmpul și pășunile triumfă din nou. Lăsăm în urmă fascinantul muzeu în aer liber de la Palenque și omul care taie iarba, apărând parcă amiaza. Amiaza? Nu, o idee. arta și strada Arta coborâtă în stradă, ca în pictura murală mexicană
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trupul ei cald, fremătător și șarpele rece ce-mi coboară pe șira spinării, m-a prins ploaia pe străzi și mi-e frig acum, tremur, ar trebui să-mi iau ceva de mâncare, cerul întunecat, culoare El Greco, s-a mai rărit și ploaia, dar încă nu pot să mă mișc din imaginea asta în care m-am strecurat, încă o cafea și după lista prețurilor afișate deasupra casei de marcat îmi pot permite și o pizza, cea mai ieftină, cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
drumuri, nehotărât, în dreapta un schelet de bârne, servind probabil iarna drept fânar pentru sălbăticiunile ierbivore ale pădurii și o iau pe cărarea ce părăsește drumul forestier și se afundă în pădure, începe urcușul și în curând copacii par să se rărească, vegetația se împuținează și cărarea mea urcă, tufe de mure, aluni, buchete uriașe de ferigi, soarele de-acum în creștetul cerului și-ar trebuisă mă opresc puțin pe-o piatră să hotărăsc ce-am de făcut, să mă întorc cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
d’orsay, vorbesc, vorbesc ca să-mi opresc gesturile nestăpânite, își lasă părul să cadă pe umeri, eu aș fi vrut ca gestul acesta să mai întârzie, Ți-ai mai tăiat părul! Da, din vârfuri, începe să se roadă și se rărește, nu l-am mai vopsit, mă doare usturimea din glasul ei, Cred că am să-l tai scurt, ce vrei, dragul meu, încep să îmbătrânesc, nu sunt într-o dispoziție prea bună, ai să mă ierți, și-l duce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nici o înfrângere la categoria semigrea, în urmă cu cinci ani. Știind că singura metodă de a lupta cu nepotismul era să mă încadrez în categoria mea de greutate, m-am apucat să dau cu pumnii în sacul de antrenament, să răresc mesele și să sar coarda, până când am ajuns din nou, ușurel, la categoria semigrea. Apoi am așteptat. CAPITOLUL DOI Ajunsesem de o săptămână la limita de optzeci de kilograme, eram sătul de atâtea antrenamente și visam în fiecare noapte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aproape se făcuse șapte. Traficul de miercuri seara era ușor, cei mai mulți ducându-se de la muncă direct acasă. Vremea Îngrozitoare Îi ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n-am putut să-mi iau ochii de la părul ei, spuse Leigh. — Părul ei? Ce era în neregulă cu părul ei? întrebă Emmy. — Păi, nu e nimic în neregulă cu el acum, dar se vede că e genul care se rărește. N-aș vrea să am treizeci de ani și să încep să chelesc în frunte și în creștet. Râseră toate trei. Da, ai dreptate... Probabil că trebuia să fac chestia aia mai demult, spuse Emmy, reluând conversația de unde o lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
credeți În vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea Încredere În ea. Cu șase luni În urmă, cînd doctorul Ransome crezuse că Jim contractase pneumonie, ea nu făcuse nimic ca să-l Îngrijească, iar doctorul Ransome fusese obligat să vină În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu mai pot aștepta nimic, revin la miezul chestiunii. Memoria Îmi Înapoiază o sâmbătă dimineață din 1964, când aveam oră la doctorul gerontolog Raúl Narbondo. E trist, dar adevărat, că noi, băieții de pe vremuri, am Îmbătrânit: pletele ni s-au rărit, câte o ureche ni se astupă, zbârciturile noastre prind scame, măseaua are concavități, tusea prinde rădăcini, spinarea ni se face cocoașă, piciorul ni se prinde În spărturi de piatră și, Într-un cuvânt, pater familias Își pierde valabilitatea. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]