9,377 matches
-
e zgomot, strigase Andreea către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-am de gând să mă duc, râsese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-am de gând să mă duc, râsese Andreea. Cum? Niciodată să nu mai faci așa ceva. Poate că te-a luat În serios și se va
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
timp. Așa este. Dar să nu uiți că va trebui să ne trezim la 3,30 noaptea ca să putem fi pe plajă la ora 4,oo. Asta ai vrut asta vei avea. Ia În calcul și posibilitatea de a vedea răsăritul, doar cu mine, spusese mama, privind-o atent pe fiica sa. La acest aspect tânăra nu se gândise. O trezire cu noaptea În cap nu era În firea lor, dar așa nu mai putea decât să spere, că nu se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
știi să-l vezi și să-l admiri sincer. Am cam uitat să ne bucurăm de natură, păcat. Prin câte am trecut În ultimii ani. Este la fel de păcat nu crezi? Da, ai dreptate dar până anul viitor, mâine vom vedea răsăritul la mare spusese Andreea cu voce tare râzând. Ar fi culmea ironiei să ne trezim singure pe plajă la ora aceea. Eu cred că mai sunt și alți amatori de astfel de frumuseți, spusese mama. Totul ține de sensibilitatea fiecăruia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
am grăbit cu invitația asta matinală, zâmbise Andreea, privindu-și Întrebător mama. Ne afectează În primul rând pe noi, iar ei se vor amuza pe seama noastră. Și tu te gândești la asta nu? Cu siguranță că da, dar vei vedea răsăritul și este posibil să primești și o lecție ca data viitoare să nu te mai grăbești așa. Ai câte ceva de Învațat din toate Întâmplările vieții. Da, dar Îl voi vedea și pe El, gândea Andreea În sinea ei apoi Întrebase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mulțumim cu troleul sau cu un autobuz mai rapid. Cu diferența de bani Îți cumpăr un tricou...alb, dacă găsesc, adăugase mama zâmbind insinuant. Iar mâine la 4,oo dimineață gândea Andreea, În semiîntuneric vor fi ...două tricouri albe așteptând...răsăritul. Ha, ha, chiar devine interesantă vacanța asta. Recunoștea În sinea ei că depusese ceva efort ca să nu fie monotonă. Andreea, privea curioasă unde putea să fie stația de autobuz căutată de mama sa. Ce ne facem dacă ni se termină
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
tot roșie cu o broderie minusculă făcută de mama. Numai adidașii nu se asortau, erau albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de tineri care plecau În grup să vadă răsăritul soarelui, dar vorbeau cam tare despre plecarea trenului și altele. Cred că majoritatea văd răsăritul În ultima zi de concediu, spusese Teia, ascultând discuțiile de jos. Da...numai noi mergem În prima zi...sper să nu ne pară rău...zâmbise
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de tineri care plecau În grup să vadă răsăritul soarelui, dar vorbeau cam tare despre plecarea trenului și altele. Cred că majoritatea văd răsăritul În ultima zi de concediu, spusese Teia, ascultând discuțiile de jos. Da...numai noi mergem În prima zi...sper să nu ne pară rău...zâmbise Andreea. Va trebui să mergem mai repede spusese ea, către fiica sa care Începuse să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid! Cel mai mare artist rămâne natura Însăși, spusese Silviu, primul care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-i ușor ca un copil În primii ani de școală să trebuiască să stea singur câteva ore bune pe zi, până vine mama de la serviciu. Și ea era gata să renunțe dimineață când am trezit-o să ieșim să vedem răsăritul dar, am insistat să-și țină promisiunea și sper că a fost o lecție pentru ea. A fost ceva spontan, noi În tren iar voi pe șosea la barieră. Nu se fac astfel de lucruri. Nici mie nu mi-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu există, ci voi merge pe drumul asfaltat gata, care duce spre succes. Și fiecare dintre noi va simți câtă învățătură va primi de la o conversație cu o persoană, care a trecut prin viață și care este fericită de la fiecare răsărit de soare. Câtă bucurie ar fi, dacă nepoții, copiii, și-ar vizita mamele, bunicile. Câte lucruri pozitive o să primească și câtă bucurie dăruiesc prin faptul că nu uită de ei. Trebuie să profităm de acest timp, în care ei sunt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este o albastră haină/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vara sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Astfel transferul mitopeic devine un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către apus"; "O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Poemele luminii, Lucian Blaga parcurge o perioadă intens întrebătoare în volumele Pașii profetului, In marea trecere și Lauda somnului, cu refuzul final al existenței. În Psalm apare neliniștea cunoașterii supreme: O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă. ...Între răsăritul și apusul de soare Sunt numai tină și rană ...O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viața mi-ai vorbi, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de ici, arată-te, Doamne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nu, de găsit n-am găsit noi. Va trebui să cauți tu și să găsești singur. Ascultă aici: cam la vremea la care tu "uceniceai" deja în haită, un animal înfiorător la vedere și-a făcut veacul la marginea dinspre răsărit a pădurii acesteia. Biet suflet: înfățișarea îi era atît de înspăimîntătoare, încît mamele își ascundeau odraslele din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi îl mai despărțea de lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să spere? Erau acestea semne că se apropiau de sfîrșitul secetei? În scurt timp, negura s-a împrăștiat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
populație a capitalei. Mâine va avea loc prima demonstrație practică a jocului extraordinar pe care l-a plodit regala țeastă într-o dupăamiază de indigestie. Amănunte, pe larg, în ediția de seară a oficiosului guvernamental. II A doua zi, după răsăritul soarelui, aeroportul orașului este arhiplin. Deși este o banală zi de marți, bărbați și femei, cei mai mulți, poartă haine de sărbătoare. Se anunță o zi frumoasă, cu un soare dulce, cum sunt aproape toate zilele de mai în această parte a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu noi, în CAER, în lagărul socialist și Puțin e om bun, hotărât, KGB-ist, așa că tot la voi sunt din DSS, securiștii la putere ne înțelegem noi ca pe vremuri, că doar a spus Sadoveanu că lumina vine de la răsărit și tot el în Frații Jderi îl descrie pe Ionuț, fiul lui Ștefan cel Mare și Sfânt cu Elisafta, cu acordul lui Manole că domnului trebuie să îi dai, așa că davai ceas, palton, nevasta, fata casă pașol la Siberia la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
e o tradiție veche (I.L.Caragiale) și exprima și fac manipularea poporului. În timpurile noastre, SE MINTE POPORUL CU TELEVIZORUL și scriitorii au fost în comunism propagandiști ai comunismului, cazul lui Mihail Sadoveanu cu Mitrea Cocor și Lumina vine de la răsărit, cât și al lui Zaharia Stancu - președinte al USR și autor al românului Desculț, fiind definitorii. Acești oameni cu talent, de altfel, s-au pus în slujba comunismului, au organizat epurările și în slujba creării omului nou. Politicul continuă acest
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
hăinuțe. Când se trezi , Crăciun văzu că parul i se albise de tot, iar barba Îi crescuse până pe piept.Copii nu erau nicăieri.Își luă În spate sacul plin cu daruri și plecă la copii de departe li aproape, din răsărit și din apus, din marile orașe și din cel mai mic cătun. Acum Crăciun iubește copiii, mai ales pe cei isteți, frumoși, dar mai ales pe cei cuminți. BRADUL În vremea lui Ștefan cel Mare veneau des În Moldova , ca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să-l ajute atunci când era vorba de paza Sucevei. Ioan râdea de Îndrăzneala fetei, dar n-o Îndepărta, ci Îi dezvălui tainele curajului, a dragostei de neam.Și Îi dete o treabă deloc ușoară: atunci când se apropia vreo primejdie, dinspre răsărit ori dinspre apus, ea trebuia să aprindă câte un foc pe dealuri, dând de veste tuturor că-i paște vreo primejdie. Nu a trebuit să-i spună de doua ori, căci Sânzâiana era foarte curajoasă În Îndatorirea ei: aprindea pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
căprioară de prin pădurile acelea să-i mănânce din palmă. Au Început a curge flăcăii, și Înalți și scunzi, și slabi și grași, și frumoși și urâți, și isteți și prostuți, și prinți și feciori de prin sate. Veneau din răsărit și din apus, fiecare Încercându-și norocul. Împăratul Vechi Îi primea pe toți cu răbdare și-i cântărea din ochi; știa el ce știa căci văzuse multe la viața lui. Din pacate, cum veneau voinicii și plecau, căci nu erau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]