3,048 matches
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > LA ÎNCEPUT A FOST... Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului LA ÎNCEPUT A FOST... Mă răscolesc tăcerile cuvintelor Gândind c-acestea nu s-or mai rosti, Mă dor nerotunjimile pământului La polii nopților furate dintru zi. Caut profund tăcerea cuvintelor iubirii Din nopțile cu luna și stele aurii, Pe care știu să le rostească numai mirii
LA INCEPUT A FOST... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382618_a_383947]
-
mimeze față de persoane a căror viață, gânduri sau soartă, îi lăsau cu totul indiferenți. Odată, râsese cu o prietenă de-a ei pe seama insistenței cu care acest gen de oameni se băgau în sufletul tuturor, scotocind, tatonând, întrebând și apoi răscolind, chiar dacă deseori, nu știau de fapt, ce caută să afle: “Aștia manifestă o adevărată conduită preventivă; chiar dacă nu știu ce ar putea afla, sau ce ar putea găsi tot răscolind, este totuși bine, din punctul lor de vedere să afle cât mai
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
de oameni se băgau în sufletul tuturor, scotocind, tatonând, întrebând și apoi răscolind, chiar dacă deseori, nu știau de fapt, ce caută să afle: “Aștia manifestă o adevărată conduită preventivă; chiar dacă nu știu ce ar putea afla, sau ce ar putea găsi tot răscolind, este totuși bine, din punctul lor de vedere să afle cât mai multe despre x sau y; cine știe la ce le-ar putea folosi altora și implicit lor, vreodată. Își fac așadar “provizii”, adică vara-car, iarna-sanie... poate că or
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
începuseră așa deodată să se țină lanț pagubele la ușa casei sale și începuseră și discuțiile între ea și Gheorghe din cauza aceasta și temea făcăturile vrăjitoarei. Găsise într-o dimineață pământul săpat proaspăt la temelia casei și neexplicându-și fenomenul, răscolise puțin pământul. Nu mică i-a fost uimirea când a găsit o oală de pământ îngropată acolo, în care erau tot felul de spurcăciuni: oase, legături cu sfoară scrum și un lichid negru ce puțea groaznic. Femeia a înlemnit de
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat, Cu ruga trupului înfășurată-n dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar răscolind dorința, Săruturile-ți dulci sporind nesăbuința Supliciilor certe, dar boeme. Cu buzele-ți rebele, Am conturat desenele lascive, Îmbrățișări hulpave, explozive, Rămase simple bagatele. Emoțiile le-am trăit, Cumplit de sincer, de real, Doar gândul se răsfrânge anormal, Într-o
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
cel sfânt Am dat viață am dat rost Și în cer și pe pământ C-am rămas în veci la post Când în planul de-ntocmire Pe om Însumi l-am văzut Am simțit a lui iubire Duhul că mi-a răscolit Omul— ființa aceasta plină Și de sensuri și priviri Ce se vrea o rădăcină Plină de închipuiri Mi-a rămas o țintă vie Un liman plin de iubire Să îl iau în veșnicie Drept comoară să îmi fie Pe Mine
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
misiuni. Era vorba desigur de o sumă insignifiantă, ceva de ordinul a câte- va zeci de mii de euro, un mezelic prin comparație cu alte cheltuieli de reprezentare, însă aici apar și niște obraznici de reporteri puși pe scandal și răscolit prin gunoaie tocmai acum când țara trecea prin cea mai glorioasă perioadă a istoriei ei. Și ce să vezi!? La o conferință de presă organizată la minister pentru a scoate în evidență rezultatele extraordinare obținute în economie și politică externă
SPRÂNCEANA POPORULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384083_a_385412]
-
1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
Autorului Mâna mea dinspre umăr spre cer, fruntea ei subțiată în lumină, sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca prin farmec din fuioarele de nea. Caii cei albi prinseră în copite pământul, răscolind amarnic tot ce hlamida rece apărase până atunci. Dădeau omătul către poale prin darace, îl strângeau, rostogolind un gros covor în jos... * În urmă, oamenii aflați de față la izbăvire jurau că fuseseră aievea cele văzute! Și-au rămas încredințați
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
nu mai știa câte, i-au pus capac. Nu numai lui, firește. Se trezi în camera de hotel (Dumnezeule, cât de tare îl durea capul !), gol în pat, cu ... Mădălina asupra lui, icnind (nu el, firește, de ea e vorba), răscolindu-și părul negru pe spate, combinând existența lui sexuală cu gerunziul vaginului ei, umectat și plin cu falusul lui, ponderat (nici mare, cum și-ar dori unele, dar nici pitic cum s-ar plânge unii prin banala natură). - Te vreau
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
la nesfârșit, purtate fiind prin nemărginirile tărâmurilor existenței, până la regasirea lor, în fața certitudinii cuprinderii a noi momente sosite, de armonie și împăcare cu sine, date a fi trăite. Printre vise și emoții, bizar de contrastante în profunzimi, ce desăvârșesc ființa răscolind-o, șlefuindu-i fiecare muchie cu care atinge tăișurile ascuțite ale realității lumii permanent vigilente și "înarmate", printre plutiri ale acesteia în neantul propriilor simțiri, printre gânduri desprinse din propria întrupare a spiritului, printre epuizări lente și ucigătoare de părți
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
APUSE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Amintiri demult apuse Amintiri de altădată Gândul le invie iar, Noi cu inima curată Și sufletul pus pe jar, Amintiri din tinerețe Dau năvală,răscolesc Soarele le dă binețe Și in suflet poposesc, Amintiri ce altădată Nu erau in gândul meu, Amintiri ce mă răsfață Și mă urmăresc mereu.. Poposesc la malul marii Amintiri demult apuse Și se pierd in largul zării Printre vorbele nespuse
AMINTIRI DEMULT APUSE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383428_a_384757]
-
chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre petale, De ce mi-e sufletul agud?!... Poate că-n visul meu fugar, Ai răscolit adânci talazuri, O, Poseidon, nu fi ștrengar, Și mă scutește de necazuri!... Sămânța-acelui mac boem, Când dimineața s-a deschis, M-a dezlegat de-acest blestem, În care viața e doar vis. Referință Bibliografică: Sămânța / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidră Ce devine timp și scurmă, Răscolește cum o Hydră, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine coaptă
SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383484_a_384813]
-
ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidră Ce devine timp și scurmă, Răscolește cum o Hydră, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine coaptă. Valer Popean,Târnăveni Referință
SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383484_a_384813]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > PLÂNSUL PĂMÂNTULUI Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pământul se răzvrătește plugul erelor i-a răscolit măruntaiele i-au răstignit trupul pe crux cordiș îi înfig sonde în vintre de veacuri și îi sug sângele căpcăunii i s-a frânt trupul în rănile săpate în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
din plămadă, speriați de larga lume Cruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anume Ce era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnat Pentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat, Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire, Dând fiori frumoși în viață, noi l-am denumit: iubire. Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spus Pentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus ... Citește mai mult ADUN ANII PENTRU TINEAnii
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
goi.Eram fragezi din plămadă, speriați de larga lumeCruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anumeCe era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnatPentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat,Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire,Dând fiori frumoși în viață, noi l-am denumit: iubire.Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spusPentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus... VI. RUGĂ DE POET, de Ciprian Antoche , publicat
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
februarie 2017. ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovații Celor ce ne-au ucis strămoșii? De ce-au lăsat copii orfani Plecând la luptă pentru
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
naște-n generații ... Citește mai mult ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂCapul plecat, sabia nu-l taieNici demnitate-n om nu face,Poporul ni-i spurcat șiroaieși glasul țării putred tace.Slugarnici suntem la stăpâniRobind pe brânci...al nost pământ,Se răscolesc vechii româniVăzând cum toate...nu mai sunt.De ce-au murit lungi generațiiDând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovațiiCelor ce ne-au ucis strămoșii? De ce-au lăsat copii orfaniPlecând la luptă pentru țară?Să ne-nchinăm
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-apoi să te sorb din patimi. Ți-am uitat tremurul palmei Ce-mi vibra întreaga ființă Răscolind în al meu pântec Val în lavă de dorință. Am uitat să te mai caut Prin târziul trist din noapte, Am uitat să te iubesc Și să te topesc prin șoapte. Eu uitat-am de noi doi, Tu uitat-ai
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări grațioase lăsându-se străbătută cu voluptate de fiorii contactului cu răcoarea apei. La acea oră de-a lungul plajei se vedeau doar câțiva turiști care
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
gravat Pașii către împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! ... Citește mai mult Izgonirea mea din RaiAripi de înger te atingLa izgonirea mea din Rai,Încet,încet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidra Ce devine timp și scurma, Răscolește cum o Hydra, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine coapta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]