691 matches
-
-l văd! — Trecutul, trecutul, blestematul de trecut... pentru noi n-a fost niciodată nimic altceva, asta a stricat totul, tu ai stricat totul, tu și cu... — Iubitule, scumpul, scumpul meu Binkie, nu... — Și nu mă mai alinta cu nume de răsfăț, îți bați joc de mine... Nu poți încerca să fii bun cu mine, să-ți fie milă de mine, doar să încerci?... De ce nu încerci tu? Dumnezeule, cum ai putut fi atât de crudă?... Nu sunt crudă. Tu ești nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Familia locuiește într-un apartament cu 2 camere, asigurându-se condițiile de igienă și igienă psihică având un regim de viață ordonat, cu un echilibru afectiv și o comportare normală a ambilor soți. Relațiile părinților cu copii sunt normale, exceptând răsfățul bunicii. Regimul alimentar este echilibrat și bine condus ca și tratamentul medicamentos. Copilul este coordonat în activități de orientare școlară de fratele mai mare, dar nu se poate concentra, nu se odihnește cât trebuie fiind mereu atras de joc și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ei. Dar toată viața, de fapt, (ne) purtăm ochelari(i)... Noi suntem noi și ochelarii noștri. Cheia vieții: A ști să descâlcim tâlcul lucrurilor... Să fim permanent la dispoziția ideilor și ele la dispoziția noastră... Iarba crudă a minți și răsfățul mângăierii ei... Unii fac o mândrie din a fi... hiperdotați tehnologic, alții o nimica toată... Fiecare ființă umană are influența ei asupra celorlalte ființe umane. Unele și-o alimentează, crezând că și-o amplifică; Altele n-o bagă în seamă
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
Stelian Tanase această mărturisire creștinească: a comis păcatul de a colabora cu fosta Securitate. Și îi relatează împrejurările în care s-a petrecut ceea ce considera a fi o gravă greșeală. La puțin timp după 1989, în culmea gloriei, și a răsfățului, aș zice, create de scrisoarea de sprijin la dizidența lui Dinescu, din ultimul an de ceaușism, dar mai ales de extravaganța de a se opune, public, ca ambasador, lui Ion Iliescu, cu prilejul mineriadei din iunie 1990, Alexandru Paleologu revine
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mai puteau ajunge în odaia uriașă... cădeau... Și colac peste pupăză, în spatele casei, unde citeam de obicei, trântit într-un șezlong comod, sub copaci, își mutase, în aer liber, pe un soi de postament, atelierul de tâmplărie... Adio liniște și răsfăț. Cum aș mai fi putut să citesc, cu dânsul trebăluind alături, geluind scânduri, foindu-se? În general, visul era disconfortabil, răutăcios... Când m-am trezit am regăsit polonicul dispărut de câteva zile... Era amestecat printre niște rufe proaspăt spălate... Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
o adică să văd o astfel de bibliotecă sub ape, nu din vreun instinct sadic de profanator de cărți, ci doar întrucât așa îmi închipui eu sfârșitul lumii, ca o bibliotecă uriașă și înecată). Există biblioteci născute din moft ori răsfăț, și altele născute din pasiune și reverență față de cărți. Există biblioteci vanitoase și altele modeste. Există biblioteci mincinoase și altele adevărate (mă joc acum, întrucât știu sigur că bibliotecile nu pot fi niciodată mincinoase, ci doar adevărate). Dar, oare, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ani: se completează, se dezvoltă notații insignifiante. Dilatându-le, ai șansa să scrii tu însuți un roman, pornind de la faptul, de exemplu, că Lukian Timofeici Lebedev, personaj carnavalesc, „mai mult plânge și ne citește din Sfânta Scriptură... Dar nu despre răsfățul întru buchisirea acelorași prieteni de hârtie, până la extaz, hotărâsem să mă destăinui, nu! Dimpotrivă!!! Vreau să pomenesc despre spaima feroce produsă de reîntâlnirea cu dânșii! Am tocit, cu o curiozitate crescândă, prin 1992 (mai răsfoisem de câteva ori povestea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
are deja un public foarte bine conturat, iar cei care vin aici o fac aproape exclusiv pentru brand. Dacă mai găsesc niște produse 100% „village“, cum ar fi niște muzică live, niște haine, mâncare și băutură „home made“, deja e răsfăț. În final, vreau să citez ce am auzit la cineva chiar zilele acestea. Anume că merită să investești într-un muzeu, pentru că muzeele atrag din ce în mai multă lume și stârnesc interesul. Știu, e nevoie de bani, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală, dar și, pe de altă parte, la clanurile familiale colorate și gureșe, la bizarerii fizice și psihice, la destine romanești, la kitsch, la răsfățuri orientale și la neseriozitatea reconfortantă. În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține celebre, ca Blaga, Ștefan Bezdechi sau Țuțea), prietenii fără nume
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nespus și i-au oxigenat mereu sensibilitatea artistică, menținută astfel la un grad extrem de intensitate: „totdeauna mi-a plăcut să fiu protejat, exceptat, favorizat, poate ca o compensație față de lipsa de manifestări a iubirii părintești, care interzicea sărutul, mângâierea, alintul, răsfățul.“ De aceea, el caută, mereu lacom, ambianța feminin-ocrotitoare, concretizată de numeroasele sale mătuși, bune și drăgăstoase, iar apoi de egeriile sale, surorile Ana Gălan și Victorița Ștefan, femei fascinante, cu „ochii magic-misterioși“ și cu o „paciință transcendentală“, sugerând participare și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
făcând loc, pe malul dinspre oraș, căii ferate ce servea trenurile spre Cluj sau București. În acest orășel, se cuibărise și înstăpânise o românime vioaie, meridională, fără griji, care culegea în pace roadele unirii Transilvaniei cu „țara“. Ocupația principală, de răsfăț, a societății locale era jocul de cărți, pokerul. Cum părinții mei nu aveau nici o chemare pentru atare distracție, se poate spune că, deși șederea noastră acolo a durat câțiva ani buni, noi n-am făcut parte din societatea Aiudului, al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
interesa pe mine și să mă scufund într-însa, uitând de ceilalți și de altceva: totdeauna mi-a plăcut să fiu protejat, exceptat, favorizat, poate ca o compensație față de lipsa de manifestări a iubirii părintești, care interzicea sărutul, mângâierea, alintul, răsfățul. Mi-e foarte greu să-mi amintesc ce am vorbit în particular cu dascălii mei și unde. Poate l-am vizitat acasă pe profesorul de filosofie, poate nici n-a fost ceva important și nu s-a repetat adesea. Destul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de injurii; se auzea numit, cu mare zarvă, calomniator, mincinos, asasin, scelerat, cu întreaga elocvență populară a Halelor. S-a oprit o clipă și, adresându-i-se celui mai furibund, cu o voce mieroasă: „Aștept, domnilor, ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când i s-ar fi făcut primirea cea mai favorabilă. Nu s-a considerat niciodată provocat până la punctul de a uita buna cuviință oratorică. Ceea ce îi lipsea însă ca orator politic era arta de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
urmă. Copiii ei avuseseră nechibzuința să aibă părul de un roșu aprins și, prin urmare, nu putea să-i sufere și nu voia să-i vadă. Plină de cusururi care îi veneau dintr-un grăunte de nebunie ereditară, cultivată de răsfățurile Doamnei de Luynes, Doamna de Chevreuse avea și calități, inima vitează și locuțiuni originale, dar nu și preten țioase, pe care le folosea vorbind despre lucruri comune ale vieții, ceea ce o făcea întotdeauna amuzantă și adesea, când voia, foarte amabilă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de zile de spitalizare care frânează dezvoltarea psiho-afectivă normală. Pe de altă parte, la acești copii alimentarea este dificilă, cu repercusiuni asupra dezvoltării somatice, familia fiind nevoită să recurgă la procedee ce se abat de la principiile educației în familie (apare răsfățul, lipsa de exigență, menajamentul excesiv sau dimpotrivă, lipsa totală de afecțiune, de îngrijire și preocupare). Deficitul cel mai serios, înregistrat pe latura dezvoltării fonoarticulatorii formează un handicap cu răsunet asupra dezvoltării psihosociale, care, după cum vom vedea, se redresează numai după
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Iar virtutea cea mai de preț este asceza. O asceză provizorie, cînd e vorba de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poate mai oportun, un scaun cu rotile în locul mersului pe tocurile cam prea înalte. Simțindu-se ceva mai în siguranță sub ascuțișul durerii izvorâte solidar din asfalt, își continuă ideea: − Un bărbat competent îți aduce în viață tentația delăsării; tot răsfățul iubirii tinde să articuleze în tine proteza unei mâini străine în căutare de marionetă. Nici nu bagi de seamă cum te dai după ea, lăsându-te mai întâi locuită, iar în cele din urmă înlocuită. Repet, nu-i vorba de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-și trâmbițeze voia. Cu o aproximație grosolană, fața lui ar fi părut împurpurată de rușine și, împingând și mai departe efortul de imaginație, chiar de spășeală. Ca un făcut, pe poziția-i nou cucerită, închipuirea Marietei nu-și refuza nici un răsfăț și nu se tocmea defel la astfel de distincții deloc pedante. Așa că, simțindu-și aproape izbânda finală - nașterea părerii de rău în inima celui pe care ea însăși nu reușea să-l urască de-a binelea - își reluă ofensiva fără
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
slăbiciunea și inatacabilitatea maxime. La porțile alienării, cerberul realității primește botnițe groase de pâslă: doar indiferența ne permite să ațipim în toiul puzderiei lătrătoare de diferențe, cu care lumea se dă, câinește, la noi. Locuirea începe cu visarea la un răsfăț localizat, specific, foarte personal și dependent de anumite calități deja gustate ale realului - experiență care îmbie tenace la o retrăire superlativă. Locul de locuit se amenajează în primul rând ca loc de cultivat visele, cu tot efortul repetitiv implicat de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-astă dată se luă după el prin tenebrele galeriilor din subteran. Îl găsi opintindu-se cu cornițele-i juvenile într-o piatră de temelie pe cale să alunece afară din rosturile ei, ceea ce-i aduse din partea arhitectului un scărpinat de răsfăț pe greabănul acoperit cu păr. Abia pe urmă, întrebându-se de ce tocmai acolo, meșterul descoperi prin calcule că piatra respectivă era punctul slab al întregii clădiri. Luă, de câte ori putu, urma lui Asterion, și-l găsi mereu înverșunat similar împotriva câte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
animale dimprejur și cu tăcerea locvace a strămoșilor rămânea scutecul cel mai reconfortant. Dar și cel mai gelos în dragostea-i soporifică, s-ar putea spune. Departe de a-și răsfăța locuitorii, stepa nici nu-i lăsa să guste un răsfăț de împrumut. Pe undeva, zidurile palatului ofereau un repaus excesiv - prea funerar, poate, pentru gustul lor; le-au mai trebuit câteva secole bune până să se obișnuiască într-atât cu el încât, în final, neastâmpărul definitoriu pentru prezența lor în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
peisajul arhitectural local. − Pe de-o parte tocmai asta și vor, speculă Bart, dar, pe de alta, și-ar dori și să fie priviți un pic mai cu interes. Ca noi toți, dacă ne gândim: vrem și securitatea anonimatului, și răsfățul faimei. Ideea lui Ian le-ar permite explorări în ambele sensuri, și de asta o găsesc foarte bună. O modestă locuință de subvenționați ai organizațiilor caritabile cu opțiuni de trufașe turle medievale din... pânză de cort. Bunvenit la reședința de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-Dispari! ... -Dispar, cu adevarat. Urma încă o tăcere, Lăură rămase cu privirea pironita asupra lui ,,Domnul știe tot, vede tot," cu sentimentul că nu știuse chiar tot și nici nu văzuse chiar tot. Teamă de singurătate, lipsa afecțiunii și a răsfățului îi vor face viața amară de aici încolo. Urma existența reală, nescrisa încă, trecutul ei trebuia să se întoarcă obligatoriu către trecut. N-a plâns, nu s-a exteriorizat (ar fi fost un semn de slăbiciune din partea ei), doar atât
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și tu mi-ai spus „copilă”,/ m-ai legănat întâia pe mine pe genunchi,/ m-ai alintat în schimbul răsfățurilor mele. (Ifigenia în Aulida) . Protagonista lui Victor Eftimiu afirmă în chip asemănător : Eu n-am frumosul cântec și vraja lui Orfeu,/ Dar ți-am rostit întâia cuvântul dulce : tată (II, p. 311). Atrizii se îndepărtează alteori sensibil de modelele întrebuințate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Și fenomenul nu se oprește aici. Cercul se mărește, cărțile etalate în lumina vitrinelor se înmulțesc. Încerc și eu o replică tot cu rimă: "De la Solomon la Sapho, de la Homer și genialul Will/ La cartea vieții de cultură omul în răsfăț subtil/ Devorantă pasiune, colecții, ediții princeps, în marea artă/ A luxului de rarități, biblioteca lumii se arată/ Bibliofilia, magică ispită precum florile iubirii/ În vademecum, manuscrise și codexuri ale nemuririi". Între timp au ajuns și românii noștri din Voivodina. Moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]