3,256 matches
-
ar omorî pur și simplu pe frate-său din marină. La telefon puștiul îmi povește cum în ziua precedentă era doar un pic dus, pen’că fumase ceva. Stătea pleașcă pe pat la el în dormitor. Aprinsese o lumânare și răsfoia o revistă porno mai veche, pregătindu-se să și-o ia la labă. Asta-i după ce-a auzit de la frate-său din marină chestia aia utilă despre cum și-o fac arabii. Puștiu se uită prin jur să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
veterinar după veterinar, încercând să găsesc pe cineva care ar putea s-o salveze. În momentul ăsta banii nu-s o problemă. Pot plăti oricât. Eu și cățelușa avem o viață minunată. Suntem atât de fericiți. Sunt încă la telefon, răsfoind paginile galbene, când Skip a mea, când puiul meu, nu mai respiră. 6 — Să începem cu sfârșitul spunea domnul Whittier. Spunea: Să începem cu ceva care dă în vileag povestea. Cu sensul vieții. Cu o teorie unificată a câmpurilor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de o nesfârșită uimire: "Coitul întrerupt". Ascunse cartea cu grijă, cutezând să citească doar noaptea, când era sigură că nu exista pericolul ca Sanda s-o surprindă. Nici dacă, răsfoind foile, ar fi ieșit balauri, n-ar fi fost mai șocată decât citind grozăviile scrise pe ele. Era descris sexul bărbătesc cu atâtea amănunte, încât Luana zvârli cartea de câteva ori, oripilată. Dar în ciuda scârbei pe care i-o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
buzelor ce dorește. Luana îi întinse ziarul. Găsești aici tot ce vreau să-ți spun. O lăsă singură și femeia deschise, cu o oarecare curiozitate, pliantul de hârtie. Laur veni gătit la întâlnire și-o privi aiurit pe femeia care răsfoia intrigată ziarul. Nu sperase la o așa cucerire. Așa cum prevăzuse Luana, el se îndrăgosti iremediabil de frumoasa domnișoară care, atunci când bărbatul se apropie de ea și-i vorbi, îl repezi revoltată, lăsându-l fără grai în mijlocul drumului. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Margaret s-a simțit de-ndată Înviorată În penumbra răcoroasă a unei mari verande. — Bună ziua, a salutat-o femeia de la recepție și s-a ridicat de parcă ar fi recunoscut-o, de parcă o așteptase. — Mă Întrebam dacă aș putea cumva să răsfoiesc niște numere vechi din ziarele pe care le aveți, oricare ar fi ele. De fapt, nu chiar vechi, cele mai recente... — Desigur, i s-a răspuns. Femeia purta o fustă bej până la genunchi și o bluză albă de care era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A luat și un cubuleț de gheață și, tot răsfoind ziarele, l-a supt până ce i-a amorțit limba. Așa a trecut cu Însuflețire de la un teanc de ziare la altul, oprindu-se doar din când În când. Repatrierea continuă JAKARTA, 6 decembrie 1950 - Repatrierea familiilor olandeze din Indonezia continuă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită la ceas pentru a-și întări spusele. El făcu un gest aproape nepoliticos cu mâna, mă, n-au rost justificările, parcă ar fi spus, du-te, ce mai, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa, un timp, nu știa cât anume și în ea una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe, agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată pe noptieră, a privit pe fereastră în curte, a rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o la nas s-o miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și atât de puțin profundă! Atunci Carmina era cea care se simțea marginalizată în timp ce prietena ei triumfa. Carmina se mulțumea să asculte, să zâmbească, ori dacă se aflau undeva într-o încăpere se retrăgea să contemple un tablou sau să răsfoiască o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu contribuția lui. Câteva telefoane și totul se aranjase, cu atâtea nenumărate relații. Femeia ședea în fața ferestrei și privea în curtea uzinei, aleile de ciment, panourile cu diverse citate, straturile de pansele intens colorate. La mesele de lectură două tinere răsfoiau presa literară și sporovoiau încetișor despre semnatarii articolelor, spunându-le pe nume ca și cum le erau cel puțin veri primari. Atunci, dintr-odată, Carmina a sesizat cum sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul. La masa de lectură cele două tinere răsfoiau revistele, prea pline de lumea lor ca să mai observe și altceva. Carmina simți cum o mână fierbinte, lunecoasă i se răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în sfârșit îl găsește, prinde și strânge mica mandarină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Jos lângă bordură observă o mașină. Înăuntru un bărbat, i se vedeau doar brațele și trupul până la genunchi. Studia un dosar cu coperta din vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise de mână. Omul răsfoia dosarul interesat. La un moment dat l-a așezat pe volan și a început să noteze, să spicuiască ceva din paginile acelea. Curând umplu cu scrisul său o pagină de hârtie. Carmina se gândi că omul acela, înseamnă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar, Matei, fost coleg. Un om extrem de sensibil și de meticulos, rușinos ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o punctualitate de robot. Deschidea ușa, făcea în fața Carminei rugămințile, o ploaie de cuvinte rostite în șoaptă, încărcate de expresiile, dacă vreți, dacă sunteți amabilă, dacă nu vă este cu supărare... Răsfoind după o vreme colecțiile, Carmina observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o punctualitate de robot. Deschidea ușa, făcea în fața Carminei rugămințile, o ploaie de cuvinte rostite în șoaptă, încărcate de expresiile, dacă vreți, dacă sunteți amabilă, dacă nu vă este cu supărare... Răsfoind după o vreme colecțiile, Carmina observă că Matei scria pe margini observații personale de genul: Oho, formidabil, asta e prea de tot, culmea ironiei, fantastic. Sau făcea sublinieri apăsate cu o linie sau două. Îi recunoscuse scrisul și abia aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale, prin ferestre se filtra lumina crudă a dimineții. Mai târziu de la chioșc am cumpărat o revistă, am răsfoit-o așezată pe o bancă, atunci, chiar atunci, întorcând paginile, mi-am dat seama că de vreo trei zile n-am mai schimbat o vorbă cu nimeni. Poate necesitatea de a comunica îmi creează această stare depresivă. Am privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost atât de darnică. De la verdele crud al primăverii și până la simfonia în alb a iernii, de la câmpiile întinse și mănoase și până la munții cei mai semeți, toate își vor vorbi despre un singur nume - România. Străbătând munții noștri, vei răsfoi din vâltoarea neamului căci murind în șes, poporul român a știut să renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa cum mai făcuse de atâtea ori. Aceeași și totuși... Vocea nazală, un fel de ecuson al profesiei, mișcările precise... Nimic gratuit, nimic din somnolența adolescentei care amână trezirea... Parcă ar fi lucrat acolo de o viață. Oficianta de la ghișeul poștal răsfoia un bonier, bifa cifre, le confrunta cu o listă alăturată. Din când În când arunca o privire ceasului de perete. Încet, dar sigur, orele de serviciu se apropiau de sfârșit. Fără să ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este de trebuință domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia bătrânelul putea ocupa cele mai neașteptate funcții. Mai sus de C.L.D.C. Pe cei de-acolo i-a văzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aceleași sentimente, În același loc, cu sute de ani În urmă se priveau execuțiile capitale. Aceasta este limba mea: Limba visurilor mele. E din Isaia 60:1-5. Ultimele cuvinte au făcut Înconjurul adunării. Piața Carolina foșnea ca o Biblie uriașă răsfoită de o mână febrilă. Isaia 60. Știe cineva? Un preot, poate. Sau un cantor. Unde e Biserica? Nu-i. Tocmai acum când ai nevoie de ea. Să ne traducă cineva. Las' că te duci acasă și citești. N-am biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aducea În pat unul lângă altul. Dinții Amaliei erau albi ca sarea obținută prin evaporare după metoda Dima-Hopârtean, zis Mackensen, iar buzele ei roșii se făceau tot mai palide, gata să plesnească precum bobocii de magnolia. La câțiva pași Marta răsfoia un teanc de reviste. Din când În când căsca prelung fără să-și mai ducă palma la gură. El o privea cu drag și Își spunea că va trebui să lase În grija altora uniforma de seminarist și biserica. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]