2,809 matches
-
Ortodoxă Română dintr-un singur unghi, cel al viziunii Bisericii luată după aparența discursurilor oficiale ale reprezentanților ei din perioada de început a regimului comunist, acest unghi imprimând o imagine a unei biserici obediente și ascultătoare regimului, imagine ce o răsfrânge asupra întregii ei istorii, lucru total injust. Ori cartea domnului George Enache scoate la lumină fața nevăzută a discursurilor oficiale, arătând clar raportul Biserică ortodoxă -„democrație populară”, în general, dintre opresiune și rezistență, în special. Autorul aduce în prim plan
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
pisicuță languroasă și dornică de mângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal. Avea părul lung buclat, de culoarea aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cu oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea o expresie copilărească de bosumflare atunci când nu surâdea arătându-și dinții frumoși. Era o făptură fermecătoare fără a fi deosebit de frumoasă și când surâdea, i se oglindea pe față spiritu-i deschis și bunătatea, atunci devenind cu
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O mireasma, O fantasma, O idee, O femeie, O atee - Alizee, Pentru iarnă, Să mă cearnă Printr-o sita Găurita, Ce imi scurge Ochi ce plânge? Și din sânge, Se restrânge, Se răsfrânge, Apoi unge Și înfrânge Toți copiii, Morții, viii, Poate fiii Coliliii, Care-mi cer Bani de fier, Pentru fluier - Cânt de șuier, Din păcate Fermecate, Terminate, Îngropate, Stând pe spate, Așteptând Un mormânt De pământ? Poate cânt, Poate-i vânt
DINTR-ODATĂ – TEIULUI LUI EMINESCU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368731_a_370060]
-
graur,Pe tezaur?Oare vine,Cu mâini pline,Pentru mâineși poimâine,O mireasma,O fantasma,O idee,O femeie,O atee -Alizee,Pentru iarnă,Să mă cearnăPrintr-o sităGăurită,Ce imi scurgeOchi ce plânge?Și din sânge,Se restrânge,Se răsfrânge,Apoi ungeși înfrângeToți copiii,Morții, viii,Poate fiiiColiliii,Care-mi cerBani de fier,Pentru fluier -Cânt de șuier,Din păcateFermecate,Terminate,Îngropate,Stând pe spate,AșteptândUn mormântDe pământ?Poate cânt,Poate-i vânt,Poate-n mine toate sunt!29 august
DINTR-ODATĂ – TEIULUI LUI EMINESCU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368731_a_370060]
-
zbor, În umbra umbrei pe pământ A celor care mai și mor Și își găsesc etern mormânt Doar în căușul stelelor, Câte au fost, câte mai sânt Și vor mai fi în vremea lor... Asupra-mi sper că s-a răsfrânt Tot răul lumii schimbător, Din rai în iad, blestem-descânt... Din bine-n rău, din greu ușor... Poetul, rar, sub legământ, Ascuns de ochii tuturor, Mai moare... Moare ca un sfânt, Singur și trist, nemuritor...! Referință Bibliografică: Eminescului cel trist / Romeo
EMINESCULUI CEL TRIST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363674_a_365003]
-
căsătoriei constituie și garanția că ambii soți și‑au asumat de bună voie și îndatoririle legate de actul căsătoriei. Consimțirea liberă presupune însă afecțiunea reciprocă dintre viitorii soți, afecțiune care va trebui cultivată și manifestată permanent, pentru că ea se va răsfrânge cu consecințe dintre cele mai binefăcătoare asupra creșterii și educării copiilor. Încă mai credem că “cei șapte ani de acasă” vor constitui “fundația” pentru construcția unei vieți închinate binelui, frumosului și adevărului pentru noile generații care vor veni, pentru că Pământul
CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363636_a_364965]
-
vag golașe Zăpada fină din iarna ce-a trecut cu bucurie Iar frigul fuge de la noi în sinonime furtunoase Zădărnicind orice sentiment de uitată actorie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând-o învinge sub niciun chip. Devin agorafob când vine-o iarnă Iar vizuina mea devine închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcoolul ieftin în paharul meu ciobit Încerc și reușesc să
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării, al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363662_a_364991]
-
fost, dar clipă mi te-a furat, te-a dus departe, în dimensiuni celeste, făcându-te ceea ce-ai fost de la-nceput : O stea pe cerul de-nceput, în zorii lumii apărut - o stea cu gingașa lumină, minune ce se răsfrânge-n ochii mei, deși eu nu-nțeleg mesajul ei, Dar știu că acolo, sus, Ești tu, dintotdeauna, steaua mea! Referință Bibliografica: Alături de Eminescu / Floarea Cărbune : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
ALĂTURI DE EMINESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363755_a_365084]
-
zbor, În umbra umbrei pe pământ A celor care mai și mor Și își găsesc etern mormânt Doar în căușul stelelor, Câte au fost, câte mai sânt Și vor mai fi în vremea lor ... Asupra-mi sper că s-a răsfrânt Tot răul lumii schimbător, Din rai în iad, blestem-descânt ... Din bine-n rău, din greu ușor ... Poetul, rar, sub legământ, Ascuns de ochii tuturor, Mai moare ... Moare ca un sfânt, Singur și trist, nemuritor ... Doina Butnaru - Poetului cel Sfânt Eminule
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
respectarea regulilor. Integrarea - efort de a controla consecințele globalizării În acest context al globalizării și al amenințărilor sale, decidenții politici europeni au considerat că un efort unitar va conduce la creșterea competitivității și va evita ca asupra statelor să se răsfrângă acele consecințe negative ale globalizării. „Integrarea europeană poate fi văzută ca un efort al vest-europenilor de a controla consecințele globalizării. Decât sa fie forțați să aleagă între politica națională pentru politicile în curs de dezvoltare și relativă anarhie a globului
DESPRE EUROPENIZARE SI GLOBALIZARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364715_a_366044]
-
care Părinții Bisericii numesc „nebună” iubirea lui Dumnezeu. Pentru omul obișnuit, logica firească este cea care, în cel mai fericit caz, rămâne în limitele legii talionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, „îți dau dacă îmi dai”. Această logică se răsfrânge asupra întregului mod de a fi al omului. Aproape că nici nu mai intră în discuție evidența de a răspunde celuilalt potrivit cu atitudinea aceluia: dacă cel de lângă mine îmi face bine, dacă mă iubește, îi voi răspunde și eu în
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
de viață și o creștere în asemănarea cu El. De aceea, o existență autonomă, în izolare de Dumnezeu, echivalează cu o eșuare față de adevăratul destin al omului. Această existență autonomă a fost aleasă însă de primul om și s-a răsfrânt asupra întregii firi umane. Întrucât este vorba de o relație personală între Dumnezeu și om, singura schimbare autentică, în bine, a acestuia din urmă este schimbarea care pleacă din interior, din adâncul ființei umane . Aceasta nu se poate realiza altfel
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
în materialul de față vom încerca o prezentare a modului în care creștinul, aflat într-un permanent dialog personal cu Dumnezeu , se manifestă în raport cu lumea din jurul său, sau, altfel spus, o prezentare a modului în care viața duhovnicească ortodoxă se răsfrânge asupra realității sociale. Pentru perspectiva ontologică asupra schimbării omului, aceea în care întreaga ființă a acestuia se deschide tot mai mult și se împărtășește de viața dumnezeiască, procesul înnoirii începe întotdeauna cu persoana proprie; abia după ce omul s-a curățit
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
de noapte, De stele răzlețe a priponit zăvozii săi, Pe cer plutesc bucăți din colț de Lună sparte, Putem păși acum tăcut prin viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
poezie, fiecare vers e-un simțământ trecut, pierdut și regăsit, /o cunună împăcată, să ne șteargă-n veci durerea, o iubire așteptată, să trezească învierea/ și cu patos fulminant își expune convingerea /iubesc, iubirile pierdute de alții/ iar incertitudinile se răsfrâng în sensibilitate dusă până la exacerbare / Uneori nu îndrăznești... să mă aprinzi ca pe o țigară... uneori mă ții între degete, mocnesc/. Iubirile surprind prin miresme romantice ca și, subtilitățile instrumentiștilor în ultimă instanță ale orchestrei și dirijorului, transformând într-o
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
O sofa acoperea, ca poalele unei draperii, partea din bibliotecă ce tapița pereții unei sufragerii înalte, cu lemn de mahon lambriat în colțuri, alte trei veioze postate cu umbreluțe albe și roșii de sergi matlasat sau catifea azuriu - închisă ce răsfrângeau bătaia luminii suspendând orice clar-obscur părelnic ce se insinua privirii și abatând-o într-o direcție la care căznisei și nu te-ai fi așteptat. Tonul cu care i se adresase colegului meu venea dinspre un fotoliu acoperit cu plocade multicolore
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
versuri scurte, concentrate, ele fiind oglinda unde „omul care mă privește îmi seamănă leit”. Versurile semnate de Carmen Tania Grigore sunt expresii ale eului frisonat de dragoste. Poemele semnate de Marin Ifrim sunt adevărate acumulări de detalii în care se răsfrâng clipele așteptării. Adalbert Gyuris din Germania își exteriorizează sentimentele prin plasticitatea și coloratura cuvintelor, în timp ce poeta băimăreancă Mariana Angela Glodici își aprinde „Făclia de dor” pentru a lumina „cu speranța cea mai curată” destinul. Un poet laborios este Damian Theodor
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349071_a_350400]
-
fi un act irațional. Prozatorul Camil Petrescu își are originile în eseul „Noua structură și opera lui Marcel Proust”. Prust e ca și Balzac un moment tot atât de important, oferind o nouă direcție în literatură. ...„ nu putem cunoaște nimic absolut, decât răsfrângându-ne în noi înșine, decât întorcând privirea asupra propriului nostru conținut sufletesc”-zice el referitor la roman. În „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” , „negreșit că trebuie să lămurim că dacă partea întâia a acestui roman e fabulație
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
îmi repugnă, mă simt strangulată, parcă, de acea mână criminală și nu pot îndepărta din mintea mea imaginea monstrului biped grăbit să dea drumul nebuniei care-l stăpânește, punând mâna pe cuțit. Cum e posibil? Nefericirea a doi soți se răsfrânge în viața copiilor? Întrebarea mă conduce în tainele vieții de familie, în intimitatea vieții în doi, una mie, una ție, juma-juma se împarte viața, avuțiile și calvarul cu grijă ca acele cântarului să nu devieze, să nu înșele pe vreunul
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
prin linii ușor unduite și frânte pe neașteptate, într-o rigoare bine strunită. Constanța Abălașei-Donosă afișează în grafica ,, Autoportret ,, un chip senin - victorios ca ghiocelul care a învins pojghița de gheață de la suprafața zăpezii; are evident aer de copilă candidă răsfrântă în afară maschează îngândurarea inimii răsucită în ea însăși la gândurile nedemne ale altora; frunte înaltă, ochi migdalați și ușor pastelați de culoarea cerului, nasul bine modelat pe mijlocul feței, buze păstoase, proferând virtuți ca geana de mesteacăn, într-o
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
de bagaje de deasupra capetelor, apoi ieși din nou pe hol, răsuflând greoi din cauza efortului. Era un tânăr brunet, cu un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite de fereastra larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
Așa aș fi,Seleno, în cercurile voastre. În lumea mea eternă, sunt pasăre în zbor, Un vultur între piscuri, în uragan un nor, Un om minuscul, muritor, în hăuri ireale, Coral strălucitor în gropi prea infernale. Și răsărit de aștri răsfrânge-se în mat... "Nenumărate capete ale unui nenumărat". Alerg prin timp cu vântul și nu te mai găsesc. Ce mare-i lumea asta! Ce mult eu te iubesc! Și, totuși, te-am zărit cum mergi cu capul sus, Dar pentru
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
țină seamă și pe care va trebui să-l respecte cu mare strictețe: Iahve este Dumnezeul său, Părintele său, iar în aceste condiții Israel este fiu prin făgăduință și moștenirea lui Iahve (Ieș. 4, 22). Desigur această relație paternală se răsfrânge asupra întregului neam omenesc, însă prin actul legământului, Israel se înscrie într-un cadru special ce își are explicația în mandatul ce i s-a încredințat prin actul alegerii. De aceea, ca un Părinte iubitor, Iahve va oferi lui Israel
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
viitor în țară așteptărilor. glasul cald, pasul grațios, râsul stelar, discreția mișcărilor, delicatețea revărsata prin potirul fiecărui gest. Odată cu tine iubesc zâmbetul a ceea ce iubești, tăcerile acoperite de înțelepciune, dorurile nerostite, cuvintele purtătoare de rod, alegerile în care ți se răsfrânge sinele, marea pe țărmul căreia ți-ai plimbat visele, casa și oamenii în care ți-ai odihnit și îți odihnești inima, iti iubesc sentimentele care te înlănțuie , în care te dezlănțui pe ringul dorințelor, dansul poveștilor, urmele pașilor prin geografia
DECLARAȚIA ANULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349934_a_351263]