748 matches
-
contrast subiectiv total: - universul năvălitorilor; - universul Țării Românești și al poporului ei de țărani aflați În luptă antiotomană. La nivelul stilului, imaginile sunt tranșante: - Tabăra lui Mahomed este surprinsă Într-un tablou grotesc, cu situații absurde, personajele sunt luate În răspăr, peste picior. Istoria este demitizată, redusă la banal prin vorbe de duh, prin paradoxuri, anacronisme și dialoguri comice. - Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În manifestările ei rituale de viață
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
despre frica de a le reproduce, măcar pentru ca lumea să știe despre ce vorbim. S-a vorbit destul de animat, despre această Europă, care de două sute de ani și-a primit în dar o dată cu Luminile libertatea de a-și lua în răspăr propriile simboluri fondatoare iudeo-creștine, silită acum să-și reprime cu grijă aceste porniri, când este vorba de simbolurile altora; această Europă deprinsă să fie sceptică, ironică, rațională, multiculturală și relativistă, acum atentă, prudentă, fricoasă și politic-corectă. S-a vorbit în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
am fost destinul lui Ionesco, iar el a fost destinul meu“ Cristina Hermeziu Nicolas Bataille avea 20 de ani când a descoperit, cu surprindere, un autor dramatic necunoscut, un oarecare Eugene Ionesco. I-au plăcut textul lui proaspăt, replicile în răspăr. L-a pus în scenă la un teatru parizian și s-a ales cu înjurături și roșii strivite, aruncate în obraz. Astăzi, Nicolas Bataille are 81 de ani, dintre care 50 petrecuți pe scena Teatrului de la Huchette din Cartierul Latin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
înainte de a se fi implicat în lupta contra armelor nucleare și de a i se fi interzis să revină în Africa de Sud (ceea ce a durat până în 1995). A sosit în Anglia ca "single parent" (femeie divorțată, cu un copil) și în răspăr cu toate, cum de altfel este ea de o viață. Conștientă că puțini o plac, că irită prin fronda ei (care e sistem existențial la Lessing), scriitoarea încearcă să minimalizeze antipatia multora pentru înclinația ei (foarte intens) comunistă din anii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu mai trăim mânați de conștiință și ambiții istorice, am Înțeles cum să apreciem subtil trecutul, acum privim istoria nu ca pe o valoare dată, ci am Învățat să o interpretăm retrospectiv În permanență. Walter Benjamin scria despre „istoria În răspăr, În opoziție cu istoria canonică bazată peideea progresului, confuzia cu o succesiune a Învingătorilor― și neinvită la 136 căutareaunei istorii a faptelor ce nu au cunoscut posteritatea, un fel deistorie ainsucceselor În istorie (Benjamin 2002: 201).
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
subtilitate și acribie lipsită de ostentație. Textele pe care le publică, începînd chiar cu primul an de facultate, exprimă lecturi după lecturi, spirit critic, încercarea în reflecția pe cont propriu, contestînd, de cele mai multe ori, interpretările devenite prejudecăți și luînd în răspăr judecata de autoritate (ținta favorită e fie omul mediocru, fie omul cuminte, cel care nu judecă, ci prejudecă; nu prostia e obiectul acestor interpretări quasidomestice, ci altceva). Nici rîndurile publicate în Credința (v. nr. 2 din 3 dec. 1933) și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sfîrșește, calm, o astfel de tatonare așa-zis epistemică în cheia lui "de, știu eu?". De aici concluzia lui Noica despre raportul dintre prostie și inteligență, o evaluare formulată într-o meditație din Rampa, cu o retorică intenționat esopică, în răspăr cu simțul comun: "Prostul știe totdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar dacă n-o știa el, au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți prostul le transmite și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din Muntele vrăjit (se) joacă (cu) rolul unui om excepțional și transmite pro tanto o învățătură care aproape că atinge canonul. Este exemplul o mediocritate exemplară insului care și-a luat viața pe cont propriu, nu de puține ori în răspăr și, folosind de nu știu cîte ori interstițiile insolite ale vieții, răzbește și e învingător. Iar cel mai important lucru este că acest om mediocru îți arată pe viu și, mai mult decît atît, de ce poate fi un om de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
începe de acum un exercițiu de nesupunere divină în fața vreunei instanțe supreme, o aventură ale cărei avataruri în egală măsură trăite și teoretizate, mai ales teoretizate nu-i vor îmblînzi mai deloc tonul meditației, căci la capătul acestei gîndiri în răspăr îl vom afla pe Cioran interogîndu-l, aproape inchizitorial, pe "Demiurgul cel rău". Însemnările lui Cioran de la sfîrșitul anului 1928 și începutul lui 1929, descoperite de noi în arhiva lui Relu Cioran și inedit publicate 107, cu toată simplitatea și evidentul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
politic de recunoaștere mutuală, ci printr-o completă fuziune bio-(logică, politică), elemente care, parțial, par să trimită către proiectul unei ontologii etnice (Sorin Antohi). Într-o alcătuire organică, alături de Buletinul eugenic și biopolitic, s-a conturat astfel, oarecum în răspăr cu evoluțiile de aiurea, un model local, provincial (a cărei țintă era una demopolitică), de a judeca limitele corpului uman și șansele sale de ameliorare. Îndeosebi în anii tensionați de după 1933 (să nu eludăm Congresul internațional de antropologie și etnologie
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prea înțelegea și pe care îl antipatiza mult de tot. Trebuie să spun că și eu mă răfuiesc necontenit cu un dur din mine, cel ce se află mereu în căutarea celui de-al treilea sens, unul situat invariabil în răspăr și care îl scoate pe altul, tot din mine, în față pentru bilanțul de seară (și asta se întîmplă la multe ore după ce aud, de la biserica lîngă care locuiesc, clopotul ce anunță de fiecare dată vecernia). Résumé Le thème qui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se oferă unei alte priviri, pătrunzătoare în neobișnuitul lucrurilor ce tremură în străfundul neluminat al lumii. Nu e percepția care creează în vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor, ci o privire trans-perceptivă, coborâtoare ea însăși - în răspărul vremii răsturnate, al netimpului opririi - până în miezul umbrei, în clipa albă a începutului imprevizibil. Pândit mereu de-al umbrei nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se înalță din vrejul strivit sub călcâiul unui înger nu se poate gândi decât în imagini, la fel cum despre pasul omului trecător nu ne putem face o imagine decât în trecere, spre ceea ce se arată a fi, în răspărul negativului. Negativul afirmă, absența dă semn de prezență; tot ce stă să nu fie e străpuns de lumina acestei treceri (de om sau de înger), de apariția unui inevident marcant. "Astfel s-aștepți lângă dreapta minune a lumii"; doar astfel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
referent real, în pofida timpului - acum - epuizat. Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel mai intim al ființei, totuși nu o beatitudine, nu extazul desprinderii. "Vei ști totul despre tine/ în acea ultimă și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seacă/ la trecerea vrerii,/ pădurile ard și raza se închide în sine". Am putea vorbi aici de o concomitentă dezontologizare indusă de o temporalitate ce își reneagă cronologia? Dar timpul care curge invers iese din definiția sa naturală, trece în răspărul existenței. Se resoarbe în amonte pentru a se dizolva în sursa unui abia perceptibil palpit. Altfel spus, se dezobiectivează, își pierde tranzitivitatea, ba chiar fenomenalitatea, devine pur tranzit spre altceva. Nu mai dă nimic de văzut prin sine; ceea ce se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Vol. Visuri în vuietul vremii (1939), în Alexandru Philippide, Poezii. Proză, Editura Minerva, București, 1984, pp. 65-66. 5 "Alcătuind o lume găsită nicăieri", "Pe-un drum mereu același și altu-ntotdeauna" (Miraj, în op. cit., p. 68). Drum al Vieții supraveghetoare, în răspărul drumurilor lumii: Viața e-alături, alta mereu,/ Și totuși este una care mereu veghează:/ Voi mai găsi-o oare-n drumul meu?" Viața alături, în op. cit., p. 88). 6 "Sonoră-nchipuire ce poate fi lumină,/ Prezență care-nlătură cuvântul" (În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că haturile erau pline cu apă, intrând din drum între harbuzării mi s-a părut că apa ar veni de undeva și le spun dârlăilor că e așa și așa și mi se pare, dar ei m-au luat în răspăr cu vorba. Le arăt hotărârea mea și ei râd de mine. Văzându-i tari și fără frică, rămân lângă ei în colibă, dar mâncare nu mi-au dat pentru că nu mai aveau nici ei. Într-o vreme, ploaia se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
meu însetat de uimire. Este păcat că nu mai puteți scoate "Dialog"-ul. Puține reviste au o asemenea condiție grafică, iar calitatea textelor este întotdeauna indiscutabilă. Îl voi "ruga" pe D.R. (Popescu n. red.) să-mi publice cîteva poeme în răspăr. Unul se cheamă așa: "Emergență?! sau Poem împotriva împotriva generației mele poetice". Vreau să public numai în revistele oamenilor care mai au curaj și nu preferă monotonia stearpă a frumuseților de o zi-două. D-l Daniel D. (Dimitriu n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența celor doi prinți. Mai ales Conrad, fire pragmatică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unor sinestezii (căldărușa de metal lovită de oblânc, sunetul pătrunzând prin valurile de ceață, clătinatul popii ce nu se ținea bine în șea, etc.) și prin afirmația tranșantă că în întrețeserea unor astfel de subtilități stă valoarea poeziei, lucru în răspăr cu teza militantă a vremii. Descoperind acum câțiva ani caietul cu această compunere am rămas eu însumi uimit de modernitatea gândirii mele de atunci. Dincolo de stilul linear al expunerii, ideile mele nu s-au schimbat. Poezia ca abur miraculos creat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Fiecare ediție a revistei fiind redactată și publicată și în limba germană - Wahrheiten - ea cuprindea mai mult spațiu oferit celei din urmă, dar mai ales reclamei comerciale. Erau, bineînțeles, și informații referitoare la decese, aspecte de la adunări studențești, răspunsuri în răspăr cu confrații de la alte periodice, urări de sărbători etc., fără însă ca publicația să se ridice măcar la nivelul unui ziar care se tipărea și citea atunci în Bucovina. Album aritmetic pentru spiritul și inima copilului, realizat la Editura autorului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
indogermanistică”, iar Asia istorică e mai degrabă rezervorul pasiv din care se alimentează reconstrucția trecutului noii Europe. Mai ales în acești ani germanici, deși orientalist, e mai greu să ni-l închipuim pe Wikander interesat de Asia interioară, replicând în răspăr: „Așa grăit-a Hafiz din Șiraz sau Zarathustra, dar nu din Sils-Maria sau de la Weimar, ci din Badakșan”. Din acest punct de vedere, distanța față de Eliade e destul de mare. Despre Asia istorică va începe să scrie abia după război, mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
impune opinia sa, în fața criticilor din țară, cum ar fi Eugen Negrici, Nicolae Manolescu și nu numai, ori de cîte ori scrie despre autori ce au fost comentați, se înțelege, și de către aceștia. Cînd e cazul, știe să fie în "răspăr" cu critica curentă, cu argumente și precizări greu de combătut, ca-n diagnoza la poezia lui Ștefan Aug. Doinaș (la care scriitura se confundă cu etica) sau a Angelei Marinescu, și mă opresc aici cu exemplele. Între poeții epigonici ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Încă o lovitură și lui Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place să mi se vorbească în răspăr, mai ales de către o javră ca dumneata ! Și, mai ales, nu îmi place să fiu întrerupt. Am înțeles, domnule... — Am înțeles, să trăiți, și mai tare și mai clar, te rog. Cristi se ridică în picioare, dar nu spune nimic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]