988 matches
-
obțină o poveste. Nu era de mirare că nevastă-sa zburase la patru mii de mile depărtare ca să scape de el. Aruncă cu ziarul în nefericitul de Mike Wooley și ochii verzi îi scânteiară de furie. — Jurnalism de scandal, se răsti la el. Citizen nu s-ar preta niciodată la ceva de un asemenea prost-gust. Mike o privi cu o uimire nedisimulată. Să convingi o tânără obișnuită să facă sugestii despre cum ar schimba ea în bine moravurile din Woodbury era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ordonat să fie uciși toți cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles și Endō de ce nu-i scrisese fratele lui nici un amănunt în legătură cu acuzația... — Ce mlaștină? se răsti Endō. Ticălosule! Ai ascuns lingourile într-o mlaștină? — Nu eu. Kanai m-a pus. — Bine, bine. Care mlaștină? — Mlaștina Mare. Kobayashi a mărturisit totul, bâlbâindu-se. În iulie 1944, cu un an înainte de terminarea războiului, Kobayashi și Kanai s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe gât. Au apărut iar firicele roșii de sânge. — Aveți o tuberculoză groaznică, spuse Kobayashi, uluit la vederea sângelui. Apoi zâmbi iar ciudat și adăugă: — E imposibil să ajungeți la Mlaștina Mare. — Vezi să nu încerci s-o întinzi, se răsti Endō. — Am înțeles. Endō a pus imediat mâna pe pistol. Gaston l-a privit suprins. — Endō-san, ați promis... — Nu-l împușc, Gas... decât dacă încearcă să fugă. Cu cât urcau mai sus, cu atât era ceața mai deasă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mobil de coafură Într-un colț, Își scoate și ultimul ac de păr dintre buze, Își face apariția În rochia ei de domnișoară de onoare de culoarea șampaniei, cu părul strîns În coc, se Întoarce către maică-sa și se răstește la ea, după ce s-a ridicat și-a pornit-o plutind În direcția noastră: — Mamă, taci din gură! Azi e nunta lui Ellie, așa că nu mai fi atît de insensibilă. — Nu-mi vorbi În felul ăsta, Îi spune Linda pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prietene ale mele. — Încetează, Îmi spune el. M-ai Întrebat, iar eu ți-am răspuns. — Nu pot să cred ce ticăloasă e maică-ta, zic cîteva minute mai tîrziu, În vreme ce ne dezbrăcăm. Ce ticăloasă nenorocită. Dan se Întoarce către mine, răstindu-se: — Ellie! Nu vorbi așa de mama. — Bine, bine, Îmi cer scuze. Dar de ce-a fost nevoie să spună toate lucrurile alea? De ce-ar crede așa ceva? De ce mi-ar spune așa ceva? Jur că n-a vrut decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Galilei. În zadar vrei să pari că reușești să-ți explici totul. XXXVI ― Ascultîndu-te, am același sentiment de neputință pe care l-am încercat când am vrut să le explic inchizitorilor ce înțeleg prin evlavie. Unul dintre ei s-a răstit, încruntîndu-se, cum am deschis gura; " Unde s-a mai pomenit să i te adresezi lui Dumnezeu cu aceleași cuvinte pe care le spui unei iubite?" Mi-am dat seama că era nu numai inutil, ci și primejdios să mai adaug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând și cam jegoși. Gundo s-a răstit la ei, furios, silindu-i să elibereze ringul. Între timp unul dintre ei a alergat să-l cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece l-am întâlnit pe drum venind spre noi. Cam de aceeași etate cu ceilalți, și pe deasupra și chiomp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
medicilor. - Aș vrea înainte de toate să pun acestor iluștri învățați o întrebare. Ce tratament ați folosit până acum? S-au uitat la el disprețuitori și fără să-i răspundă. - Dar-ar boala-n voi, omul ăsta v-a-ntrebat ceva! s-a răstit la ei împăratul. Au devenit subit serioși, și cel care părea a fi căpetenia a făcut un pas înainte, înșirând cu îngâmfare nume de plante și esențe. - Ați folosit mucegaiul verde de cedru sau de măr? a întrebat Garibaldo. Auzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii și Între timp cine știe ce șmecher Îi Înghițea toate economiile. Un negru uriaș Învelit Într-o tunică albastră imperială părea să doarmă spăsit cu bărbia În piept. Emma se răsti la tânărul carabinier care făcea de planton În cabina de la intrare. — Ascultă, am așteptat destul, e o treabă urgentă. Sperase că vânătaia de pe obraz și cele trei puncte de sutură destul de vizibile și sângele de pe cămașă aveau să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
da, gândindu-mă că în mod sigur tata a trimis prin ei cadoul aniversar și eram gata să le spun să intre, că mama se va bucura foarte mult, dar înainte de-a apuca să zic ceva, căruntul s-a răstit la mine, n-auzi, te-am întrebat ceva, și atunci am zis că da, e acasă, la care celălalt, mai scund, a spus că atunci ei o să intre și m-au dat la o parte și au intrat amândoi, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
greșeală, mai devreme sau mai târziu tot o să afle, chestiile astea trebuie lămurite de la bun început, pentru că minciuna minciună naște, și atunci mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
probabil că simt și ei că vine sfârșitul lumii și atunci nimic altceva nu mai contează. Atunci nea Gică s-a postat dinaintea lui Janika, a dat cu mingea de pământ, prinzând-o apoi cu amândouă mâinile, și s-a răstit la Janika să se ridice în picioare, dar Janika nu s-a mișcat, a dat numai din cap că nu, nea Gică a dat din nou cu mingea de pământ, strigând că nu vrea să-i zică și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era umedă și lucioasă, și atunci nea Gică s-a răstit la mine, fie, o să aperi tu, glasul îi era strident, abia am înțeles ce zice, și brusc a dat un șut mingii, drept spre obrazul meu, iar eu am sărit în picioare, am întins mâinile și am prins-o, mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-adevăr foarte fioros, mi s-a și pus un nod în gât, mă gândeam c-ar trebui să cobor, dar nu mă puteam mișca, îmi simțeam mâna încremenită pe ultima stinghie a scării, ei, și atunci cineva s-a răstit la mine să nu mă opresc, să continui să urc, era Romulus Frunză, fratele mai mic al lui Remus, stătea și el acolo, pe banca din postul de observație, numai că nu-l văzusem, la care și Remus a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i fi rămas îndatorați, și să-i spună cine-ar putea s-o ajute, apoi mama iarăși a tăcut un timp, iar la un moment dat a respirat zgomotos, sorbind aerul de parc-ar fi băut apă, și s-a răstit la bunicu’, să priceapă odată că nu așteaptă, nici o secundă nu mai așteaptă, și să facă ceva acum, în clipa asta, știam c-o să trântească receptorul și, într-adevăr, l-a și trântit, atât de violent încât răsuna aparatul, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ajungând la etajul patru, am întrebat-o dacă-i adevărat c-am venit aici ca să-ncercăm să-l ajutăm pe tata, la care mama mi-a spus că nu, am venit să ne distrăm și, umezindu-și buzele, s-a răstit la mine să-mi țin gura. Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am băgat de seamă că toți aveau o ureche tăiată, iar caporalul s-a răstit la ei să se așeze, că noi nu trebuie să fim păziți, noi suntem prietenii lui taică-su, câinii s-au uitat la el fără să se clintească, iar eu m-am gândit că tot e bine că Zsolt m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu grunji, și atunci am început să adunăm și noi, eu mi-i puneam în buzunare așa cum erau, cu tot cu pământ, și tocmai am vrut să spun să plecăm odată, c-o s-o încurcăm, și atunci l-am auzit pe caporal răstindu-se la noi că ce pizdamamiinoastre facem acolo, stătea în spatele nostru, sprijinit în cârje, ne-am întors cu toții și ne-am ridicat în picioare, iar caporalul ne-a mai întrebat o dată că ce facem acolo, când și-a deschis gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gândim că într-o mină de argilă o să găsim aur, păi nu vedem că astea sunt numai gloanțe de mitralieră? Și-a ridicat cârja, l-a lovit pe Zsolt peste degete, de-a scăpat grunjii pe jos, și s-a răstit la noi să ne cărăm, să fugim de să mâncăm pământul, și să nu ne mai prindă vreodată pe-acolo, că dacă ne prinde, ne omoară-n bătaie, toarnă apoi benzină peste hoiturile noastre, le dă foc și le aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci, deodată, muncitorul de la uzină s-a postat în fața ei și, cu două mâini, a apucat lădițele, și a întrebat-o, cum adică a închis ușa de la intrare, nu vede câtă lume mai stă aici, iar tanti Ani s-a răstit la el, să lase lădițele, ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
circ, și am strigat la ei, să sară în ajutorul tatei, să nu-i lase să-l ia de-acolo, dar nimeni nu s-a mișcat din loc, stăteau doar și căscau ochii, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri s-a răstit la mine să-mi țin gura și să nu mișc în front, la care eu m-am întors și am pornit spre ușa mascată, iar secretarul tovarășului Bherekméri a strigat că n-auzisem ce-a zis, să rămân pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace. - M-am lăsat dus de nas prea multă reme. S-a terminat, Gwen. Maică-ta nu mai e aici ca să te sprijine, iar eu am de gînd să-mi exercit prerogativele de soț și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pus fotografia asta aici a avut poate complici În interiorul castelului, sugeră Marie uitîndu-se cu atenție la Armelle, apoi la soțul acesteia. Unul dintre dumneavoastră a părăsit la un moment dat masa? - Dacă Încerci cumva să insinuezi... Începu PM. - Răspunde, se răsti Lucas. - Nimeni. Și nu bănuindu-ne pe noi veți găsi criminalul care a făcut lucrul ăsta. - Îți vine cumva În minte vreun nume? Întrebă sec Fersen. Armelle Îl Întrerupse scurt, cu febrilitate. - Cer protecție pentru toți membrii familiei mele. - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată. — Teoria mea, spune Dave, și cu toții ne aplecăm capetele, atenți la ce are de spus, e că vrea să vadă dacă plantele astea lucesc destul de tare. Arată din cap către Cyril, și izbucnim cu toții În rîs. — Ai grijă, se răstește Cyril. Să nu distrugi tulpinele. Ridică privirea. Și voi ce faceți aici ? — Acum urcăm ! spune Katie și ne Îndreptăm cu toții spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănînci ? spune mama, fîstîcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mîna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întîlnește privirea Întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]