1,366 matches
-
Leavenworth, plus a magazinului său, legendarul The Immortals și a extrem de celebrei sale colecții on-line, plus o colecție personală de artă budistă - o colecție foarte rafinată și apreciată, aș putea adăuga - au fost Încredințați, prin testament, muzeului. Au urmat aplauze răsunătoare. Talentul Lucindei a fost mereu acela de a Îmbina dramatizările și exagerările cu fapte concrete și plate, astfel Încât discursul rezultat să fie credibil. Înainte ca aplauzele să devină asurzitoare, a ridicat o mână și a continuat: — Toate acestea Înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară pe podea răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-ar fi descris ceilalți dacă ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ceea ce făcuseră acei reporteri deghizați era extraordinar: se infiltraseră În sistem, Îi păcăliseră pe idioții ăia făcându-i să vorbească deschis despre tot felul de probleme. Iar camerele ascunse Înregistrau totul, Înregistrări incredibile prezentând scene groaznice, șocante. Fusese un succes răsunător care ridicase valuri de indignare și de condamnare a Chinei la nivel internațional. Trăiască ziariștii! Plouase cu premii. Bineînțeles, se găsiseră unii care să trâmbițeze „consecințele negative“ și să facă mare caz de ele. Dar În orice subiect controversat există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnului, voi care vă temeți de Cuvîntul Lui. Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: "Să-Și arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!" Dar ei vor rămîne de rușine! 6. Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmașilor lui plata cuvenită!" 7. "Înainte ca să simtă dureri, a născut, și înainte ca să-i vină suferințele, a dat naștere unui fiu. 8. Cine a auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de supraviețuire și dezvoltare nu pot fi evaluate. Încă o dată, iubitul și eruditul nostru prieten, doctorul Jean Gouillard, și-a asumat sarcina revizuirii textului francez; îl rog să primească aici expresia sincerei mele recunoștințe. Universitatea Chicago, octombrie 1964 Introducere Ecourile răsunătorului succes mondial al cărții lui Rudolf Otto Das Heilige (1917) nu s-au stins încă. Succesul se datora fără îndoială perspectivei noi și originale propuse de autor. În loc să se aplece asupra ideilor de Dumnezeu și de religie, Rudolf Otto analiza
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
altă climă. Nu ne propunem să scriem istoria desacralizării treptate a locuinței omenești. Acest proces face parte integrantă din uriașa transformare a Lumii, asumată de societățile industriale și înlesnită de desacralizarea Cosmosului, prin acțiunea gândirii științifice și mai ales a răsunătoarelor descoperiri ale fizicii și chimiei. Ne vom putea întreba mai târziu dacă această secularizare a Naturii este într-adevăr definitivă, dacă omul modern nu mai are nici o posibilitate de a regăsi dimensiunea sacră a existenței în Lume. După cum am văzut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă, Salazar o repetă, tot în Vizeu, pentru părinții elevilor. După rezumatele și extrasele care ne-au rămas din această conferință, ne putem da seama cât de bine închegată era gândirea lui Salazar la 20 de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
juriului o condamnare a insurgenților se lovesc de dârzenia generalilor. Departe de a însemna o victorie pentru Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Societății Națiunilor, pune capăt tratativelor și se întoarce la Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce îndemna Salazar pe muncitorii de la Coimbra să nu facă. Salazar ghicea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
carafa de pe masă și se îndepărtă, pentru a reveni apoi imediat cu ea plină. O puse pe masă și se întoarse ca să se ducă din nou la treburile ei istovitoare, dar Odolgan, care era mai aproape, îi arse o palmă răsunătoare peste fund. Femeia o primi ferindu-se ușor și se îndepărtă fără să spună un cuvânt, însă prin ochii lui Audbert trecu un fulger de alarmă - cu siguranță, nu din pricina vreunei izbucniri de gelozie, ci fiindcă acel gest dezvăluia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vânători? închipuindu-și că nu lipsea mult până bagaudul ar fi pretins să percheziționeze încărcătura catârului, Balamber socoti că e inutil să mintă și speră că, dimpotrivă, va ieși din impas, sau cel puțin va câștiga timp, apelând la nume răsunătoare. — Nu, suntem soli. Mergem în valea Rhonului, cu un mesaj de la Atila pentru Gundovek. — Gundovek, regele burgunzilor? — Chiar așa. El însuși. Omul își scărpină gânditor barba. — Ia te uită ce ți-e dat să vezi prin părțile astea: soli huni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe drumul dinspre Massilia, împreună cu cele ale tuturor oamenilor din escorta sa, și duse în cetate de un anume Reinwalt, unul dintre cei mai importanți principi din suita lui Gundovek, venit și el pentru marea adunare. însă vestea cea mai răsunătoare era alta: după câte se părea, cei doi copii a lui Waldomar scăpaseră din capcană și, fugind din mâinile asasinilor, ajunseseră la Genava cu barca unui pescar. Tânărul Waltan era grav rănit, fără cunoștință și în pericol de moarte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prefectul și tovarășii săi continuară să-i hărțuiască pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur și simplu țesuturile distruse. Urmă o pauză. Craig avu impresia distinctă că cineva își freacă mâinile satisfăcut. Vocea unui al doilea bărbat mormăi ceva neclar, apoi prima voce continuă răsunător: - Nici un indiciu încă, privind identitatea. Doctorul Philipson, care l-a adus aici, nu-l mai văzuse niciodată înainte. Desigur, o mulțime de oameni, atât din Big Town cât și din Middle City trec prin Alcina dar... nu, nu vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-și socoteala de felul cum va trebui să acționeze În caz de urgență...! Iar Doctorul pierdea, pierdea, necontenit. Atunci când avea zarurile și urma să le arunce pe pătură În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aici, nu-i așa ? Soția mea Își apropie picioarele și, cu arabele mîini pe genunchi, aplecată mult În față, zise: — Ei bine, atunci... Pune-te În locul meu. Ce-ai face atunci ? Să presupunem că tu ai fi avut un succes răsunător Într-o afacere la care eu m-aș fi opus și că din cauza aceasta eu ți-aș fi cerut să ne despărțim. — N-aș fi În stare să Înțeleg. — Ești Îngrozitor de egoist. — Și ție ți-ar fi imposibil să Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Și a simțind că I-a venit ziua și ceasul. Trebuia să dea el însuși exemplul final, sacrificiul personal, martiriul. Marea lui descoperire - mântuirea prin iubire - era un adevăr copleșitor, un miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala ei am învățat-o, dar dacă o separ de experiența mea trăită înlăuntru sau în relație, o simt ca pe o vorbă calpă, un chimval răsunător. Tu nu ești femeie, ba ești cum nu se poate mai bărbat, dar nu te-am surprins juisând la găselnițe destrupate. Toți acești oameni din viața mea, personalizați sau mai anonimi, aveau filosofii, erau atrași de ele. Măcar întrebările cruciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
internațională, și-am zâmbit așa, ca și cum mi-aminteam de alte vieți trăite în alte timpuri. N-a ieșit nimic. Împăratul era gol! Dar era gol pe dinăuntru, nu pe dinafară. Așa e și cu logica, e aramă sunătoare și chimval răsunător. Nu poate prinde concretul, complexitatea proceselor care ar trebui să le formalizeze. Oricât încercam să îndes gândirea într-un formalism, ceea ce rămânea pe dinafară era mult mai mult decât ce intra înăuntru. Toate „logicile naturale” de care se vorbea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui o dată și nu se face de rușine, să afle lumea. E povestea unei impotențe, nu a unei putirinți. Mai târziu, câțiva au noroc și tot de la o femeie învață lucrul acela nepereche fără de care suntem aramă sunătoare și chimval răsunător, cum zice Pavel: să iubească. Mihaela, ascultă-mă pe mine care cunosc bine oamenii de prin labirinturile psihoterapiei; oricând poți recunoaște un bărbat care a iubit față de unul care n-a avut această șansă. Primul e mai potolit, mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ești bărbat când nu ești cu o femeie, o parte din bărbăția ta vine de la supușenia femeilor, iar ultimii douăzeci de ani ea devine bărbată și are grijă de tine? Asta e realitatea din spatele mitului. Ding-dong, aramă sunătoare și chimval răsunător! He, he! Acum câteva luni am fost la Luvru. Primisem un premiu de la o asociație științifică din Germania și mi-am zis hai la trai, neneaco, pe banii babachii, pe Bulevardul Beaumarchais, lângă Gara de Est, o săptămână. Ce lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire se clătina încet; foșneau un timp foile galbene ale anilor trecuți. Pe la amiază începu un glas de corn să adie din poiană în poiană. Bătaia copoilor răspunse răsunător: chiaf! chiaf! Se auziră și voci omenești. Și pe poteci, din lumină, intrară, cercetând cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începu iar, acum mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. Pădurarul puse cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu se așteptau, când stăteau numai cu urechile ațintite la bătaia răsunătoare a cânilor, scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în urmă prin bolți răsunătoare; țapul se scutură, sări sprinten peste pârău și dispăru în desișuri. Ca și cum i-ar fi venit o înfiorare de spaimă și de putere, căprioara se ridică și intră iar în apă. Șchiopătând ușor, numai în trei picioare, porni în copce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]