1,232 matches
-
el. E un complex de Împrejurări, nici unul nu te Încurajează. Realegerea lui Ceaușescu, lipsurile (situația umilitoare a goanei după hrană), imaginea Bucureștului (Într-o beznă nouă, cu o adîncime nouă prilejuită de Congres), Canalul (și perspectiva acestei provincii Împovărate de răsunetul lui sinistru)... plus oboseala unui astfel de drum... Nu m-am gîndit nici o clipă pînă acum. Canalul a fost inaugurat acum cîțiva ani de Ceaușescu, un proiect Început de Dej, acest nou braț al Dunării pînă la vărsare a fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
biologia ia, așa cum e de așteptat, forme aberante. Nu de puține ori obiectul primit mită nu apucă să-și Îndeplinească uzul, ci e folosit mai departe ca monedă neagră. Astfel că un cartuș de țigări Marlboro sau alte produse de răsunet Își pierd menirea originală și ajung monedă - pot dovedi multiple utilități și utilizări Înainte de a apuca să fie consumate, dacă mai apucă să fie consumate vreodată și nu cumva se Învîrt la nesfîrșit În circuit. În ciuda frigului, e ceva electric
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
30 de arginți. De data asta, moneda era alta, dar la fel de grea. Prudenți, englezii nu au trecut la represalii radicale, cum ar fi vrut aliații lor francezi, poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
douăzeci de țări, multipremiat, călătorit, editat, reeditat, dramatizat și comentat cu fervoare în toată Europa, poet, prozator la doi pași de Premiul Nobel, eseist, cadru universitar, edito rialist și familist fericit, cu doi copii minunați, burse anuale în locuri de răsunet, de mult devenit capitol intangibil de dicționar și istorie literară, ajunge să scrie așa: „Am cincizeci și patru de ani [...]. Mi-a rămas, deci, o treime de viață [...]. Am motive să cred că tot ce a fost bun s-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
căci, cum am zis, nu e decât un proiect, la legiuirea căruia vom lua în considerațiune votul junimei române academice de pretutindenea. Primiți, iubiți confrați, salutarea din inimă din partea noastră și espresiunea credinței firme cumcă apelul nostru va afla un răsunet viu în inimile voastre. Președintele Comitetului Central Conte E. Logothetty Secretar M. Eminescu D[umnea]lor domnilor auditori la Facultatea Teologică din Blaș {EminescuOpXVI 33} Proiect de program pentru serbarea națională la mormântul lui Ștefan cel Mare, la 15 (27
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de omenire, să crezi, amicul meu, că eu am fost jertfa ei, căci am simțit în amorul meu pentru tine atâta durere încît pare că durerea s-a întrupat în mine, astfel că fericirea chiar are în sufletul meu un răsunet dureros, și o crudă îndoială îmi roade sufletul și inima, plâng de când m-am întors la Iași, mă întreb de nu te-am pierdut chiar când cred că te-am regăsit. Mă întreb de vei avea tu în sufletul tău
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
éternel retour et la porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are momente când îl copleșesc chiar după ce a dezvăluit ororile prin care a trecut, depunând mărturie detaliat în cartea al cărei narator
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
costă o mulțime de bani, oare din buzunarul cui le-o plăti primăria? Nu știu. La câteva zile, apare, în publicitatea localității, o invitație: vă poftim la marea lansare a vestitei cărți a domnului Nu Știu. Lumea, a venit, buluc. Răsunetul lansării a ajuns până departe, la capitală, și dincolo de toate marginile ei. O nouă stea, pe cerul literaturii țării, strigau,în stânga și în dreapta, criticii, prezentatorii, istoricii și mai știu eu ce ași în ale segmentului de viață respectiv. Și ăștia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
reînceput să vorbească, fratele meu refuză să mă recunoască. Știe că are o soră. Știe totul despre ea. Zice că seamănă perfect cu mine. Dar eu nu sunt ea. Capgras indus de un accident. Incredibil de rar și cu un răsunet uriaș. O specie pe care el n-o văzuse niciodată. Dar terminase cu genul ăsta de etnografie. Totuși, citi de două ori la rând, în întregime, mesajul concis. Îl imprimă și-l mai citi o dată pe hârtie. Îl puse deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndată după Neuri și Agatirși. Apoi chiar poveștile ce le spun despre țările nordice au un grad de adevăr. Astfel penele cele multe ce umpleau aerul; apoi povestirea despre oamenii ce dormeau șase luni (IV, 25), în care vedem un răsunet despre nopțile cele lungi ale polurilor. Cauza acestei mai de aproape cunoștinți cu nordul provine, după cât credem, din relațiunile comerciale ce le aveau cu acele regiuni, mai ales din comerțul cu blănuri. Toate aceste împrejurări pot să explice îndestul cum
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vorbind, nu era parte din conflictele actuale din Balcania, era considerată de unii locuitori din Wintry City drept adevăratul Început al războiului. Chestiunile legate de pămînt, naționalitate, rasă, sînge, drepturi ancestrale și dispute religioase explorate În scrierile sale Își găseau răsunet În rîndul partizanilor din ambele tabere. Telescu separase legendele și miturile de utilizarea lor propagandistică și mulți credeau că aceasta ar fi fost rațiunea pentru care a fost ucis. Pradă superstițiilor nepriponite, fanaticii l-au ucis. — În chinurile facerii, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îi scrie și manifestul, iar în 1898 - expoziția internațională a Societății de artă „Ileana”, pe care o fondează împreună cu arhitectul Ștefan Ciocâlteu și I.C. Bacalbașa. În același an, pune la cale - prin intermediul Societății „Ileana” - vizita la București și conferințele de răsunet ale afinului său, „Sâr” Péladan (o prezentare detaliată a vizitei, în Theodor Enescu, op. cit., pp. 48-58), cu un ecou disproporționat în raport cu valoarea destul de modestă a personajului (amestec kitsch de ezoterism și erotism morbid): „Într-adevăr, primirea era excesiv de călduroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori lesne buimăciți în Parisul ager la minte, în Parisul care totuși s-a alarmat”, iar „mistificarea” cu răsunet internațional este „capitalizată” în beneficiu românesc: „Maestrul e un june bucureștean care și-a lansat școala și pseudonimul la Zürich, în timpul războiului. Pseudonimul acesta a fost găzduit o singură dată (1915) în revista Chemarea, embrionul înverșunatului cotidian de astăzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care ți-am dedicat-o demult”. Nimic nu lipsește din arsenal: nici osanalele la adresa lui Tzara, nici plîngerile privind băltirea și „băligarul” literar de acasă și despre lipsa de ecou a Contimporanului. Pe acest fundal monoton și dezolant, singurul eveniment de răsunet s-a dovedit a fi vizita lui Marinetti. Costin știe bine cîte „parale” avangardiste face liderul italian: membre de l’Academie Royale Italienne, „invitat oficial de Societatea italo-română, sub auspiciile guvernului român și ale legației italiene”, „primit ca un consacrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în atmosfera ostilă, emigrează. Vai, soarta de totdeauna a artistului polonez este de a găsi desvoltarea și succesul departe de patrie. În Polonia nu e loc pentru dînșii. Se întîmplă azi același lucru cu acei cari au găsit glorie și răsunet în toată Europa K. Malevicz (Ministerul Cultelor n’a consimțit întoarcerii lui în Polonia), Marcussis, Halicka, Lypschitz, Kissling etc. Ceilalți se confundă în mulțimea adepților clasicismului, cezanismului, impresionismului moderat în grupul Rhytm. După 1922 tablourile și sculpturile formiștilor sînt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorul): „A intrat în valurile vulgului, renunțînd benevol la splendida sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la ideea unui protocronism românesc, Ed. Eminescu, București, 1977, p. 8, promotorul acestui pseudoconcept comparatist, Edgar Papu, ridica problema validării externe a „precursorilor” avangardiști autohtoni: „Trei mari fenomene de avangardă ale veacului XX, dadaismul, „absurdul”, lettrismul, fenomene de un amplu răsunet, se constituie ca efecte ale unor inițiative românești, ilustrate cu poeți sau scriitori care — deși s-au făcut cunoscuți ca anticipatori în afară — au început prin a scrie românește la noi în țară. Numai printr-un caz fericit, acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid În ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, În special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil În logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Bate toaca... Sângele-mi clocotește În ritual de credință, se revarsă în inima ei de chemare! Ascult în muțenie ritmuri Pulsații.Răsunet de zbateri Și lacrima-Ți plânsă.
Alter ego by Dragoș Ionescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/275_a_595]
-
diverselor persoane cu ideile ei de articole nu avuseseră nici un rezultat. Imposibilul se întâmplase: Amanda alunecase sub limita de jos a radarului. Trecuse aproape un an de când nu mai scrisese nimic important pentru nimeni. De fapt, ultimul ei articol de răsunet fusese cel pentru Janice Kittenburgen. Acela care îi adusese toate necazurile cu Intercorp. Trebuia să se întoarcă în lumina reflectoarelor, să trimită niște scrisori, ba chiar să aplice pentru posturi. Trebuia să încingă puțin focul. În fond, ce o oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
savantul Iuliu Hațieganu (cel mai bun rector al acestei instituții de Învățământ superior de la Înființarea acesteia, În 1919, până În 2002), este mutată la Sibiu deoarece Clujul e predat acelorași barbari tirani stigmatizați de mesianicul poet Andrei Mureșanu În poemul „Un răsunet”, devenit după 1989 imnul nostru de stat. La Sibiu Își Începe Petre Hossu studenția, Întâi, la medicină, În anul 1940-1941, apoi, simțind chemare irezistibilă către filosofie, se Înscrie, În septembrie 1941, la Facultatea de Filosofie și de Litere, prima secție
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
politică. Da. Cum, bine citiți, aici: toți, dar, absolut toți - politicieni din zilele noastre, unii de la putere, alții din opoziție. Acțiunea, cu pricepere și măiestrie artistică, cu mult aplomb, elaborată, Îl făcea să se simtă tot mai aproape de un mare răsunet editorial, cu fiecare capitol pe care-l grafia. Ce, mai, treaba mergea, mai mult decât strună. Brici! Stilul cărții - polițisto-mafiot. Era tocmai ce mergea, cel mai bine, pe piața lecturilor particulare ale societății sale contemporane. Mai cu seamă, că, politicienii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
subțiri deasupra clapelor, în vreme ce cu glasul îngîna fraza muzicală. Încercă să dea mâinilor alergarea aceea, spre a-și însuși starea de spirit a fetei, dar nu fu în stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatură. Răsunetul coardelor interioare se mai auzi puțin, ca scuturarea unui brad încărcat cu chiciură, apoi totul se isprăvi într-un chițcăit ușor, și Felix avu uimirea de a constata că din direcția pianului fugea mărunt un șoricel speriat. "Am gonit geniul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sânge dacă ar fi auzit-o drăcuind și acum 3 lăsa pe străinul acela amețit de vin să-i povestească lucruri cu două înțelesuri. Se făcea că nu-l aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a lumei o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer. Eu mă sculasem trist și visător și-n aerul cel înserat al casei mi se părea o umbră albă, o umbră de înger. Cea din urmă flacără a lampei cu glob zbura pin sticlă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]