1,509 matches
-
Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul? O cale de resurecție în inima scepticismului. Comedia furieitc "Comedia furiei" Cum în nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a căror etimologie semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și polemiști subtili, condamnați uneori de consiliile locale evocă posibilitățile epicurismului pe un ton mai degrabă horațian, în maniera elegiacilor romani care s-ar fi întâlnit undeva într-un han cu autori ai cântecelor de petrecere... Cunoscători ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
socialistă”, 1975, 19; Monica Gafița, „Trufie”, CRC, 1975, 17; Ungheanu, Arhipelag, 167-170; Iorgulescu, Scriitori, 248-250, 345-348; Dana Dumitriu, Viața fără surprize, RL, 1979, 50; Vasile Chifor, „Pasarela”, ST, 1980, 9; Ioana Pârvulescu, Hibridul reîntoarcerii, RL, 1993, 49; Nicolae Baltă, Romanul rătăcitorului, VR, 1994, 3-4; Radu Mareș, Proba exilului, TR, 1996, 25; Popa, Ist. lit., II, 891; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 272-275; Dicț. scriit. rom., IV, 401-402. A. Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale sale, gesturile lor nu pot fi totuși întru-totul scuzabile sau acceptabile, pentru că neștiința și naivitatea au un preț: Hypsipyle, deși generoasă și primitoare, îl acceptă prea ușor pe Iason, străinul rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Lucrurile astea nu m-au ucis, dar nici nu mi-au sporit dragostea față de omenire (Hiney, 1997, p. 83). Singurătatea e o trăsătură obligatorie a acestui tip de personaj, așa cum fusese și a cowboy-ului câteva decenii înainte sau a cavalerului rătăcitor în literatura picaresc-medievală. Motivația singurătății diferă însă: la primii doi, ea decurge din străbaterea spațiilor largi, în care arma și calul erau singurii aliați de nădejde; la Chandler, singurătatea are o conotație metafizică: este însăși esența unui nou tip uman
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încerca să eviți postura „cavalerului fără pată și prihană”, ea se impune viguros, de la carte la carte. Chandler n-a revoluționat doar scriitura romanului polițist și structura povestirilor; el a readus la lumină figura dominantă a literaturii medievale: a cavalerului rătăcitor, a eroului pornit în căutarea Adevărului. Studiul din 1963 al lui Philip Durham a impus cu autoritate acest model, probabil inacceptabil astăzi unei lumi confiscate de dogmele corectitudinii politice. Pentru că, prin Philip Marlowe, autorul reabilitează și un tip de masculinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
meditații a lui Philip Marlowe într-o dimineață când nu e nici bine îmbrăcat, nici necherchelit și nici bărbierit - dar când ar suferi enorm să nu se observe acest lucru. A-l reduce la postura - nobilă, e drept - de cavaler rătăcitor aflat în căutarea adevărului înseamnă a diminua personalitatea detectivului. Marlowe nu poate fi doar un cavaler, pentru că lumea în care trăiește e lipsită de cavalerism. Or, confruntat cu duritatea asasinilor înrăiți, a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ci devenirea interioară a eroului. Limbajul este barometrul sensibil ce înregistrează toate aceste mutații: de la strălucirea și grațiozitatea dialogurilor din cărțile de început la amărăciunea și resemnarea din ultimele. Faptul că Marlowe renunță la atributul de căpetenie al oricărui cavaler rătăcitor - burlăcia - e semnul eșecului, nu al împlinirii. Eroul rămâne un model atâta vreme cât se mișcă liber și mintea lui nu ajunge prizoniera unor obligații exterioare. Formal, Marlowe iese învingător din toate confruntările. Însă acumularea decepțiilor, constatarea că trăiește într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică persană, neagră ca tăciunele, Chandler a ilustrat el însuși figura cavalerului rătăcitor. Chiar dacă aventurile sale se desfășurau între cei patru pereți ai clădirilor prin care a trecut vijelios, există, în mod evident, o sete de necunoscut, de nemărginit. Abia în 1946 se stabilește în casa din La Jolla, unde avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
modul de organizare a vieții științifice românești, despre valori artistice și momente de cultură, mărturii din muzee, biblioteci, mănăstiri conferă scenariului polițist virtuți aparte. A doua ipostază a prozatoarei e ilustrată de pagini cutremurătoare despre destinul basarabenilor, acea „categorie umană rătăcitoare prin lume, o populație refugiată sau deportată, răspândită în toate colțurile globului, din Siberia până-n America, încingând ca un inel de nedumerită durere și nostalgie pământul, o populație ajunsă brusc în 1940 și 1944 fără loc și fără țară pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
creștin, îngr. Florian Roatiș, Baia Mare, 1999; Florin Rogojan, Cum să evadezi din totalitarism. Opțiunea Steinhardt, ST, 2000, 2-3; Alex. Ștefănescu, Expeditor: N. Steinhardt, RL, 2000, 18; Gheorghe Grigurcu, Un estet al ființei, VR, 2000, 8-9; Dan C. Mihăilescu, Răspunsurile monahului rătăcitor, „22”, 2000, 41; George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt, Brașov, 2000; Dicț. esențial, 796-797; Cristea-Enache, Concert, 429-434; Manolescu, Lista, II, 316-319; Micu, Ist. lit., 783-784; Petraș, Panorama, 593-594; Pop, Viață, 19-36; Popa, Ist. lit, II, 1055-1056; Simion, Ficțiunea, III, 363-371; Arșavir Acterian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
asemenea lucrare de proporții nu putea să ignore personajele și miturile ospitalității; în articole, care constituie adevărate mici monografii, sunt prezentate figuri tipice precum Amfitrion, Filemon și Baucis, Sfinții ospitalieri, Marta, dar și figuri contradictorii precum Don Juan, sau Evreul rătăcitor. Reversul ospitalității, neospitalitatea este ilustrată de figuri precum străinul, fantoma, parvenitul, vampirul, parazitul sau fenomene ca imigrarea, exilul, xenofobia. Scriitori, artiști și filozofi, ca Balzac, Kadare, Klossowski, Dickens, Homer, Hirschfeld, Shakespeare, Veronese, Derrida, Jabès, care au ilustrat, fiecare cu mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ce se cere abolite într-o ospitalitate necondițională, absolută este prefigurată, indicând astfel că într-un anume sens, ospitalitatea înseamnă proximitate, atingere, în ocurență, îmbrățișare. Traiectul lui Iulian, vânătorul pervers și sadic, apoi ucigașul fără voie al părinților săi, apoi rătăcitorul penitent și în cele din urmă luntrașul la dispoziția călătorilor, de la crimă la sfințenie este și traiectul între neospitalier și ospitalier, între omul care își descoperă propriul exil și faptul că este un străin chiar pentru el și între cel
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
9.270-27120 Aventura ospitalității occidentale își are cartea fondatoare și exemplară: Odissea, care relatează aventurile întoarcerii lui Ulise în țara sa. Și de cele mai multe ori aventurile încercatului călător sunt probe de ospitalitate, numeroase povestiri de scene de ospitalitate punctând călătoria rătăcitorului, aflat în căutarea unei ultime primiri care marchează sfârșitul încercărilor, sfârșitul periplului. În această foarte lungă călătorie, rătăcire din insulă în insulă, cu o navigare întotdeauna întârziată de furia zeilor, Ulise este animat de dorința de a vedea "cum se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fumul de pe acoperișurile din țara lui"21, de a regăsi Itaca și pe Penelopa, soția sa. Este, bineînțeles, vorba despre restaurarea ospitalității batjocorite de pretendenți și de restabilirea ordinii și dreptății, dar și de faptul de a nu mai fi rătăcitorul, ci cel care locuiește în spațiul conjugal. Această dorință îi animă drumul întoarcerii care nu se poate desăvârși decât prin găzduirea de care va avea parte de-a lungul călătoriei. Fiecare întâlnire este unică, dar fiecare intră în rezonanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un secret, drept un secret) povestea gazdei. Casa, mobilierul ei apar repede sub ochiul celui care "descifrează" ca vestigii, urme, indicii, ruine ale unui trecut ale cărui reminiscență aduce la lumină ceea ce este trecut sub tăcere, ne-spus. Intruziunea soldatului rătăcitor apare ca o tentativă de viol a unei conștiințe, aceea a unui individ căruia îi observăm gesturile, atitudinile, ticurile, lapsusurile, falsele mișcări, actele ratate, individ scrutat, descifrat în ascunzătoarea, culcușul său. Este vorba într-adevăr de a descoperi individul ca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
toate absențele. Ca și în cazul președintelui Statelor Unite, din America, căruia nu i se vede decât loja, Castelul este bântuit de către un conte absent care poate fi obiectul oricăror speculații. Absența gazdei contribuie la instilarea ideii de fantomă la cel rătăcitor 582. Și această locuință divină nu este un vechi castel feudal, nici un palat de dată recentă, ci o construcție compusă din câteva clădiri și dintr-un număr de căsuțe înghesuite unele în altele". Este oare chiar un castel? "Acest castel
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Gérard Thiériot, Ithaque de Botho Strauss, în L'émigration: le retour, Cahiers du CRLMC, 1999, p. 327. 193 Botho Strauss, Ithaka, Carl Hanser Verlag, 1996, p.98 (Totul este ca altădată! Livada strălucește, precum, în vis, pământul natal pentru călătorul rătăcitor" (V, 3). 194 Nadia Harris, Marguerite Yourcenar: vers la rive d'une Ihaque intérieure, Saratoga, CA, Departement of French and Italian, Standford University, 1994. 195 Jean-Paul Nozière, Retour à Itaque, Gallimard, coll. "Page Blanche", 1992. 196 Vezi, de exemplu, Sarah
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dintr-un alt continent pe vapor și care, din disciplină, dobândește o umanitate, la urma urmei dubioasă. 563 Lucrul este foarte evident și în Manhattan Transfer. Negro sau Nimeni, noul Ulise, împarte cu cel vechi pierderea identității care face din rătăcitor un călător fără bagaje. 564 Poate că Dickens este la originea ideii, care în notele sale de călătorie (American notes) scrie că "prin vârful și tăișul său, libertatea în america își taie sclavii (astfel, înțelegem de ce Karl își ia numele
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia" își caută exaltat arheul; Helada sa e vatra miturilor și a filozofiei (lumea lui Homer, Pythagora, Empedocle); iată-l, de asemenea, zăbovind în Babilon, Ninive și Galaad, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
veșnic, semințele vieții contagiază neantul; tot locul e patria Verbului; eu nu hărăzire cerșesc, ci puterea de-a fi mai nevolnic; în miezul Cuvântului e patria mea, cea întinsă cât tot Universul, Cu ochii de iarbă eu văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc diamante
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune rotundă; asaltul labirintului (al infernalului) se bazează pe premise sfidătoare în măsură să insufle individului (rătăcitor asemenea lui Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul florentin, un Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ilfov, părăsită de soț după 15 ani de căsătorie și având patru copii. La capătul a cinci ani de așteptare, mama se află în pragul disperării, „neavând nici o co ris pon den ție scrisoare sau prin trimiși“, nimic de la soțul rătăcitor. Dar dincolo de lipsa in formațiilor apare sărăcia extremă. singură și cu „patru pietre de fete“, toate în vârstă de măritat, în „lipsă și sărăcie“, numai un alt soț o poate ajuta să se des cur ce, crede femeia. Cu si
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]