1,269 matches
-
negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântul Care, prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
în negură-ngropate.Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoareaCare te ispitește și-ți tulbură mirarea...Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă,Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă.Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald,Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald.Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere,Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântulCare, prin anotimpuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
domol spre tine, Eu - rău cu ape limpezi. Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - rău cu ape repezi... Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlegă tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de luna Eu - rază ce suspina... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
curgând domol spre tine,Eu - rău cu ape limpezi.Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine,Tu - rău cu ape repezi...Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit,Eu - viscolul de iarnă.Vei dezlegă tulpini, plutind necontenitTu - vânt de primăvară...Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu,Eu - ploaie ce oftează.Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteuTu - ploaie ce dansează...Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lunăEu - rază ce suspina...Vei destrăma cascade, dansând după furtunăTu - rază de lumină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
George Pena Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi place așa de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de
ÎMI PLACE... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376011_a_377340]
-
suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inima zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumina în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în tinerețe Pe crengile sufletului am împrumutat paseri să-și răvășească trilul între frunze Zburam cu ele adăpostind visurile sub aripile libelulelor să le găsească soarele să le crească Capcanele erau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilor care treceau ca o părere urma lor mirosind a reavăn și a poveste Și acum
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezneîși arunca urechi suitoarede grinzile vântuluicare suspendau acoperișulpe inima zidurilor flagelate in extensoAcolo am ținut prima dată luminaîn căușul ochilor fiziciacolo am îmbobocit în copilărieși înflorit în tinerețePe crengile sufletului am împrumutat paserisă-și răvășească trilul între frunzeZburam cu eleadăpostind visurile sub aripile libelulelorsă le găsească soarele să le creascăCapcaneleerau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilorcare treceau ca o părereurma lor mirosind a reavăn și a povesteși acum sunt tot acoloîntre acele iluzii păstrate în pânzele
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Trecut printr-un viol săvârșit de fiul unui vecin pe când avea cinci ani, asistând în închisoare la torturile la care erau supuși islamiștii considerați colaboratori de proprii lor coreligionari și fără niciun temei verificat, sătul de vărsările de sânge nevinovat, răvășit de rușine pentru minciunile Hamasului care se folosește de suferințele palestinienilor și de copii pentru a-și atinge țelurile, Mosab și-a schimbat ideologia. A trecut la creștinism, adoptând principiile dragostei și milei pentru semeni propovăduite de Noul Testament. A decis
„PRINŢUL VERDE” DE NADAV SCHIRMAN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375121_a_376450]
-
de la mare distanță, toate acestea răzbat cu putere din viața câmpiei și pătrund înăuntrul omului, subjugându-l.” Dacă în primul volum „viața se scurge aici fără conflicte mari”, în volumul al doilea satul parcurge „marile zguduiri” de după război. Noul regim răvășește satul, răstoarnă vechile rânduieli, scoate în față pe sărăcanii satului, un Isosică, Tăbârgel, Plotoagă, Zdroncan, Bilă, Mantaroșie etc. De ce romanul s-a numit „Moromeții”? Mergând pe firul documentelor am găsit în „Însemnarea celor care se cunună” din anul 1834 că
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
pentru că cerurile i s-au deschis, mulțumindu-i pentru toată osteneala sa, într-un timp în care cuvântul era legat de semeni neputincioși să înțeleagă menirea lui. Poate, așa cum la începutul celui de-al patrulea deceniu al mileniului unu, lumea, răvășită de ambiții neclare, l-au osândit la o moarte josnică pe cel dăruit a ne fi Mântuitor iar el, supus, a îndurat, a murit și s-a înălțat apoi triumfător din mâinile neputincioase ale profanului. Am meditat asupra unei clasificări
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Moment netrăit, dispărut în vânt O clipă ce trece din vremea... avută De-o uiți, o trăiești numai în gând. Greșeli ce te fac să-ți ceri iertare Cuvinte-nvelite-n regrete târzii. Zile și nopți ce-ți dau... dezlegare Un gând răvășit de secunde pustii. De apa lipsește, marea, nu-i mare. Inima-i tristă fără iubire. Soare de nu-i și umbra dispare. Sufletul trece... în nemurire. Cuvânt nerostit moare-n tăcere Lumina-ntunericul frânge. O mână te-ajută, când ești
IN PERNĂ S-ASCUNDE... UN GEAMĂT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373204_a_374533]
-
jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale, poetul italian, ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale, luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri. (Tramontana). Edenul la Montale este virtualitatea ontologică, dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții: Tu prima mi-ai spus/ că măruntul zbucium/al inimii mele era doar
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
tacticos din buzunarul de sus al tunicii luleaua de os, pentru a pregăti o țigară pe cinste și a trage cu nesaț un fum cât pentru un gând de recuperare, a unor întâmplări de demult și care continuau să-l răvășească și să-l îndemne totodată la reflecție. Ipostazele de mai sus sunt parcă dedublări ingenue ale uneia și aceleiași ființe - unchi și nepot la date și vârste diferite, însă trecând prin aceleași situații, împovărate de aceleași blesteme, fără a putea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
fost după mere! spune ea.Vocea încă era scandată din cauza efortului făcut. -Ai fața lovită, Carmina!îi zice mama ei, când o vede Se putea citi îngrijorarea, de pe chipul ei. -M-am lovit, mama, dar nu mă doare. -Părul tău este răvășit, copilă!l -Vântul este de vină doar el este de vină! -Promite-mi că nu te mai duci în pădure seara?Și mai ales pe vremea aceasta! -Promit.Spune asta doar pentru a-și liniși mama. Știe foarte bine că nu
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
coace Americanul, prea e tăcut, propuse molcom Diplomatul. -Miramoț, nu ai tu niște versuri pentru așa ocazie? gânguri Flower-Power. -Versuri? Cum nu?! zise fata repede. Apoi scuturându-și bretonul și pletele scurte, începu să recite serioasă: O, Rege-Timp, ne-ai răvășit pe toți/ Cu un vârtej și-o tulbure cădere!/ Tu ne-ai schimbat al vieții curs și sorți,/ Suntem acum din nou copii fără putere... -S-ar cuveni ceva mai mult optimism, unde dai peste un așa noroc! inteveni Diplomatul. Și
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
ÎMI PLACE..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016. Îmi place așa de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
prezent și chiar de trecut, să-mi fii iubită dragă sub soare. Citește mai mult Îmi place așa de mult să te văd,Să te simt în brațe radioasă;Cu plete alintate și buze-prăpădTu ești doamna mea frumoasă.Cu păr răvășit peste surâs duiosMă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași;Îmi place chipul tău chiar mâniosce strivește iarba cu repezi pași.Deci, îmi place să te privesc tăcutSă-ți simt sânii plini de vibrare;Să uit de prezent și chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
TÂRZIE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de nea acoperă frunzele obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Și-a lăsat să coboare pe buzele mele o stea de zapadă. Citește mai mult Toamnă târzieIarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic,Fulgi de nea acoperă frunzele obosite,Este o uniune între viață și moarte,Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere.Căldura micilor picături de apăDevenite acum steluțe argintii însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme.Toamna se predă iernii,Natura acceptă sfârșitul și începutul,Viața se zbate în iarnă,Poveste ce tocmai a început să fie scrisă.Dragoste fără margini
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
mitic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, tradiția să revină. Gavriil, Arhanghel Mare a vestit unei Fecioare, a Domnului Întrupare, bine-i de însămânțare. Natura de-i înflorată în ziua de Blagovește, recoltă îmbelșugată pentru toamnă prevestește. Dacă vremea-i răvășită de zăpadă, vânt sau ploaie, Iarna va fi prelungită. Iar Primăvara-i târzie. Via, pomii din livadă, vite din gospodărie, casă, curte și ogradă, se afumă cu tămâie. Să alunge-n depărtare, molime și duhuri rele. Grădini de-a fi
TRADIȚII DE SFÂNTA BUNĂ VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379790_a_381119]
-
și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne putem vedea, din nou, Printre picuri de ploaie, măcar la o cafea, Privindu-ne sub lampadare vechi Și streșini ruginițe, sărutându-ne, În sunetul ploii de toamnă târzie Răvășindu-ne sufletele triste, Colorate de razele lunii, în noptea aurie, Trimise parcă, de cineva din Univers, Lăsându-mă-n acest final, Să-ți scriu, gândind cât ești de tristă, Că totuși, te iubesc. Austria 20 septembrie 2015 Referință Bibliografica: Erai
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
plesnească sub încărcătura unui must luminos și secret, care promitea un răsfăț pe cinste papilelor gustative. O vânzătoare mărunțică apăru pe trotuar, scuturându-și părul prins într-o coadă roșcovană. Îi aruncă o privire admirativă tânărului masiv, cu părul blond răvășit de vânt și ochii albaștri, oprit lângă stiva de lăzi: - Deschid imediat după ce preiau marfa, nu durează mult! Mihai se oferi să o ajute. Își lăsă geanta la intrare și începu să care lăzile înăuntru, fără să scape din ochi
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
în apele tulburi ale uitării, ca pe victimele unui atac sinucigaș. Mai mult sau mai puțin conștientă, mă aflam sub acțiunea instinctului de autoapărare, întrebându-mă automat, de ce ar vrea cineva sa bea otravă, chiar dacă ar fi dulce ca mierea. Răvășită de gânduri, am îmbrăcat o rochie de in, mi-am pus sandale de pânză cu toc ortopedic, am luat poșeta și am coborât în viteză, fredonând un cântec nostim, din copilărie, după care mi-am apelat prietena. - Bună, Nicoleta! Acum
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
de soarele dogoritor al verii ce trecuse; într-un sat, pe un drum neasfaltat, îmi amintesc a trebuit să încetinim foarte mult, când în cale ne-a ieșit o turmă de oi. În ceas de seară, ciobanii urmau să le răvășească, înapoindu-le proprietarilor de drept, însă eu am profitat de tabloul bucolic, făcând câteva poze prin perdeaua de praf, care se ridicase în fața noastră. Am ajuns pe seară la Urluiu, sleită de oboseală, după o zi istovitoare în care alergasem
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
Oradea; indolența, abuzuri nejustificate privind măririle de chirii - de 300-400 la sută, comparativ cu bază legală stabilită prin lege!? Indiferența față de condițiile de muncă ale artiștilor plastici, și a altor multe nereguli, pe care le întâlnim în tot acest sistem răvășit de întâmplare și incompetență, dar atât de important pentru viața noastră spirituală - pentru astăzi și pentru viitor; a creatorilor, a fundațiilor culturale, nacesitatea atelierelor de creație, a galeriilor de artă pentru expoziții, protejarea asociațiilor non-guvernamentale și a uniunilor de creație
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]