1,300 matches
-
și corp, precum și felul în care v-ați simțit, fizic și emoțional d. Acțiunile și activitățile dvs. 9 Care dintre următoarele atitudini vă descrie cel mai bine? a. Remarcați dacă îmbrăcămintea oamenilor nu este asortată, sau dacă părul le este răvășit și adesea doriți să rectificați aceste situații b. Vă deranjează când cineva nu vorbește corect și sunteți sensibil față de anumite sunete, precum picuratul robinetelor sau zgomotul aparatelor casnice c. Lăcrimați la episoadele triste din filme și cărți d. Vă foiți
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
Domn realmente stăpânitor al domesticității omul devine abia atunci când își poate permite întârzieri notabile în audierea purtătorilor de vești proaste - atunci când simte că timpul îi aparține în sens forte, că adică intimitatea savuroasă a unui moment privilegiat nu poate fi răvășită de nedorite intruziuni exterioare. Dacă majordomul său ar fi în stare să țină piept iureșului lumii o viață întreagă, divinitatea însăși ar bate umil la ușă să fie primită înăuntru. Abia dedându-se tabieturilor stăpânul locuinței descoperă plenar matricea culcușului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi dorit capabilă să stârnească admirație și alte emoții delectabile fără însă a fi ea însăși foarte impresionabilă. Un fel de delir al autonomiei trăit aievea și dirijat împotriva trăirilor spontane ca ripostă la puterea lor iritantă de a ne răvăși imaginea; o încercare de rupere a continuității curentului ce ne traversează în favoarea asimetriei mirabile a izvorului, în stare să dăruiască fără a primi. Dar Ian pricepuse foarte bine că insensibilitatea cu pricina exprima mai mult o dorință fantasmată decât o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
transmise de-a lungul întreruperii, ca prin acoperișul prăbușit al casei din Oudekerk. Ascultând-o pe Ondine, sub pielea lui începu să se agite inoportun o maree de atingeri înecate în infinit. Femeia își trecu ușor mâna prin păru-i răvășit de vânt. Atunci Ian remarcă brățara ieftină ce-o purta, făcută dintr-un material atât de umil încât îi lăsase o dâră întunecată de cocleală pe pielea albă. Și lucrătura grosolană lăsa să transpară înspre el luciri boante, resemnate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea presupune înălțări și căderi alternative; omul modern este mereu răvășit de pasiunea pentru lumină, pentru „foc”, este „ars” în etape. V. scrie și mici parabole etice despre pericolele existențiale și sociale: automatismul, degradarea naturii, identificarea cu masca. Unele versuri, deosebit de concentrate, miniaturale în felul haiku-urilor japoneze, prezintă viziuni epifanice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
arată ca niște eroi, dar cel mai greu e să-i sperii cu amenințări; mult timp nu le pasă de nimic, le e totuna ce se întâmplă în jurul lor, ca apoi dintr-o dată să înceapă să-i intereseze totul, să răvășească și să întoarcă totul cu susul în jos, pe urmă din nou cad în picoteală, neplăcându-le să-și amintească nimic din ceea ce s-a întâmplat; se tem de schimbări, căci adesea le-au adus nenorociri, și se satură ușor
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
a formațiunilor a căror program politic nu contravine Shariei (legea islamică). Venirea la putere a președintelui Hassan al-Bashir la alegerile prezidențiale din 2000, poate fi considerat un eveniment ce vine să aducă o timidă speranță de stabilizare într-un stat răvășit de interminabile conflicte. schimbările de regim politic din Algeria marchează și periodizează în etape distincte timpul geopolitic scurs de la obținerea independenței țării în 1962. Primul președinte al republicii, Ahmed Ben Bella, este înlăturat de la putere în 1965 de către un consiliu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
D. Gentili); L. Alici (Rusconi, Milano, 1984). Studii: G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Borla, Roma, 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill, 1991. 12. Criza pelagiană: prima fază Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius, împreună cu cîțiva dintre protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit puțină simpatie. Pelagius, care pînă atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicînd abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
internațional, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, „Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atît de grave și a rămas pînă în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat, și nu a unui barbar. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd descrie particularitățile florei și faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține decenii după ce Cosma a compus această meticuloasă lucrare, multe din acele mări și din acele pămînturi care formau ecumena concepută de Dumnezeu au fost răvășite definitiv: mai întîi perșii, dușmanii dintotdeauna, apoi arabii au distrus armonia lumii mediteraneene descrise cu atîta pasiune în cartea lui Cosma și, în acest fel, o scriere care fusese concepută ca o operă de sistematizare s-a transformat rapid în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
va deveni un tărâm în care nu se mai poate trăi? Și, în primul rând, din ce cauză s-au agravat aceste dezlănțuiri ale naturii și cine este ,,vrăjitorul’’ care le declanșează? Răspunsul este simplu: omul și activitățile sale. El răvășește echilibrul natural și ecologic al planetei. 27 MARTIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A APEI Oamenii sunt tot mai numeroși pe Terra. Ca atare, ei folosesc tot mai multă apă pentru spălat, pentru băut și agricultură. Deoarece cantitățile de ploaie nu cresc, apa
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
Celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are și ce i se pare că are se va lua de la el”spune Iisus. Când suntem furioși vibrăm cu energia furiei și astfel tot corpul nostru este răvășit de adrenalină. Frica, atrage frică. Fiecare gând, fie că este bun sau negativ declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce vibrează la unison cu gândurile noastre va fi atras În viața noastră. De aceea e important să fim conștienți de
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
40 de zile de la Înviere. Cu acest prilej se vopsesc ouă roșii, se coace pască și se fac pomeni. În această zi se sărbătorește și „Paștele Cailor”. În noaptea nașterii lui Iisus, Maica Domnului a blestemat caii, care au răvășit așternutul Pruncului, să nu se sature decât într-o zi din an și doar o singură oră. Acea zi este ziua de Ispas, denumire populară a zilei de Înălțare, provenită din slavonul „supasu” care înseamnă Mântuitor. Tot acum, vitelor li
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
iar nefericirea excepția, tendința spre bine, adevăr și frumos este starea naturală; iar urâtul, răul și minciuna sunt doar fețele întunericului prin intermediul cărora putem valoriza și ne-am creat morala. Chiar dacă suntem, așa cum spuneam, ființe duale, iar sufletul ne este răvășit de întrebări, de lumini și de umbre, noi oamenii avem, atunci când vine vorba de manifestările noastre sociale, ca membri ai unei colectivități, o tendință spre construcție pozitivă și durabilă, devenim ființe predictibile, raționale și pozitive 1. Mergem întotdeauna să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
patetismelor proprii. Neașteptată este poezia erotică din Nevoia de cercuri, adunată în amplul ciclu Furtună în marea serenității. Dacă nici poezia din tinerețe, cu tot teribilismul ei demitizator, nu era văduvită de vibrația autentică a trăirii/rostirii, acum poetul e răvășit de prezența invadatoare a iubitei, care cotropește și universul natural înconjurător. Însă, aproape sistematic, asemenea stări se văd dublate de o reacție adversă, strecurată de demonul lucidității salvatoare, (auto)ironice, (auto)parodice. Mișcarea se petrece pe terenul deconspirării și dezamorsării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
este relativ ușor de reperat o criză, fie ca agricolă, industrială etc., sau un crah bursier sau monetar, dar e mai greu de indicat cauzele, de analizat profunzimea manifestărilor și de prevăzut consecințele pe multiple planuri ale acestor tulburări, care răvășesc ordinea dezordonată a lumii și spiritele celor care gîndesc economia ca pe o știință a echilibrului, chiar relativ. Există un ritm al lucrării lui Dumnezeu în creație, există un ritm al naturii și există un ritm al afacerilor. "Șapte ani
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Ancăi e jertfită, cu inevitabilă cruzime, întru reușita calculelor reci. Apariție surprinzătoare, „bătrânul” de legendă de mai târziu se înfățișează deocamdată ca un june cu un caracter incert, răscolit de patimi contrarii - când îmboldit de delicate, cavalerești sentimente amoroase, când răvășit de „viziuni de mărire”, turmentat de elanuri tulburi, în care ambiția lui nestăpânită hrănește bezmeticia sedițiunii și declanșează excitația subită a loviturii ucigașe. Pumnalul se oprește în pieptul lui Român Gruie, și Vlaicu, după ce își deplânge în fade lamentații devotatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
țara. în martie, țarul se angajează pe calea reformelor dar e prea târziu. Manifestații, greve, răzvrătiri - cea de pe cuirasatul Potemkin de la Odesa a ajuns celebră grație unui film al lui Eisenstein și mai mult de 500 de răscoale țărănești - buntul - răvășesc, întreaga Rusie. Apar primele soviete - sfaturi - desemnate de clasele populare pentru a se ocupa de administrația locală, dintre care cel mai cunoscut va fi cel din Sankt-Petersburg, prezidat de Lev Troțki*. Pe 17 decembrie cel de la Moscova se angajează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
A. Trapé și alții, trad. D. Gentilli); L. Alici (Rusconi, Milano, 1984). Studii: G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Borla, Roma 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill 1991. Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius împreună cu câțiva din protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit o redusă simpatie. Pelagius, care până atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă într-o perioadă de cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgânilor spunând că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră răvășite de nenorociri și catastrofe. De aceea, el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugându-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de delicte, strânse într-un volum, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe izvoare scrise, în timp ce la evenimentele din cea de-a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele care au loc în patria sa, răvășită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Galia și Africa. Evenimentele menționate de el sunt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]