1,025 matches
-
să se prezinte a doua zi pentru un test cu detectorul de minciuni și pentotal de sodiu. Puștiul nu a apărut, iar durii de la municipalitate au năvălit în apartament și l-au găsit pe Danny cu gâtul tăiat și apartamentul răvășit. Nort Layman, foarte afectat, i-a făcut autopsia, sperând să poată califica decesul drept un 187, dar dovezile nu i-au permis: amprentele de pe cuțit, unghiul și direcția tăieturii impuneau verdictul de „autoindus”. Caz clasat. Doctorul a calificat rana letală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în privința puștiului era doar începutul. Buzz îndreptă mâna înspre mormânt, trăgând cu un pistol imaginar, pac, pac, și se lămuri în privința a două lucruri. Unu: când cei de la LAPD au dat buzna în apartamentul lui Upshaw, l-au găsit complet răvășit. Nort Layman s-a ocupat de partea de criminalistică, a găsit o grămadă de amprente de-ale lui Danny pe mobila răsturnată și a tras concluzia că puștiul își ieșise din minți în ultimele momente ale vieții. Raportul de percheziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să vadă, fântâna arteziană din curtea palatului. Mai bine de jumătate de an așteptase să se Întâmple ceva și nu se Întâmplase nimic. Iar acum Începea să se Întâmple totul. Nu știa ce Înseamnă totul, dar se simțea cu totul răvășit. Spera că acel luptător nu era Anda. În același timp, spera că e el. Dar, dacă era el, legea frăției de sânge Îl oprea de la orice pas. Nu doar legea, ci tot sufletul lui. Se scutură de gânduri și coborâ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru nimic în lume, nici chiar la concert. - Nu sunteți gata? A tras trăsura. Fu o mișcare grăbită de ușurare . . . Salutări prescurtate. . . Lenora sta rezemată de ușă și fața ei de păpușă părea, în lumina slabă a serei, grozav de răvășită. Hallipa le ajută. Aerul serei păru lui Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bătut și a vibrat pentru școală și pentru elevi, și le-a făcut mărturisirea că în ultimii ani a împărtășit experiența sa didactică și de viață colegilor de breaslă prin cele câteva cărți pe care le-a scris. Cu sufletul răvășit de trăirile afective intense și contradictorii din cele două ore petrecute împreună cu foștii săi elevi, Dumitru Dascălu refuză să accepte realitatea că în visteria vârstei sale s-au mai adunat 20 de ani de când promoția de absolvenți 1986 își lua
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ploaia binefăcătoare încetează, Soarele sărută pământul răcorit și holdele vesele. Îl însoțesc pe tovarășul meu de hârjoană de-a lungul drumului său celest, până ce culoarea tot mai sângerie, apărută la orizont, ne înghite. Îmbrățișarea de noapte bună îmi liniștește sufletul răvășit de tristețea despărțirii. Mă abandonez, apoi, nopții și somnului odihnitor... Până mâine în zori. Plimbare în eter După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prin febră, cum taie acidul o placă metalică. Pentru prima oară de când Anjali l-a târât în încăpere pe Pran Nath, se întoarce să-l privească. Băiatul a îngenunchiat pe podea, cu sângele curgându-i dintr-o rană de la tâmplă. Răvășit, smiorcăindu-se, arată revoltător. În cele din urmă, Razdan începe să înțeleagă de ce l-a evitat în tot acest timp. Întotdeauna a crezut că a făcut-o din cauza mamei lui. Femeia obișnuia să vorbească singură, în șoaptă. Când intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste pânză, Privind tabloul terminat. Semnezi în colț, tot mai confuză, Cu-același alb imaculat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mă doare și acum neîmplinirea Iar trupul meu nu are nici o vină, Atârna în idei dezamăgirea Cu lipsa mea acută de morfină. Mi-s brațele de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar zilele sunt frunze răvășite Și visele-s de sânge ca și macul. Iubirea mi-e corabie uitată Pe mările cu vânturi liniștite, într-unul din fiorduri ancorată La țărmul împlinirilor menite. Mă doare timpul și mă dor și vise E vremea să îmi fac
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui Foiște și mamă-sii o casă nouă, cu trei odăi - nu mare lucru, dar, oricum, adevărat conac față de ce fusese Înainte. Amănunte nu știu, habar n-am dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam așa: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici se Împrilejise sabia lui cea iute În mâna lui cea vitează”, cu sufletul răvășit și chinuit de dureri cumplite, a plecat urechea și la plânsul lui Cocrișel și a scris, după dictare, acea epistolă către cărpănosul tată. Cronica În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite, iar dintre acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai câțiva pași de terenul de joc din comuna neîmpăcaților noștri adversari și chiar dușmani. Arbitrul, plătit gras, mirosind a băutură și Îmbrăcat În pantaloni cu dungă suflecați până la genunchi - căci chiloții de la echipamentul regulamentar și-i rătăcise prin paturile răvășite ale unor curve cu care petrecuse toată noaptea pe daiboj (cinste din partea coruptului Consiliu Local condus de un primar Îmbătrânit În rele și incapabil de a face lucruri bune) - arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă Îl rabdă, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că, Îndrăgostit și năuc, alerga prin codri ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de copiii adorați, își consuma, discret, mâhnirea pentru absența lor. Când și tovarășul de viață a părăsit‐o pentru totdeauna, durerea, dorul și așteptările i‐ au îndoliat iremediabil inima. Cu spatele încovoiat de povara anilor, cu privirile stinse, cu sufletul răvășit de tristețile adânci, în casa îmbătrânită, goală și bântuită de amintiri a mai rămas doar ea, mama, ca să‐ i țină de urât singurătății. LE SĂRUT MÂINILE Cu migală și strădanie încerc să deschid ușile ferecate ale cămărilor memoriei, să‐i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajungând acum la vreo șapte-opt pași mai încolo pe coridor, aranjându-și gulerul și netezindu-și părul. Stătea prosternat atât de jos, încât atingea cu pieptul lemnul podelei. Încercările lui Mitsuhide ca până și într-o asemenea situație să nu arate răvășit nu prea puteau fi văzute într-o lumină favorabilă, iar picioarele lui Nobunaga porniră, din nou, înspre el. Dacă Ranmaru nu l-ar fi ținut de mânecă, era cel mai probabil ca podeaua verandei să fi răsunat din nou. Ranmaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
învățăcelului... Cu suflet întristat, m-am dus la sâpetul cu cărți. Am luat primele volume și lăicerul împăturit, așezat de o mână grijulie lângă ușă, și am plecat la izvor... Abia într-un târziu am reușit să-mi adun gândurile răvășite și să mă concentrez asupra a ceea ce citeam... Tocmai când am reușit să mă afund în vremuri îndepărtate, mi s-a părut că prin preajma izvorului se aud pași ușori... Am privit într-acolo. Prin lăstărușul cu frunza colorată de vrăjile
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îmi bate puternic...numărând clipele scurse. E primul meu contact cu ceilalți colegi... Apariția mea pare să trezească din starea de letargie un bărbat cu chip tras de tractorist... E director... Îmi spune el cu limba împleticită și cu chipul răvășit... În încăpere miroase puternic a alcool și fumul de țigară e așa dens, încât cei trei bărbați dinăuntru par zei surprinși în timpul unui ritual religios... Îmi vine să fug, însă nu mai văd nici ieșirea... Așa-zisul director (care îmi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele-i cernite, lungi până în pământ, și ca să mă mir de fața ei săpată în șanțuri adânci de riduri ce părea un adevărat labirint prin care mă pierdeam în lumea sufletului ei trist și răvășit, unde întâlneam oamenii ce probabil i-au trecut prin cale, foști tovarăși care stăteau și ei pe prispele lor uitați de timp și de griji. Bătrâna era vecina noastră Duntrăchița. Nu fusese mereu orbă. A orbit de bâtrânețe. O mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poată recunoaște imaginea alunecată în oglindă. Pentru ea oglinda nu mai exista. Lumea aceea răsturnată nu-și mai reflecta apele înlăuntrul sufletului ei. Sufletul îi era gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile ei se destindeau și părea o nălucă desprinsă din raza cerului. Nu mai era nebuna cu chipul răvășit, era mama iubitoare care își proteja puiul de brutalitatea celor din jur. După un timp, fratele meu mai mare a fost făcut utecist, alături de colegii săi. Am participat la festivitate toți elevii școlii și Bobu, activistul de partid, ne-a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]