2,788 matches
-
flămînd - și nu trebuie puse / întrebări pe valea ghețarilor (...) o fărădelege mai mare nu îmi vine în minte / ideea că am de ales - / o dată / de două ori / de trei ori - / între demoni și ea" (odihnă și tăcere). Prezumata puritate inițială răzbate prin dificultățile sieși impuse ale scriiturii încărcate, compozite: "în arderea sîngelui se mai simte miros / de pămînt țipînd de bucurie sub vălul / unei vele duse de curent spre fără de fundul / unei ape de la marginea cimitirului de apă" (poem). Ori: "e
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
naufragiul le e rezumat de mărturisirea lui Roland Barthes: „Nu-mi place și nu înțeleg nimic din ce este actual, îmi place și înțeleg inactualul; trăiesc Timpul ca pe o degradare a Valorilor.“ (p. 495) Aceasta certitudine a degradării valorilor răzbate în cele șase însușiri pomenite mai sus. Antimodern (reacționar) e cel care critica fără măsură cîștigurile aduse de Revoluția Franceză - democrație, vot universal, parlamentarism, materialism, anarhie, republica - cîștiguri pe care le consideră tot atîtea pierderi, sau, mai exact spus, tot
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
p. 7) Calitatea reală a unor astfel de poeme e forța. Nu degeaba multe dintre imaginile vii de aici fac trimitere la un vizionarism seismic. Și totuși, greu de spus cum, de multe ori se întâmplă ca până la noi să răzbată numai câte un efect de finețe. Dacă insolitează ceva, atunci Ion Gheorghe insolitează în primul rând evidența. Fiindcă e cu totul neașteptat ca, la o asemenea energie multiplu pompată în corpul Sutrelor, să descoperi zone întregi de strictă subtilitate formală
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Badoiu Raluca Multă vreme oamenii de știință au crezut că mica “Lună” a lui Jupiter, Europa, este acoperită de un ocean înghețat. Cercetări recente sugerează că pe satelit există și apă în stare lichidă care răzbate la suprafață, scrie Specialiștii și-au început studiul prin întocmirea unei hărți a distribuției gheții formate din apă pură. Apoi, la latitudini joase - zona cu conținutul cel mai mare de gheață formată din alte substanțe decât apa pură - au detectat
Satelitul natural al lui Jupiter ar putea găzdui viață by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64814_a_66139]
-
impus de o cariera internațională intensă; geografia prezenței sale pe scenele lumii etc. Un capitol aparte este dedicat unui moment crucial din viața sa, întâlnirea cu Herbert von Karajan în spectacolul și înregistrarea cu Boris Godunov de Musorgski; emoția ce răzbate, modul în care a relaționat cu marele dirijor (care-l dorea ca Othello într-o viitoare înscenare) denotă conștiința profesională cu care Spiess slujea scena. Cea mai interesantă secțiune este cea în care Costin Popa, împătimit comentator de operă, analizează
Un premiu pentru o carte de excepție by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/6394_a_7719]
-
pe cel care provoacă bucuria, emoția nefiind decît un indicator a ceva din afară, în cazul de față al lui Dumnezeu. A treia mutare stă în considerarea lui Dumnezeu drept transcendentul care, furișîndu-se în inconștientul omului, devine imanent, pentru a răzbate apoi în planul conștiinței sub forma bucuriilor inexplicabile (ca cele de care Lewis avusese parte în copilărie). În fine, a patra mutare este descrierea unei revelații pe care autorul a avut-o în timpul unei călătorii. „Călătoream spre Headington Hill, pe
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
pontoșilor sarcastici. Paradoxul lui Alex Ștefănescu este că umorul îi este invers proporțional cu flegma histrionică, criticul avînd în intimitate o natură iremediabil serioasă. Dintre intelectualii înzestrați cu timbru umoristic, Alex Ștefănescu e un paladin serios ale cărui accente severe răzbat cu precădere în textele de critică, nu în atitudinile de viață. În genere umorul, cînd e dublat de o inteligență caldă, poate căpăta un ton de vibrație solemnă, rîsul avînd în acest caz darul de a sugera detalii profunde, și
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
gardienilor și deținuților deopotrivă. Când registre diferite intră în coliziune, rezultatul nu este o cacofonie, ci sunetul teribil al eviscerării ca o mână care îți pipăie măruntaiele. O calitate în plus a lui Florin Șerban este că nu lasă să răzbată nicio notă patetică, nicio o lacrimă, niciun inoportun gest moralizator sau pedagogic. Ceea ce rămâne este tot atât de pur ca și durerea, tot atât de infinit ca și ea. Restul e tăcere și un peisaj vid în jurul acelor întrebări din chestionarul stas pe care
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
știe să intre în pielea personajelor, intuindu-le idealurile, depistîndu-le temerile și avînd grijă de a le așeza viața în contextul epocii. Într-un cuvînt știe să surprindă evantaiul de posibilități ale vremii. Dincolo de detalii, sînt două idei delicate care răzbat cu precădere din carte. Prima este aceea că românii au ieșit învingători de pe urma unui război pe care l-au pierdut în cea mai mare parte. Că așadar conjuctura europeană ne-a fost pînă într-atît de favorabilă, încît, dacă e prea
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea între balamuc și închisoare - toate acestea formează pasta groasă și înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină, strânsă la o pomană din satul de rudari pe unde trec destinele romanului, comentează apariția răului pe lume în termeni naivînfioraț i: „Mă vait că asta vra
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
fără nici o preocupare pentru efectul pe care îl poate avea asupra lumii. E un claustru de spirit în pielea acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-are accente patetice sau exaltate, Petru Pătulescu este un incurabil adept al enumerărilor interminabile, eroarea autorului fiind de a crede că, înșirînd adjective mustoase, scrisul său
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
de rigorile sociale, dar apropiate de pasiunea pentru scris, de cercurile pe care le frecventau și de sentimentul unui soi de exil într-o lume diferită de cea în care s-au născut. Astra este un roman epistolar în care răzbat limpede ecouri puternice ale unui romantism târziu. De altfel, chiar titlul face referire la poemul Luceafărul, volumul descriind un soi de istorie similară a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă. Modelul epistolar de alcătuire a textului îi îngăduie
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
I’d head for the highway/ I’m old and the mirrors don’ț lie/ But crazy hâș places to hide în/ Deeper than saying goodbye.” N-ai cum să nu fii cucerit de sinceritatea mărturisirii, de regretul enorm ce răzbate din fiecare silaba. Dar cântecul te mai învăța ceva: că nu doar suferință e inevitabilă, ci și iubirea. A deveni propriul tău inamic, a-ți explora alteritatea, a accepta să fii nimicit că ființă înseamnă, de fapt, o formă a
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
s-a petrecut într-o uimitoare ebuliție sufletească, a cărei intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e o înclinație paroxistică cu rol de matrice stilistică, un cîmp afectiv care, indiferent de forma în care ajunge să se manifeste - impuls erotic, elan național sau crez artistic - atinge un prag de tensiune
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
prilej cu care petrece cîteva luni într-un sanatoriu de boli nervoase, leagă o căsătorie care se încheie cu o ruptură, apoi se apucă de o teză de doctorat pe care n-o termină, și totuși din aceste episoade răzlețe răzbate impresia unei potriveli a destinului care sugerează o finalitate tainică. Igor Isac se hrănește din visări și idealuri vagi, nerăbdarea scepticului fiind înlocuită la el cu așteptarea: așteptarea ca traseul biografiei să se muleze perfect pe schița providenței, și de
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
la surparea romanului? În inadecvarea dintre forma literară și ideile menite a le exprima. Dialogurile sînt odioase în frivolitatea lor, personajele sunt scheme abstracte vorbind în dodii savante, iar atmosfera e de comicărie groasă, cu iz de talcioc. Din carte răzbate o halenă de sarcasm frivol, un aer de comedioară pusă la cale de un autor care e iremediabil histrion. De aceea narațiunea propriu-zisă nici nu atinge treapta romanului, mai justificat fiind să vorbim de o schiță umoristică în care personaje
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
textul lor o lasă la lectură. Oare ce impresii încearcă Vlad- Ionuț Tătaru citindu-și rîndurile mai sus? Delectare intelectuală în fața adîncimii reflecțiilor perorate? Satisfacție la vederea curgerii aseptice a expresiilor docte? Greu de spus, dată fiind imaturitatea flagrantă ce răzbate din mai toate paginile. Volumul e curat impersonal, scris parcă de un metronom al cărui plectru sintactic bate tactul unui mimetism total, care repetă șabloane de expresie. Spiritul autorului nu e prezent nici măcar într-un rînd al tomului, de aceea
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
iar timbrul îi vine din tenta patetică, de profet pledînd pentru eroismul tragic. Generalizînd, tema e motivul de bază al textului, vocea e coeficientul personal al autorului, orizontul e cadrul lui de gîndire, iar timbrul e predestinarea de gene care răzbate involuntar în atmosfera cărții. Dintre cele patru elemente, doar două depind de voință: tema și orizontul, ele putînd fi alese după afinitate sau ambiție. În schimb, timbrul și vocea nu pot fi alese, deși de tenta lor depinde mireasma elevată
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
rătăcească în himerele unei exuberante avuții simbolice, dar atașați, dimpotrivă, realităților esențiale, să tindem neabătut spre acea „égalité d’âme”, pe care, pe drept cuvînt, o preconizau moraliștii de stirpe autentică. În ipostaza care e homo oeconomicus, se cuvine să răzbată asemenea elemente. Omagiul cel mai persuasiv, de el prilejuit, nu-l descrie în acțiunea de a număra bani lucitori, tactilizînd cumva acumularea, precum bătrînul împovărat de avere, din cutare tablou de ambianță gotică, de Reymerswaele. Peste determinări demonstrative, care să
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
Cosmin Ciotloș Ceva din felul de a fi, sincer, rudimentar și icnit, al poeziei înseși răzbate și în principiul de construcție al acestei antologii de autor. Lanțul conține două sute șaizeci de poeme (câte douăzeci din fiecare volum, nici mai mult, nici mai puțin), cărora li se adaugă un intro alcătuit din alte zece poeme, majoritatea extrase
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
care il citește. Bunătatea această interpretativa, din care a fost înlăturat orice imbold spre malițiozitate, îi împrmută aerul unui diarist inofensiv, golit de resentimente, care scrie elogios despre oricine. Autorul și-a propus să nu lase nici un resentiment să-i răzbată în pagina și chiar a reușit, de aici impresia de catalog aspetic plin de clișee serene. Nimic recalcitrant și nimic izbitor, doar o cumsecădenie de principiu care face din autor o ființă blîndă, care privește cu dragoste și speranța semenii
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
șunt detalii ținînd de viață interioară pe care instrumentele medicinei nu le pot verifica. În acest fel, moartea devine un episod tehnic dintr-o suită de anomalii fiziologice. O mică stricăciune la capătul unui șir de dereglări biologice. Din carte răzbate o atmosferă de paraclis igienic, în măsura în care orice secție de terapie intensivă are ceva dintr-o capelă funerară în care patrafirele sînt înlocuite cu aparate extrem de sofisticate. Zeul thanatos, cînd e văzut prin lentilă halatelor albe, e aseptic și rece, atribute
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
clairvoyante mai puțin șlefuită în arcane decât madame Sosostris, „famous clairvoyante”, pe care o invoca ironic T.S. Eliot în poemul The Waste Land. Îi pomenim pe toți acești englezi pentru că acțiunea se desfășoară în Anglia și pentru că uneori din film răzbate ceva din ceremonialul Tea Party al unei atmosfere victoriene pe care unele personaje o reclamă vădit ironic. Ironic nu din perspectiva lor, ci a povestitorului, recte a regizorului. Doamna Crystal joacă rolul Sibilei și face judecăți de predicție cu privire la personajele
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
de vini care își creează vinovatul prin simpla lor acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
al competiției de frumusețe care se angajează între ea și colegele ei, camera ei virtuală fiind plină de dulcegării narcisice, de o policromie de acadea. Emily este față docila, înconjurată de dragostea părinților că învelișul unui cocon prin care nu răzbat cacofoniile vieții care se viețuiește. Față are ceva debil, o neîndemânare și o ingenuitate spontane, iar camera ei virtuală este tapetata cu portretele marilor doamne falice ale epocii: Condoolezza Rice, Margaret Thatcher, Angela Merkel etc. Mo apare frământat de faptul
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]