1,198 matches
-
lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul abajurului de porțelan sau în tăciunele răzleț. Lampa Linei ardea orânduit în sufrageria tecuceană, cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala de spital, instalate după ultimele modele ale hi-genei occidentale. Aci ca și acolo, Lina părea în cadrul ei, păstrîndu-și apucătura, pe când numai instrumentele își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că nu va putea purta pălărie niciodată și apărea înfășurată în vreo imensă blană de tigru - moda sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ale oamenilor pe care îi slujeau. Grădina se resimțea cea dintâi de neglijența stăpânilor. Nu fusese complet nelucrată, planul și primele îngrijiri se vedeau, dar tocmai de aceea se simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bungaloului guvernamental, se gândea că tocmai în astfel de ținuturi aride, nefiind copaci, munca i-ar fi mai ușoară. Dar odată ajuns aici, nu-i mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, un element nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să aibă aceeași soartă. Nimeni nu Îndrăznise (afară de ăl care dăduse o goană pe bicicletă până la Dunăre ca s-o vadă cum zace), nimeni nu-și pusese măcar În gând să facă vreun pas dincolo de granițele așezării. Cei cu casele răzlețe ori mai În margine se traseră către rudele dinăuntru. Fură primiți cum se cuvine, chiar dacă mulți dintre ei Își spărseseră cândva capetele și-și muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viu al animalului pe care avea să-l Înghită curând prefăcut În tot soiul de bucate grele, dar alese, atât Îi rămăsese În minte din acea Întâmplare: În fața casei de tot izolate ce se afla departe, dincolo de vie, vecinul acela răzleț făcea niște mișcări ciudate cu mâinile prin văzduh, Încete, dar bine cumpănite și care păreau a avea un rost temeinic și Însemnat. Acel vecin, În urmă cu ani mulți, pe când se suise În autobuz ca să plece la armată, iscase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un proiect să se termine înainte de termen. Iar problema care-l tulbura cel mai mult pe Hideyoshi era aceea a resurselor omenești. În cea mai mare parte, trebuia să se bazeze pe fermierii locali. Dar populația satelor învecinate era destul de răzleață, fiindcă Muneharu luase în castel, înainte de asediu, peste cinci sute de familii de țărani, iar mulți alții fugiseră în munți. Fermierii care se refugiaseră în castel erau gata să trăiască sau să moară alături de stăpânul lor. Erau țărani simpli, cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
enorme avanjate strategice și logistice. Astfel, ajungând la tabăra sa, fuseseră convinși că Hideyoshi însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retrăsese la Nagahama nu mai erau forțele puțin numeroase din trecutul apropiat. Din zona de miazăzi a provinciei Omu și până în unele regiuni din Fuwa și Yoro, un mare număr de oameni din castele mici, familii provinciale puternice și reședințe răzlețe de samurai aveau legături cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă stă în fire să fiți așa de iute la mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalii, într-un glas. În timp ce Hideyoshi se așeza tăcut, cei trei comandanți pe care-i trimisese înainte spre Nagakute se înapoiară, în grabă. — Ieyasu și forța lui principală s-au retrase deja la Obata, raportară ei. Am întâlnit câteva grupuri răzlețe de dușmani care întârziaseră cu retragerea spre castel, dar ceilalți par să ne-o fi luat înainte cam cu o oră. Dintre cei trei sute de soldați ai clanului Tokugawa pe care-i uciseseră, nici unul nu era vreun general iportant. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de înțelept al acestor ținuturi alături de preotul satului (un călugăr de aceeași vârstă cu mine și asistenta medicală, o fată mignonă, adeptă a sectei Martorii Lui Iehova). Suntem un triunghi destul de ciudat, deși vârsta ar trebuie să ne apropie.Cuvinte răzlețe, ca niște păsări eliberate din colivii îmi zboară în gând și în simțire.Alături de mine, răzbate ca un ecou, glasul unui bătrânel simpatic, cu zâmbetul scurs pe obrazul stafidit: -Sărut mâna, domnișoară!....Își ridică pălăria. Parcă aș vrea să i-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
copilul ambițios de la țară care mușcă din carte doar pentru a demonstra că suntem cu toții într-un ring și trebuie să luptăm. Poate vedea în mine povestea ei. Nu știu, și nu am știut nici atunci. Prin colbul amintirilor Amintiri răzlețe îmi pâlpâie ușor pe obraz, răscolindu-mi sufletul și viața. Dimineața aceea se lăsa leneșă peste orașul liniștit și eu mă îndreptam spre aula liceului să-mi iau postul în primire. Primele doua de pe lista sunt șefele de promoție din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-or fi, prin Siberia. Revin, insist: din acea dimineață festivă Încep amintirile numai ale mele - În vârstă de cinci ani și aproape nouă luni. Amintiri adevărate: trudite de mine (Întru ținere de minte); succesiuni de Întâmplări, nu doar imagini statice, răzlețe; rezonând Îndelung, Îndelat, la atingere, ca bronzul clopotului Începând să vuiască doar suflând mai tărișor asupra lui (ca, de-o pildă, arderea cărților În curte, dansul tatei, gol pân-la brâu, cu o sticlă de rachiu Într-o mână, țopăind În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fetița. O pun repede înapoi în coș, înainte să mi se dezintegreze în mâini, iar spre norocul meu, ea continuă să doarmă liniștită, ca și când nici nu s-ar fi născut încă, ies pe terasă, astăzi nu este prea cald, nori răzleți acoperă soarele, se pare că verii i-au slăbit puterile, așa că s-a hotărât să plece mai repede, privesc neliniștită șoseaua, liliacul persan de vizavi flutură spre mine, cerându-și scuze, îi zâmbesc, e în ordine, nici eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Îi urmăresc pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi spusese cu un stoicism lucid: „Domnule, eu și frații mei nu ne temem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sfântului Mucenic Filimon, așezământ eclesiastic ce păstorea sufletele celor câteva sute de cetățeni pitorești (a doua sau a treia generație de familii ce-și părăsiseră, cu nestins regret, traiul de nomazi), actualmente trăitori relativ împământeniți și pașnici, din colțul acela răzleț de periferie. Dintr-odată, era liniște. Prea liniște. Fără lătrat și fără spectaculoasele efecte anterioare pirotehnice. Peste drum, în centrul unui mic rond de gresie, plantat cu trandafiri Carmagnole, demult șterpeliți și vânduți prin piețe, un panou de stâlp cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vecii vecilor, amin! Sosirea preotului nu stânjeni deloc fierberea țăranilor. Câțiva se uitară după el până intră în casă, apoi își continuară sfătuirile. În timp ce unii mai urlau în neștire sau umblau să mai găsească ceva de luat, cei mai mulți, grupuri răzlețe, vorbeau numai despre împărțirea pământurilor, sperând fiecare să aibă o parte mai mare. Acum, că nu mai sunt boieri, socoteau că ar fi bine să nu tărăgăneze măsurătoarea, că dacă vor apuca să-și ia ce li se cuvine, apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de navă. Acest post cu răspundere cere o anumită stăpânire dublată de îndemânarea reală de a conduce oameni. Kane nu era hărăzit cu niciuna din aceste calități. În comparație cu acelea ale superiorului său ierarhic, visele-i hălăduiau ca niște umbre confuze, răzlețe, străvezii, așa cum Kane era ecoul mai fin, mai puțin vibrant, al căpitanului. Dar vai, un "pro" are nevoie de o mare risipă de energie, iar Kane n-avea decât de pe o zi pe alta. Visele lui Parker nu erau nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la două luni, timp de câțiva ani, mama îmi spunea dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă, înainte să-ți vorbesc despre alungiți și despre jocul nostru și despre vise, vreau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]