1,215 matches
-
o sumedenie din plantele acelea mici, galbene, care prind muște, dar și flori purpurii și albe, amintind de miniaturale orhidee. Două perechi din specia uliul șopârlelor populau văzduhul albastru. Dincolo de mlaștini se întindeau țarini, cline de deal împestrițate de oi răzlețe, fâșii întregi de muștar de câmp, care captau soarele în uriașe pete de aur scânteietor. Risipite pretutindeni, vilișoare lăsate în paragină, cu acoperișul smuls, năpădite de răscoage, bălării și fluturi; am descoperit chiar și ruinele unei case mai impozante, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
săvârșirea crimei, amândoi se simțeau mai bine. Și acum, vinovăția se va mistui, încetul cu încetul. Așadar, într-un fel, moartea lui Titus fusese sorocită; și, într-un fel, până la urmă, tot Ben îl ucisese. Desigur, toate acestea erau gânduri răzlețe de bețiv, dar nu mă puteam împiedica să-mi spun că, într-adevăr, văzusem la ei o odioasă ușurare, ca și o odioasă resemnare în acceptarea acelei morți. Și, bineînțeles, încercând atât de lugubru să ajustez situația la tiparul vieților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
însumi. Poate că aceasta era o imagine idilică. Poate că aș fi fost tiranic, gelos, totuși mă simt în stare să recunosc absolutul atunci când îl văd, și față de Titus mi-aș fi păstrat credința. Dar prin vârtejul ăsta de gânduri răzlețe se reconstituia mereu aceeași vedenie a lui Titus, în lumina radioasă a mării, zăcând mort, inert, impregnat de apă, cu ochii întredeschiși și cicatricea de pe buză. Trăiam absența lui definitivă ca pe o experiență cu neputință de conceput. Fuseserăm un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gării... Era Gara Veche pe atunci... A venit un milițian la mine, m-a legitimat și m-a întrebat unde vreau să plec. Nu pleca nici un tren, e adevărat, eram singur pe peron... Era un timp urât, rece, cu fulgi răzleți de ger, și între timp au ieșit și părinții. Au venit și au spus că suntem împreună și că suntem chemați la Miliție și ne ducem acolo, și m-a lăsat. Tata mi-a spus atunci: Ești urmărit, nu întâmplător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe care apoi le realizam. Așa încetul cu încetul am valorificat fructele imaginației mele. Dorința de a scrie despre scenele pe care mi le imaginam a devenit o obsesie pentru mine. Toate încercările au rămas în prima fază, câteva pagini răzlețe, de fiecare dată alt subiect, de fiecare dată fără final. Cred că a sosit momentul să dau curs amintirilor, care, cred eu, nu sunt puține și mai ales, merită să fie cunoscute.” CASA COPILĂRIEI Steierdorf-Anina din Banatul de Munte. Localitatea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei, într-un cătun de câteva case răzlețe, mai sus de Poiana Teiului, unde începea pădurea, deasă și adâncă..fără capăt. „La naștere povestea el pe un ton glumețcând popa m-o botezat, m-o scăpat în cristelniță, atât eram de neastâmpărat... „Să crești mari, măi.. Cât Ceahlău
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apropiau de creastă.. Începu a se crăpa bine de ziuă.. mai era puțin până să răsară soarele. Baltă s-a oprit o clipă, să privească „Răsăritul”... cât de mult iubea el răsăritul soarelui.. de oriunde l-ar fi privit. Umbre răzlețe, începură să se deslușească, jos, de-a lungul lizierii. Odată cu revărsatul zorilor, ceața așternută pe valea Dămucului, de încă decuseară, se ridică acoperind cerul cu o pânză subțire de nori. În zările îndepărtate, dinspre Pintenu, vârful Goșmanului,zvâcnea prima fluturare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ajunseră la vărsare... în apropierea Cheilor... unde ocupară poziții. „ - Bine.. bine !.. murmură Baltă, rotindu-și privirea în jur, de aici, le vom da o lecție bună..!”. Se înnopta... Noaptea.. cu liniștea ei se cobora încetîncet, tulburată în răstimpuri de rafale... răzlețe. Luna rasărise din spatele pădurii, de după creastă și se ridica repede pe cer, argintie ca un zbor de hulub. Noaptea era senină, cerul înstelat, dar, copacii întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca vietățile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din ochi și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit într-o goană nebună prin întunericul pădurii. O mulțime de uniforme albastre apărură printre copaci, cu câini eliberați din lesă, gata să sfâșie. „ - Răsfirați-vă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
data =”16.VI.1976”> Mult stimate Domnule Călin, Vă mulțumesc încă o dată și din tot sufletul pentru cuvintele bune în legătură cu articolul despre G. Ibrăileanu. îmi dați curaj. E greu să culeg date din fel de fel de caiete și foi răzlețe. Fac însă totul cu mare plăcere, gîndindu-mă că pot aduce știri noi sau face rectificări cu privire la viața marelui critic și poet, care a fost G. Ibrăileanu. Mă mîndresc că l-am avut profesor. (De asemenea, pe A. Philippide, Iorgu Iordan
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dinților. (Matei 13:43) Peste cămașa de tort, bunicul avea un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sila în prezent, un prezent întotdeauna altul. De asta cutreier de unul singur orașele din sud, să găsesc acea oază de liniște, să regăsesc acel petic de cer alb albastru însorit și oțelit pe care se proiectează răsfirându-se crengile răzlețe de copaci seculari, frunzele lor mici, abia perceptibile în infinitul spațiului. Momentul acela desăvârșit, de mică întindere, a apărut când m-am simțit cu mintea limpede și gândurile senine, cu trupul relaxat, fără preocupări profunde, nepăsător. Uneori, îmi apare în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mirai de el, de ciudățeniile naturii. Femeia se obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe de iarbă. Pământul îmbătrânise și el, se bătătorise, încât nici bălăriile nu mai creșteau în curte. După ploaie apa băltea până se evapora, nu mai vroia să intre în pământul devenit ca asfaltul. Bătrâna nu vedea decât copacul, se gândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unde „se va stinge-odată focul”. În poemul intitulat chiar „Fără țară”, poetul se descria pe sine, folosind (chiar dacă nu explicit) clișee ale imaginii „evreului rătăcitor” : Eu sunt un om fără de țară, Un strop de foc purtat de vânt, Un rob răzleț scăpat din fiară, Cel mai sărac de pe pământ. Eu sunt un mag de legea nouă, Un biet nebun, orbit de-o stea, Ce-am rătăcit să v-aduc vouă Poveștile din țara mea. [...] Și printre voi Îmi duc povara Stropit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul e-n toi, și nu de azi, de ieri. Doar În mijlocul acestui război văzusem lumina zilei. Și tocmai ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tratatelor sau manualelor de pedagogie. Acestea au ceva artificial și induc ideea de Încheiat, de definitivat, de epuizat. Ele pervertesc mintea, o geometrizează, o pun În șabloane și definiții. Multe lucruri despre modelarea făpturilor umane le putem afla prin intermediul gândurilor răzlețe, ce ne vin În timpul acțiunilor mici, „neînsemnate”, răsfirate, al fulgurațiilor de idei - Încă neconceptualizate, diafane, candide - legate de ceea ce ni se Întâmplă sau ne iese În cale. Diferitele prilejuri de viață dezvăluie o altă dinamică a ideaticului, Îl fac să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
argumentând că Mosca nu a descoperit nimic, că ideile sale sunt presărate în opera lui Dante, Sumner Maine, Taine și a multor altor autori, și că importantă este sinteza teoretică pe care a făcut-o el, și nu niște elemente răzlețe. Întrebarea este de ce exact în acel moment mai mulți sociologi, eseiști, jurnaliști sunt interesați de fenomene desemnate azi prin termenii de "clasă politică" sau de "elite politice"? Pentru că în acel moment, în mod simultan, în multe țări elitele ereditare sunt
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
și Banat, dar și de peste munți. Volumele apărute în timpul vieții au un caracter cvasiliterar, fie că este vorba de impresii și amintiri (Cântăreții noștri la București, 1907), de studii monografice (Ciprian Porumbescu, 1908) sau de însemnări pe teme diverse (Pagini răzlețe, 1910). În întregul scrisului său, de la foileton la monografie, trăsătura comună este sinteza dintre cultura variată și experiența de viață deosebit de bogată, fapt care îi permite lui B. considerații dintre cele mai pertinente. Talentul oratoric, mult prețuit de contemporani, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
Societatea teatrală „G. A. Petculescu”, Brașov, 1902; Tabla de la Lugoj, Lugoj, 1903; Cântăreții noștri la București, Lugoj, 1907; Ciprian Porumbescu, Lugoj, 1908; Muzică și dansuri la români în veacurile XVI și XVII, Brașov, 1909; Alesandru de Mocsony, Brașov, 1910; Pagini răzlețe, Brașov, 1910; Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1911; George Pop de Băsești, Cluj, 1923; Andrei baron de Șaguna, București, 1923; Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), îngr. Alexandru Porțeanu, pref. Miron Constantinescu și Alexandru Porțeanu, București, 1972; De la Blaj la Alba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și fanfare, în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema "compoziției", cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sprijinul Marii Uniri) el vorbește în termeni parcă luați din articolele politice ale lui Eminescu publicate în "Federațiunea" de la Pesta, sau cele publicate în Timpul în "chestiunea Dunării": "Noi trebuie să ne prezentăm înaintea lumei civilizate, nu numai ca o familie răzleață, ca o frântură de popor românesc aci în Ardeal, în Ungaria și în Banat, ci trebuie să ne prezentăm ca membri ai marei familii românești care cuprinde întreg elementul românesc de la Nistru până la Tisa..." (Cuvântare în Camera Deputaților, 10 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
concurs pentru „modelul unei medalii”, Societatea Numismatică Română fiind însărcinată să o realizeze iar Grigore C. Tocilescu să pună la dispoziție creatorilor elementele de referință necesare. Comitetul central executiv studențesc emite un apel către studențimea română cu această ocazie: Copii răzleți ai mândrei noastre nații De mai trăiește-n voi simțire vie Veniți atunci de vă cunoașteți frații, Sădiți în inimi vechea bărbăție Avânturi mari, eterne aspirații Și numele pe veci slăvit vă fie!... „Cu prilejul ceremonialului de la Putna lui Ștefan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se dau fragmente din studiile „Pământul nostru în poezia lui Eminescu” de At. C. Bălăcescu și „Eminescu” de Ion Paul, în care se vorbește despre acela care a fost prietenul lui Eminescu, Miron Pompiliu. Buletinul se încheie cu câteva note răzlețe în legătură cu Eminescu. În fascicula 22, pe anul următor, grație lui G. Bogdan - Duică, avem un articol a lui I. Slavici, publicat în 1892, prin care nuvelistul ardelean își apără prietenul de anumite învinuiri, mai ales de imputarea făcută de B.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
minte”: nu ucideți cârtițele!; nu stricați cuibul păsărilor; nu omorâți aricii; cruțați liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de pregătire pentru veșnicie; numai un om păcătos se teme de moarte. Din cugetări, doar acestea: „Lucrul cel mai scump e cinstea; dar ce folos. Unii o vând prea ieftin”; „Setea de mărire este întocmai ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]