1,021 matches
-
ca să-l stăpînească pe Philippe, care se potoli cînd Îl auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
are dreptate, decretă Anne turnîndu-și Încă un pahar, Îi aud vorbind la cafenea, sînt cu toții Îngrijorați pentru soarta lor. - În ce privește hotelul, e practic aranjat, spuse sobru Jeanne. - Stai! Doar nu vrei să spui că l-ai vîndut familiei Kersaint? se răzvrăti Marie. - Cumpărătorii nu se Înghesuiau, spuse Milic, venind În ajutorul soției lui. Era cea mai bună soluție. - La fel pentru șantierul naval, completă Chistian. Îl cunoști tare puțin, draga mea, Îi spusese Arthus vorbind despre skipper. CÎtă dreptate avea! - Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a se apăra, Ryan Îi luă mîna și se Înclină ca pentru a i-o săruta, apoi, cu mersul țeapăn din pricina durerii și epuizării, ieși urmat de jandarm. - Ești convins că este vinovat și-l lași să plece? se răzvrăti ea imediat după plecarea lui. - Vezi cumva o altă soluție? Demonstrația lui era de o abilitate diabolică. Fără o dovadă tangibilă, va mai face doar cîteva ore În plus de arest preventiv. Nu Închizîndu-l Îl vom Înfunda. Ea făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe Logon cu vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu, păcat-păcat. Mai bine de jumătate din ei dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată. M‑a Întrebat: - Ce cărți și hârtii vrei să bag În valize? Răspunsul era ușor. - Să ne descotorosim de volumele grele. Și mai ales de Culegerea de poeme a lui Browning. Mă răzvrătisem Împotriva lui Browning. Acum Îl puneam pe același plan cu bucătăria franceză a vecinilor mei. Dar n‑aș fi renunțat la revista prietenului meu Durkin - exemplarul cu canibalii. Rămăsesem agățat de carnea omenească la frigare, de canibali și de capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe lângă ea, să o inițieze în secretele tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a chema la miez de noapte neveniții din cotloanele lor și, mai ales, silnica datorie de a răzvrăti, din când în când, în vremuri tulburi, duhul Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Putea Andromada să cheme sorbul și, pentru această știință a ei era temută în tot județul. Se zvonea că, pe vremuri, chiar și la București, în cercurile intelectuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat. Poate cel mai renumit de pe acest mal al Marelui Fluviu. Dacă se ridică la arme, alte triburi le vor urma exemplul - mișcă din cap, profund îngrijorat. Și când un trib se răzvrătește, nu obișnuiește să o facă împotriva Armatei, a garimpeiros sau a constructorilor de șosele. O face împotriva omului alb în general: oameni pașnici din colonii, pescari, negustori, și chiar împotriva noastră, a misionarilor. La sfârșitul secolului, și din pricina cauciucului, relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să se așeze deasupra lor, dar sunt foarte viclene și în orice clipă se pot răzvrăti. Apa lui güio e de ajutor împotriva lor. Războinicii așezară vasul pe foc, aruncară înăuntru pumni de plante și rădăcini, amestecară totul și se așezară pe vine așteptând să fiarbă. Stăteau în continuare fără să rostească alte vorbe decât descântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
A sosit odată cu zorile. Mai întâi, a fost un zumzet îndepărtat, ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe care poate că nu le înțelegi. Nu vor putea spune că luptau împotriva unor sălbatici și a unui alb dezertor. Ei luptau și împotriva unei părți a lumii pe care eu vreau să o reprezint mâine. Cea care se răzvrătește împotriva abuzului de putere, a bestialității și a ambiției. Când cineva va citi că a fost ucis un naturalist, va trebui să stea să mediteze de ce a fost ucis și ce înseamnă asta. Voi reuși să fac mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă las dus ca orbul în voia gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi alfabetul de la coadă spre cap... să ajung la începutul vieții mele!.. zise el năpădit de trisețe. N-am putere să pot face ordine în lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură el, privind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spus ea dând din umeri, iar apoi s-a dus la ale ei. Am Înțeles atunci că eram singură, cu desăvârșire singură În lupta cu vocile. Nu Îmi rămânea decât să le alung de la curtea mea. Vocile mă trădaseră, se răzvrătiseră, făcuseră frondă. Și astfel am rămas o regină fărĂ de supuși. Treptat, vocile s-au stins. Eu le-am făcut să se stingă. A fost prima mea victorie, dulce-amară. CĂci pierzându-le pe ele, Îmi pierdeam regatul și toate secretele pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spus ea dând din umeri, iar apoi s-a dus la ale ei. Am înțeles atunci că eram singură, cu desăvârșire singură în lupta cu vocile. Nu îmi rămânea decât să le alung de la curtea mea. Vocile mă trădaseră, se răzvrătiseră, făcuseră frondă. Și astfel am rămas o regină fără de supuși. Treptat, vocile s-au stins. Eu le-am făcut să se stingă. A fost prima mea victorie, dulce-amară. Căci pierzându-le pe ele, îmi pierdeam regatul și toate secretele pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
putea face nimic.” — Ba nu, spuse domnul Busbib cu voce tare. Pot face ceva și chiar am să fac. „nu poți face nimic. ești un nimeni. nu contezi pentru umanitate. ești un țîști-bîști. Un busbib. o bubă.” — Ba nu, se răzvrăti din nou gardianul. măcar am să trag lista la xerox și am să o împart pe străzi. „mă faci să rîd.” — am să o strecor în toate cutiile poștale ale imobilului și chiar în toate celelalte imobile. „atunci n-ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Dumnezeu. Spun aceasta deoarece și cu Dumnezeu trebuie să învățăm să ne relaționăm în mod deschis, în adevăr. Trebuie să învățăm să cultivăm o relație de fii, nu de slujitori, așa încât să fim capabili să dialogăm, ba chiar să ne răzvrătim, fără a ne lăsa duși de val, nici măcar în ceea ce privește propria «vocație», întrucât o vocație chinuită ar fi un lucru groaznic, pentru că ne-ar împiedica să intrăm și să rămânem într-un dialog viu și liber, responsabil și curajos. Frate Michael
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
etern care-i viața. Prin ce se deosebește acesta de eternitate? În el trăiești, căci nu se poate respira decât în beția infinitei deveniri, pe când eternitatea este luciditatea devenirii. Când, în curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemulțumiți și ne trezim răzvrătiți din beția ființării, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului. Decât, eternitatea ne obligă la o continuă comparație cu temporalitatea, ceea ce nu se mai întîmplă în suspendarea radicală din experiența neantului, care "este" neutralitate atât față de timp, cât și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mâinile de muritori, ca să-mi sprijin pe ele mâhnirea drăcească și spaima asasină? Și pietrele, de ce nu-mi suspină groaza și oboseala spre un cer înlemnit de propria lui lipsă? Iar tu, Natură, ce plânsuri mai aștepți de nu te răzvrătești cu rugi și cu blesteme? Și voi, obiecte fără suflet, de ce nu urlați soarta vrăjmașă a sufletului? Sau vreți să moară rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoașteți frica de a deveni obiect? Și nici o stâncă nu zboară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de filosofia luminilor și de certitudinea că orice dramă din prezent va cunoaște în viitor un happy end. Totuși, chiar după ce am reflectat îndelung la fundamentele psihologiei mulțimilor, întîmpin o mare dificultate în a le înțelege. Aceasta tocmai pentru că mă răzvrătesc împotriva viziunii ei asupra omului și societății, atît de contrară convingerilor pe care le-am expus în multe alte cărți anterioare. Nu izbutesc să gîndesc după cum îmi cîntă ea, muzica sa putînd fi pusă sub semnul titlului unui lied de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Pe de altă parte, în despotismul antic conducătorul era gardianul unei ordini permanente a societății și a naturii. El ocupa cel mai înalt loc în ierarhia oamenilor în virtutea unei inegalități recunoscute. Nimeni nu-i contesta poziția, chiar dacă unii se mai răzvrăteau împotriva lui. Căderea ori moartea lui, precum cea a unui zeu, era considerată semn al dezordinii. Provoca un sentiment de spaimă, abil exploatat de moștenitorii desemnați ai despotului. Din contra, în despotismul modern, apelul la conducător are un caracter de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să-i țină mereu departe de celelalte seminții, prin circumcizie, de pildă, impunîndu-le o versiune mai strictă decît cea închipuită de magistrul său, Ikhanaton. Căci Moise tăiase orice punți între Aton și Regele-Soare. Întreaga lor ființă trup, simțire, gîndire se răzvrătea contra poruncilor unei religii care se apleca atît de puțin asupra celor omenești. Împotriva unei zeități apărînd precum ne-o arată Schonberg în opera Moise și Aaron: "De negîndit pentru că-i nevăzut, veșnic același, nemărginit, atotputernic". Și de-ar fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acest avertisment pregătește o revenire la ipoteza privind ciclul totemic inaugurat pri uciderea tatălui primitiv. Cu toate acestea, la fiecare revenire, o abordăm dintr-un alt unghi și plecăm din alt punct. Dacă victimele apăsate de jugul oprimării paterne se răzvrătesc, înseamnă neapărat că au început să-și făurească, cu ajutorul experienței lor, viziunea unei societăți mai bune. Putem presupune că acea societate era egalitară prin scopurile ei și că admitea o morală deschisă, dar cu moderație. Pentru a o edifica însă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
omenirii, Lenin". Aceste manevre slujesc la promovarea lui Stalin la rangul de erou unic. " Problema poate să rămînă în suspans scrie Freud în legătură cu eroul este vorba de a ști dacă a existat vreun conducător și inițiator al omorului printre frații răzvrătiți împotriva tatălui sau dacă un astfel de personaj a fost făurit mai tîrziu de imaginația artiștilor creatori pentru a se schimba ei înșiși în eroi, iar în acel moment acesta a intrat în tradiție"561. Nici că-i trebuie mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puterea sa nu este de natură ereditară. El dizolvă progresiv toate legăturile de egalitate și le condamnă declarînd că "egalizarea în domeniul necesității și a vieții individuale este o absurditate mic burgheză". Înainte de toate, el restabilește autoritatea împotriva căreia se răzvrătiseră el și tovarășii lui. El preia locul lui Dumnezeu-tatăl și o întreagă ierarhie se dispune sub el. Fiecare își are propria funcție și nu se poate abate de la ea. Membrii din înalta ierarhie a partidului formează o clasă privilegiată, iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
anterioară imigrării, intervievatul dorea de obicei să sublinieze faptul că, în țara de origine, familia era mai influentă și avea un statut social mai bun decât în Israel. În plus, multe dintre anecdotele povestite îl înfățișau pe tatăl povestitorului ca răzvrătindu-se împotrivapropriilor părinți, fiind astfel prima generație pe drumul schimbării. În această manieră, intervievații își ofereau, practic, niște justificări indirecte privitoare la propriile decizii pe care le-au luat în viață și care se dovedeau discontinue.În orice caz, introducerea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
găndirii căt și a comportamentului unui individ. De multe ori unii dintre noi ne întrebăm ce înseamnă să fi demn? Răspunsul ar fi să nu ne lăsăm influențați de alții, decăt în măsura în care ne aduce un folos spiritual, adică nu ne răzvrătim împotriva condiției noastre de om. Trebuie să avem puterea de a suporta toate dificultățile vieții, indiferent de căt de greu ni s-ar părea. Viața este un amestec ciudat de experiențe pozitive și mai puțin pozitive cărora trebuie să le
Demnitatea – o calitate a fiinţei umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Larisa-Marieta Ţogoe () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2295]