1,302 matches
-
făclia Luminilor. Rațiunea filozofilor este în același timp pe deplin critică și pe deplin constructivă: pe de o parte, atacă miturile, religiile și puterile arbitrare; pe de altă parte, construiește o filozofie completă care se va numi mai tîrziu raționalism. Raționalismul este încredințat că Lumea, care se supune unei Ordini raționale, este complet accesibilă Rațiunii: tot ceea ce există este inteligibil și are rațiunea sa de a fi. Acest raționalism se articulează pe Umanism, care justifică suveranitatea rațională a lui Homo Sapiens
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
parte, construiește o filozofie completă care se va numi mai tîrziu raționalism. Raționalismul este încredințat că Lumea, care se supune unei Ordini raționale, este complet accesibilă Rațiunii: tot ceea ce există este inteligibil și are rațiunea sa de a fi. Acest raționalism se articulează pe Umanism, care justifică suveranitatea rațională a lui Homo Sapiens și se sprijină pe Știință, care dezvăluie Legile raționale ale Universului. Rațiunea devine astfel călăuza unificatoare a cunoașterii, eticii și politicii; omul poate și trebuie să acționeze în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vedeau pe eliberatori transformîndu-se în asupritori. Speranța și deznădejdea, nemărginite și una și cealaltă, aduse de Revoluția franceză se contopesc într-un vîrtej, adesea în aceleași conștiințe. Hegel este gînditorul cheie al acestui moment zbuciumat. În el se reunesc antagonismul raționalismului și cel al romantismului. El înfruntă contradicția, și-o asumă, încearcă să o depășească, o regăsește mereu, o așează în centrul gîndirii sale. Aceasta este complexitatea însăși, căci prin acceptarea contradicției și menținerea raționalității, ea depășește limitările rațiunii clasice, instituind
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cea a limitelor acesteia, Kant a pus în lumină simultan atotputernicia și atotneputința rațiunii umane... Rațiunea n-a fost niciodată pe deplin triumfătoare în istoria culturii europene. Ea a trebuit mereu să se înfrunte cu experiența, existența și credința. Astfel, raționalismul nu a domnit nicicînd asupra științelor; acestea au fost în schimb dominate de un dialog adesea antagonic între raționalism și empirism. Raționalismul n-a fost niciodată capabil să dea o "rațiune de a fi" ființei și o "rațiune de a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
niciodată pe deplin triumfătoare în istoria culturii europene. Ea a trebuit mereu să se înfrunte cu experiența, existența și credința. Astfel, raționalismul nu a domnit nicicînd asupra științelor; acestea au fost în schimb dominate de un dialog adesea antagonic între raționalism și empirism. Raționalismul n-a fost niciodată capabil să dea o "rațiune de a fi" ființei și o "rațiune de a exista" existenței. Dimpotrivă, a suscitat ca reacție, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, filozofiile existențiale, de la
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
triumfătoare în istoria culturii europene. Ea a trebuit mereu să se înfrunte cu experiența, existența și credința. Astfel, raționalismul nu a domnit nicicînd asupra științelor; acestea au fost în schimb dominate de un dialog adesea antagonic între raționalism și empirism. Raționalismul n-a fost niciodată capabil să dea o "rațiune de a fi" ființei și o "rațiune de a exista" existenței. Dimpotrivă, a suscitat ca reacție, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, filozofiile existențiale, de la cea a lui
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dezbatere liberă fără confirmare, știința este o dezbatere ce tinde să elimine deopotrivă imprecisul și supranaturalul și care cunoaște un verdict implacabil, cel al verificării și al refutației logico-empirice. Știința este, în ea însăși, propulsată de o dialogică permanentă între raționalism, care acordă întîietate coerenței teoretice și care tinde să raționalizeze Universul înglobîndu-l în teorie, și empirism, care acordă întîietate datelor și faptelor și care se arată neîncrezător față de sisteme. De aici rezultă o stimulare permanentă a dialogului rațional-real în detrimentul raționalizării
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
teologică, istoria gîndirii europene este cea a dezintegrării acestui edificiu măreț, urmată de construcții noi ce se zidesc pe ruinele sale, așa cum Roma renăscută se înălța pe rămășițele monumentelor imperiale. Ea reprezintă devenirea unei dialogici pluraliste care produce inovațiile Umanismului, Raționalismului, Științei, care inventează sau descoperă ele însele fără încetare noul. În sfîrșit și mai cu seamă, această istorie este un proces care, din dialogică în dialogică, din criză în criză, din reconstrucție în de-construcție, aprofundează mereu o problematică inițială
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de a fi fost fără încetare pro-ducătoarea și produsul unui vîrtej alcătuit din interacțiuni și interferențe între multiplele dialogici care au pus alături sau față în față religia și rațiunea; credința și îndoiala; gîndirea mitică și gîndirea critică; empirismul și raționalismul; existența și ideea; particularul și universalul; problematizarea și refondarea; filozofia și știința; cultura umanistă și cultura științifică; vechiul și noul; tradiția și evoluția; reacțiunea și revoluția; individul și colectivitatea; imanența și transcendența; pe Hamlet și pe Prometeu; pe Don Quijote și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și neautoritare, ca învechite, "încremenite în proiect" și, mai ales, înșelătoare și periculoase. Analiza "deficitului ideologic" și remodelarea ideologicului evoluează, așadar, pe fondul confruntării gândirii științifice și filosofice cu două tipuri de abordare: (neo) pozitivistă, inspirată de universalismul și determinismul raționalismului modern și hermeneutică, expresie a interogațiilor, redefinirilor și invențiilor ce frământă spiritualitatea modernității târzii. În timp ce cunoașterea pozitivistă și obiectivantă a servit drept bază de legitimare sistemelor stabile și realizării consensului, hermeneutica, înțeleasă ca o cercetare a "fenomenului comprehensiunii" și recunoaștere
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
tendințele cunoașterii și acțiunii valorificabile în programul tranziției atitudinale ce vizează consolidarea democrației prin "democrația la bază", democrația comunitară. Criticii modernității clasice au accentuat mereu că modelul reprezentaționalist și determinist importat în științele socio-umane din științele naturii, preeminența pozitivismului, orgoliul raționalismului și pretenția acestuia de a emite numai judecăți obiective și soluții infailibile pentru "obiectele" sociale, precum și ambiția fundaționalismului de a produce certitudinea absolută, au îndepărtat cunoașterea și cultura social-politică de menirea comunitară și finalitatea terapeutică. Desigur, această situație este explicabilă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
al faptului. Psihanaliza a estompat distincția dintre conștiință și emoțiile iubirii, urii și fricii, și deci distincția dintre moralitate și bunul-simț". Rorty ajunge la următoarea concluzie: "Rezultatul a fost că a dispărut imaginea sinelui, comună metafizicii grecești, teologiei creștine și raționalismului iluminist: imaginea unui centru natural anistoric, locul demnității umane, înconjurat de o periferie accidentală și neesențială"30. Rorty ajunge de la această observație la al doilea motiv pentru care favorizează compromisul jeffersonian. Numai prin acest tip de compromis, susține el, pot
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu viziunile și mentalitțile veacului al XlX-lea, în care invențiile tehnice, revoluția industrial au smuls pe om din inerția tradiției, Ralea conchide c Religia, care era pân atunci panaceul universal al suferințelor omenești, și-a pierdut prestigiul. Opunând credinței raționalismul, cercettorul arat c deși raționalismul nu poate da rspunsuri tuturor întrebrilor, a reușit totuși s dea multe speranțe. În numele acestui raționalism, sugereaz Ralea, Omul, rupt de contactul cu divinitatea, și-a îngduit toate criticile și a supus toate dogmele unui
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
al XlX-lea, în care invențiile tehnice, revoluția industrial au smuls pe om din inerția tradiției, Ralea conchide c Religia, care era pân atunci panaceul universal al suferințelor omenești, și-a pierdut prestigiul. Opunând credinței raționalismul, cercettorul arat c deși raționalismul nu poate da rspunsuri tuturor întrebrilor, a reușit totuși s dea multe speranțe. În numele acestui raționalism, sugereaz Ralea, Omul, rupt de contactul cu divinitatea, și-a îngduit toate criticile și a supus toate dogmele unui liber examen. Drept consecinț, a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Ralea conchide c Religia, care era pân atunci panaceul universal al suferințelor omenești, și-a pierdut prestigiul. Opunând credinței raționalismul, cercettorul arat c deși raționalismul nu poate da rspunsuri tuturor întrebrilor, a reușit totuși s dea multe speranțe. În numele acestui raționalism, sugereaz Ralea, Omul, rupt de contactul cu divinitatea, și-a îngduit toate criticile și a supus toate dogmele unui liber examen. Drept consecinț, a urmat o anume grandomanie a individului care, separat și de colectivitate și de vechea lui credinț
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
în actualitatea conștiinței. În eseul su din 1958, intitulat Idei trite, Vianu (ca și Ralea vine cu o precizare necesar, anume c, istorismul în marile sinteze ale lui Herder și Hegel nu se putuse constitui decât absorbind elementele fundamentale ale raționalismului, prezentând istoria culturii ca un proces unitar și ascendent, deși slujit la fiecare etap a lui de spiritul unei națiuni. Istorismul recomand cunoașterea spiritului unei națiuni în originalitatea lui și îndrumarea întregii culturi dup aceast cunoaștere. Vianu susține c: O
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
au eșuat în realizarea unei apropieri ușoare de intuiția fizică convențională și au eșuat în ștergerea idealului clasic al fizicii pe care l-au înlocuit în mod oficial. Ceea ce au reușit într-adevăr a fost să distrugă puternica influență a raționalismului ca piatră de temelie a teoriei fizice. Poate cea mai prolifică în aplicații detaliate dintre teoriile fizice majore, mecanica cuantică ar putea justifica spusele lui G.K. Chesterton: "Am văzut adevărul, dar nu are niciun sens". În dezvoltarea ulterioară a fizicii
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
forma sustragerii și a uitării, cu alte cuvinte a negării și a nihilismului. Nici măcar raționalitatea cu atât mai puțin a voinței nu poate fi punctul arhimedic de la care să-și ia impulsul pentru a se catapulta dincolo de nihilism. Chiar și raționalismul este pentru Heidegger expresie a subiectității și antropocentrismului. În fața lucrurilor ultime, unde totul este în joc, încrederea în calculele rațiunii nu este mai bună decât refugierea în irațional. Raționalismul și iraționalismul sunt pentru Heidegger de acord în acest punct cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-și ia impulsul pentru a se catapulta dincolo de nihilism. Chiar și raționalismul este pentru Heidegger expresie a subiectității și antropocentrismului. În fața lucrurilor ultime, unde totul este în joc, încrederea în calculele rațiunii nu este mai bună decât refugierea în irațional. Raționalismul și iraționalismul sunt pentru Heidegger de acord în acest punct cu Jünger două figuri complementare și convertibile ale nihilismului. Dacă nihilismul este un destin care depinde de ființă, voința și rațiunea omului pot ajunge eventual la o instanță penultimă. Odată ce
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și anume că în limba italiană sunt atestate prezențe destul de vechi ale cuvântului 236. Acesta este folosit în mod incidental de Pasquale Gallupi în Considerazioni filosofiche sull'idealismo trascendentale e sul razionalismo assoluto (Considerații filozofice despre idealismul transcendental și despre raționalismul absolut), publicate cu un an înaintea morții, în 1845. Galluppi face aluzie la poziția lui Zenon din Eleea, care neagă și respinge mișcarea, definind-o ca "nihilism"237. Acesta folosește așadar conceptul într-o accepție tehnică pentru a desemna o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
238. Dar cel care folosește cu precădere conceptul de nihilism este Francesco de Sanctis, mai exact pentru a caracteriza poziția filozofică a lui Leopardi și tematizarea nimicului propusă de acesta. În scopul de a reliefa contradicția dintre înrădăcinarea poetului în raționalismul iluminist, pe de o parte, și cufundarea sa poetică în nimic, pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să ajungă la o concluzie stabilă, la coerență filozofică, suspendat și scindat între un nihilism
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ar rămâne ceva "penultim" în raport cu realitățile ultime produse de tehno-știință. Într-o epocă dominată de nihilism, eticile rămân în planul omileticii. Întrebarea care se impune este dacă nihilismul este cu adevărat după cum considera Heidegger un punct de sosire inevitabil al raționalismului occidental, un fel de adeverire esențială a puterii distructive a raționalității născute odată cu grecii, sau dacă acesta nu este mai degrabă după cum gândea Husserl o trădare a ideii originare de rațiune, o barbarizare și o sărăcirea a acelui logos care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dumnezeu, fără să-i înlocuiască însă cu alt adevăr revelat. Absolutizănd caracterul raționalist al afirmării lui Dumnezeu, metafizica europeană pregătește terenul negării Lui raționaliste, pe care o face posibilă. “Moartea lui Dumnezeu” este rezultatul final al evoluției istorice a acestui raționalism absolutizat și ambiguu în spațiul cultural al societății europene occidentale, pe durata aproape a unui mileniu. Despre așa-numita “moarte a lui Dumnezeu” se aflase ceva în Europa cam cu un secol înainte de Nietzsche, din paginile unui roman al lui
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
numita “moarte a lui Dumnezeu” se aflase ceva în Europa cam cu un secol înainte de Nietzsche, din paginile unui roman al lui Jean Paul, intitulat “Siebenkäs”, de asemenea filosofia lui Hegel vestea moartea lui Dumnezeu, a Dumnezeului certitudinilor obiective ale raționalismului scolastic. Heinrich Heine ieșirea în etern 58 (1856) vorbise și el despre “moartea lui Dumnezeu”, iar Fr. H. Jacobi, la răndu-i despre nihilism. Dar în strigătul lui Nietzsche pare să existe un element inconfundabil de originalitate care îl singularizează în
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]