908 matches
-
fine, completând acest evantai de cauze economice și confesionale, bătălia purtată Împotriva timpului sărbătorii era legitimată și În numele modernizării, al raționalizării, al civilizării românilor după tipare occidentale, În ultimă instanță. Inițial, acest tip de argumente putea fi Întâlnit În ambianța raționalistă a Reformei protestante și a celei catolice, ca o componentă a operațiunii de purificare a „adevăratei” religii de superstiții și tradiții apocrife. Ulterior, Iluminismul va prelua moștenirea respectivă, În numele noului ideal, mai laic, de luminare și civilizare a poporului. În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al VI-lea XE "Carol al VI-lea" , ci de o acțiune de subordonare a Bisericii În raport cu obiectivele statului, În acord cu orientările politice galicane promovate de Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În această ambianță ideologică raționalistă, la care subscrie, Petru Maior XE "Maior" introduce un discurs alternativ și nuanțat În raport cu critica tradițională a sărbătorilor răsăritene. El Încearcă să explice și să justifice atitudinea românilor, de pe poziții pe care le putem numi, de acum, naționale. Nefiind de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al comunității românești din Transilvania, pentru care lumea satului reprezenta dimensiunea sociologică principală; b) tradiția primei generații a Școlii Ardelene și mai ales a descendenților ei, Vasile Pop XE "Pop" sau Damaschin Bojincă XE "Bojincă" , Învățați care, În pofida demersului lor raționalist, de factură iluministă, nu excludeau universul culturii populare din preocupările lor, dimpotrivă (vezi lucrările acestora, Disertatio de funeribus, 1817, sau Anticile romanilor, 1832-1833); c) influența tendințelor similare europene, care rodește pe terenul fertil al primilor doi factori și Îi potențează
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și iacobin, pe care o Întâlnim la apărătorii răscoalei. Dacă motivațiile faptelor țăranilor pot fi explicate „la rece”, dintr-un punct de vedere științific, ele nu pot fi Însă scuzate și justificate din punct de vedere moral. Filonul moralizator și raționalist al Aufklärung-ului nu poate accepta excesele, crima sau violența, indiferent de cine și În ce circumstanțe ar fi comise. Iar sentimentalismul romantic poate Îndrepta compasiunea istoricului nu doar Înspre suferințele țărănimii oprimate, ci În direcția oricăror suferințe și nedreptăți, fără
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Instituțiile de securitate prezentate până acum aparțin unor orientări statocentrice ale Relațiilor Internaționale. În pofida diferențelor, balanța de putere, securitatea colectivă și regimurile au un important element comun: își au originea într-o concepție raționalistă asupra statelor, actori suverani care își definesc și urmăresc scopurile într-o manieră conștientă. Capitolul de față va fi dedicat unei instituții pentru a cărei interpretare, în forma sa contemporană, se apelează la concepția constructivistă. După cum s-a văzut în
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai degrabă neintenționată a conjugării unor factori materiali, precum cei folosiți de concepțiile raționaliste, cu factori de ordin cultural și instituțional. Dezvoltarea comunităților de securitate Marele merit al cercetării echipei conduse de Deutsch este faptul că a ridicat problema posibilității instituționalizării unor relații care exclud violența între actori suverani, identificând la nivel empiric și
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
1998, pp. 433-459; 2002, pp. 9-31); vezi și Thies (2002). Printre aceștia, o influență semnificativă au avut-o ideile politice promovate de Immanuel Kant în Pacea Eternă (1795) și cele economice promovate de Richard Cobden. În vreme ce Kant militează de pe poziții raționaliste pentru privilegierea democrației ca principiu alternativ de guvernare în primul rând internă, dar și externă, prin proiectul federalist propus, pentru Cobden, cea mai sigură politică de instaurare a păcii o constituie liberul-schimb, care, la rândul său, promovează prosperitatea economică și
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de manifestare a necesității este voința arbitrară a zeilor; existența umană este dominată de necesitate deoarece zeii, și nu oamenii , decid în cele din urmă asupra cursului ei. Prima diferențiere ce se impune este aceea dintre interpretarea religioasă și interpretarea raționalistă. Problematica complexă a personalității este analizată din perspective proprii și cu metode specifice, de multe științe ale omului psihologia muncii, antropologia socioculturală, antropologia filosofică, filosofia, care împreună au reliefat atributele fundamentale ale personalității: fondul psihic, libertatea și responsabilitatea, demnitatea, eroismul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte specifice ontologiei, moralei, sferei social-politice și celei antropologice. Prima diferențiere ce se impune este cea de interpretare religioasă a necesității și interpretarea sa naturalist-științifică sau raționalistă. III.1.1. Libertatea și liberul arbitru În antichitate , prima formă de manifestare a Necesității este voința arbitrară a zeilor: existența umană este dominată de necesitate, deoarece zeii și nu oamenii decid în cele din urmă cursul ei. Libertatea umană
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
a lucrurilor și cel al ideilor și să stabilească, instrumentînd rațiunea, maximalitatea celui de-al doilea. Descartes nu afirmă că singura realitate este gîndirea, așa cum de pildă a înțeles Y Gasset cînd scrie că ) și de aceea calificarea lui drept raționalist nu mai este justificată complet, ci atrage atenția, stabilind ierarhia celor două substanțe, res extensa și res cogitans, că cea de-a doua e singurul tip de realitate de existența căreia putem fi siguri în mod absolut. ) Așadar, Descartes nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
construiască, subiectiv și obiectiv, o lume care să fie din temelii absolut sigură, o lume din care incertitudinea să fie exclusă, o lume într-un fel magică. Toate acestea trădează faptul că nostalgia paradisului pierdut îl încearcă și pe Descartes „raționalistul”. În paradis, omul era într-o „siguranță imperturbabilă”, nimic nu i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru ziduri pe care le va dărâma, unul câte
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu Rădulescu-Motru... Ei nu numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și orientări diferite... Avem vreo trei orientări aci. Este orientarea care de la Maiorescu și de la Centrul Junimea merge prin RădulescuMotru, Petrovici, cumva și Vianu, este linia raționalistă, criticistă, mai mult kantiană, este apoi linia care vine prin pozitivism, prin Negulescu și cei care reușesc să pună la un loc în jurul filozofiei nu numai domeniile tradiționale ale ontologiei, 33 teoria cunoașterii, teoria categoriilor, ci filosofia istoriei, filosofia culturii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
cu Rădulescu-Motru... Ei nu numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și orientări diferite... Avem vreo trei orientări aci. Este orientarea care de la Maiorescu și de la Centrul Junimea merge prin RădulescuMotru, Petrovici, cumva și Vianu, este linia raționalistă, criticistă, mai mult kantiană, este apoi linia care vine prin pozitivism, prin Negulescu și cei care reușesc să pună la un loc în jurul filozofiei nu numai domeniile tradiționale ale ontologiei, 33 teoria cunoașterii, teoria categoriilor, ci filosofia istoriei, filosofia culturii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această privință și succesul său în viitor, în contextul provocărilor unei modernități a protestantismului raționalist, a materialismului ateu comunist și a globalismului ecumenist, va depinde de atragerea și nu de respingerea competențelor laicatului creștin. Prin urmare, Biserica este lipsită de aportul intelectualității creștine mărturisitoare, un aspect extrem de important în procesul de revigorare al Ortodoxiei românești
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai frecvent, sinestezia reprezintă însă o tehnică literară, o formă de transpunere metaforică, o expresie stilizată a unei atitudini metafizic-estetice față de viață. Istoric, această atitudine și acest stil sunt caracteristice pentru perioada barocului și pentru romantism, fiind repudiate de perioadele raționaliste oare urmăresc mai degrabă viziuni "clare și precise" decât corespondențe", analogii și unificări. *5 Încă în prima lui scriere critică, T. S. Eliot a preconizat o concepție complexă despre poet, potrivit căreia poetul ar recapitula - sau, mai bine zis, ar
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Sunt filozofii-mit, filozofii-profeți, filozofii-simbol, filozofii-mistici, filozofii guru ai culturii actuale. Ei s-au format înainte de anii '40. Împrejurările istorice ale constrângerii totalitare, apoi evenimentele de după 1989 în absența unei puternice și active tradiții românești a gândirii liberale, pluraliste, democratice, critice, raționaliste nu numai că i-au readus la suprafață, dar s-a ajuns chiar la situația ca ea să domine în mod efectiv largi sectoare ale culturii actuale. Nu insistăm acum foarte mult asupra cauzelor acestui succes, asupra acestei imense mediatizări
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai există și un al treilea sistem: cel de centru al cărui partizan declarat sunt (nu numai eu, de altfel), chiar dacă încă în netă minoritate și inferioritate. și dacă am un regret este că ideologia de centru, liberală, democratică, pluralistă, raționalistă, individualistă, europeană etc. etc., este încă puțin prezentă, combativă și eficientă în confruntarea ideologică actuală. (Reviste ca Sfera politicii și, recent, polis sunt promițătoare). șt. Zeletin sublinia această carență a liberalismului românesc încă din anii treizeci. O ideologie românească de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
notorietate îl face să spraviețuiască istoric sub denumirea de "cartezianism". Descartes a utilizat principii de ordin matematic în descrierea metodelor de studiere a fenomenelor. El admite ca adevărat numai ceea ce se impune spiritului, după eliminarea îndoielilor, cu ajutorul rațiunii, deci este raționalist. Rațiunea este purificată prin spirit, iar spiritul este Dumnezeu însuși, deci raționalismul său este idealist. Descartes, întrunind toate condițiile omului de știință, descoperind noi adevăruri în algebră, geometrie și fizică, realizează compromisul cu credința fermă a existenței lui Dumnezeu. Elaborează
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
un produs al rațiunii. Punctul de vedere al cunoașterii comune în această chestiune se apropie mai mult de empirism: cunoașterea noastră despre lucruri izvorăște din percepția sensibilă. Părăsirea punctului de vedere al cunoașterii comune, opoziția față de aceasta conduce la teoria raționalistă. Filosofia reclamă pentru sine altă origine decât aceea pe care o admite pentru cunoașterea comună. Cunoașterea comună poate într-adevăr să-și dobândească de la simțuri știința despre lucruri. Cunoașterea științifică sau filosofică, dimpotrivă, nu-și are originea nicidecum în percepție
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de influențele sau de coincidențele pe care critica de specialitate le depistează reevaluând "martorii" istoriei, imaginarul puterii medievale românești se menține pe linia modelului bizantin până târziu, inclusiv la domnitorii fanarioți, ei înșiși urmând ...linia autocratică, în sensul modernizator și raționalist al despotului luminat, care nu este decât o aplicație de epocă a conceptului de princeps optimus maximusque. (Valentin Al. Georgescu 129) Conform analizei statistice și cercetării politogramelor identificate de Vlad Georgescu (așadar, pe o bază indiscutabil obiectivă), evul mediu se
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și transformate în planul oikonomic creștin, s-a întâlnit la nivel local mai curând cu soluțiile pragmatice de menținere în istorie (atât politic și ideologic, cât și social sau economic) decât cu o imaginație culturală fantezistă sau cu o gândire raționalistă novatoare (de altfel, aproape imposibile într-o cultură tradiționalistă). Imaginea, simbolistica și imaginarul colectiv, rămase la populația ortodoxă românească în siajul rezistenței canonice iconodule, pe alocuri chiar a isihasmului, au integrat în principal discursul militant al puterii și mesajul mobilizator
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
el se individualizează în funcție de factori zonali, temporali, culturali etc. De aceea, conceptual, apare ca un gen proxim cu numeroase diferențe specifice; în anumite circumstanțe, ele dau un caracter paradoxal formelor pe care imaginarul le ia. În ciuda tuturor atacurilor ideologice sau raționaliste din perioadele iconoclaste, imaginarul colectiv a continuat să se manifeste și să se îmbogățească; chiar dacă imaginea religioasă a fost retrasă și negată, temporar sau definitiv, din clădirile de cult, funcția imaginației și mentalitățile care susțin imaginarul s-au manifestat permanent
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Dar eu mă încăpățânez să cercetez aici o singură problemă și toate consecințele ei. Nu mi-am propus să examinez caracterul patetic al unei gândiri sau al unui act de credință. Pentru asta am înainte întreaga viață. Știu că gânditorul raționalist este iritat de atitudinea șestoviană. Dar simt, de asemenea, că Șestov are dreptate împotriva gânditorului raționalist și vreau doar să știu dacă rămâne credincios exigențelor absurdului. Or, dacă admitem că absurdul este contrariul speranței, vedem că, pentru Șestov, gândirea existențială
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
1962 într-un studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind interpretat de V. nu ca adversar al marxismului, ci ca aliat prezumtiv al acestuia, pe terenul campaniei sale raționaliste, democratice și antifasciste: deși Lovinescu nu a înțeles „lupta activă și gândirea creatoare a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege mersul dezvoltării societății nu ne poate face să ignorăm însă rolul
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]