751 matches
-
obiectul devoțiunii într-un mediu perceptibil simțurilor umane reprezintă „uniunea dintre viața intelectuală și cea emoțională a omului” (Wach, 1958 : 100). Sfânta Parascheva prezintă în exterior o imagine luminoasă, solară, plină de căldură, accentuată de modul în care este expusă racla așezată pe un baldachin impozant, de veșmintele sale, coroana de aur și pietre prețioase de pe cap. Arhetipal, „corpurile luminoase” sunt simboluri ale cunoașterii, ale aspectelor spirituale ale omului” (Neumann, 1991 : 57). Ca observație empirică, cultura devoțională a corpului pelerin în fața
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așezată pe un baldachin impozant, de veșmintele sale, coroana de aur și pietre prețioase de pe cap. Arhetipal, „corpurile luminoase” sunt simboluri ale cunoașterii, ale aspectelor spirituale ale omului” (Neumann, 1991 : 57). Ca observație empirică, cultura devoțională a corpului pelerin în fața raclei Sfintei Parascheva (poziții în rugăciune, atingerea directă sau a diverse obiecte de îmbrăcăminte, icoane etc.) mi s-a părut a fi mult mai intensă la Iași decât la Suceava sau București, locuri unde se găsesc racle ale unor sfinți bărbați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a corpului pelerin în fața raclei Sfintei Parascheva (poziții în rugăciune, atingerea directă sau a diverse obiecte de îmbrăcăminte, icoane etc.) mi s-a părut a fi mult mai intensă la Iași decât la Suceava sau București, locuri unde se găsesc racle ale unor sfinți bărbați, reputați a fi mai aspri și exigenți în ceea ce privește cererile pelerinilor. Scriitorul și diplomatul Paul Morand, în Bucarest, celebrul său jurnal de călătorie în România interbelică, sesizează fascinația exercitată de Sfânta Parascheva, atribuindu-i rădăcini arhetipale (mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
larg și de alte două mari pelerinaje : cel al rromilor din Apusul Europei la Sf. Sara (Camargue, 24-25 mai) și cel al rromilor ortodocși din România la moaștele Sf. Parascheva (Iași, 14 octombrie)” (Grigore, 2001 : 134). La întrebarea mea, „de ce racla Sfintei Parascheva este acoperită cu o placă transparentă de plexiglas ?”, pelerinii pe care i-am chestionat au furnizat o explicație asemănătoare, cu foarte mici variații : de-a lungul timpului s-a încercat desprinderea cu dinții a diverse bucăți (sau așchii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiind vorba de fapt de „o calitate atotcuprinzătoare, protectoare, o îmbrățișare, hrană care lasă să crească și altceva. Femininul arhetipal hrănește Eul uman” (Schmidt-Brabant, Sease 2011 : 61). Impresia de vas, de potir a ansamblului de la Iași este accentuată și de racla în care se găsesc expuse moaștele Sfintei, fiind vorba în acest caz de una dintre cele mai strălucitoare și mai impunătoare racle de sfinți din România. Racla actuală datează din anul 1891, fiind însă complet restaurată recent în Grecia, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
uman” (Schmidt-Brabant, Sease 2011 : 61). Impresia de vas, de potir a ansamblului de la Iași este accentuată și de racla în care se găsesc expuse moaștele Sfintei, fiind vorba în acest caz de una dintre cele mai strălucitoare și mai impunătoare racle de sfinți din România. Racla actuală datează din anul 1891, fiind însă complet restaurată recent în Grecia, în anul 2009. Racla însăși este percepută ca un „conductor” al sacrului moaștelor, de unde și „mulțimea de nume care s-au găsit înscrise
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Impresia de vas, de potir a ansamblului de la Iași este accentuată și de racla în care se găsesc expuse moaștele Sfintei, fiind vorba în acest caz de una dintre cele mai strălucitoare și mai impunătoare racle de sfinți din România. Racla actuală datează din anul 1891, fiind însă complet restaurată recent în Grecia, în anul 2009. Racla însăși este percepută ca un „conductor” al sacrului moaștelor, de unde și „mulțimea de nume care s-au găsit înscrise pe ea în timpul restaurării, bilete
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se găsesc expuse moaștele Sfintei, fiind vorba în acest caz de una dintre cele mai strălucitoare și mai impunătoare racle de sfinți din România. Racla actuală datează din anul 1891, fiind însă complet restaurată recent în Grecia, în anul 2009. Racla însăși este percepută ca un „conductor” al sacrului moaștelor, de unde și „mulțimea de nume care s-au găsit înscrise pe ea în timpul restaurării, bilete de mulțumire, acatiste, pomelnice, vată și alte părți din obiectele cu care pelerinii, dar și membri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
credința ortodoxă și pentru ca poporul iubitor de Dumnezeu să o aibă alături (s.m.) pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei” (doxologia.ro). Veșmintele Sfintei Parascheva îndeplinesc un rol de protecție împotriva uzurii și presiunii zilnice a pelerinilor care se perindă neîncetat prin fața raclei sale ; în cheia interpretării propuse de Neumann, veșmintele mai au și funcția de coabitare, de consacrare și răspândire a principiului feminin, a acelei „figuri primor diale purtătoare de mană binefăcătoare, adânc îngropată în subconștientul uman. Înțelepciunea reprezentărilor feminine nu este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în pelerinajele ortodoxe din Grecia, codurile vestimentare sunt o combinație între directivele Bisericii oficiale și atitudinea autoimpusă a pelerinilor (Dubisch, 1995 : 127). În cazul rândului de așteptare, am remarcat cum ținuta pelerinilor devine din ce în ce mai strictă pe măsură ce aceștia se apropie de raclă pentru atingerea moaștelor, scopul final al călătoriei. Un acoperământ de cap, scos în ultima clipă din bagaje sau din buzunar, întregește imaginea pioasă. Spațiul sacru construit prin intermediul codurilor vestimentare apare ca fiind și mai evident în pelerinajele care au loc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dimensiuni. Rulate cu grijă și legate cu scotch, cu sfoară sau chiar cu funde colorate, covoarele și purtătorii lor sunt prezenți mai ales în jurul „zonei zero” în fața Catedralei Mitropolitane, încercând să stea cât mai aproape de baldachinul unde se află expusă racla. Acest obicei de a aduce covoare la pelerinaj nu a scăpat nici ochiului ager al reporterilor televiziunilor comerciale care „acoperă” evenimentul. Televiziunea ProTV, ale cărei relatări despre pelerinaje sunt construite în general în logica faptului divers de senzație, titra pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la locul unde practica este cea mai răspândită) are o lungă tradiție, dar nimeni nu a putut preciza cu exactitate originea ei. Până la jumătatea anilor 1990, înainte ca fenomenul să se transforme într-unul de masă, covoarele erau „atinse” de racla Sfintei. Dacă donatorilor li se permitea acest lucru, ele erau derulate, întinse pe pardoseala de piatră a catedralei și „călcate în picioare” de către pelerini. Un ritual care a dispărut astăzi din cauza aglomerației din zilele de pelerinaj. În discuțiile directe pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în operațiunile sale și aflat sub imperativul performanței, supranaturalul având un loc central, fapt ce explică și multe dintre gesturile specifice ale rromilor în cadrul pelerinajelor. De pildă, acela de a smulge bucățele din veșmântul sau acoperământul pe care se află racla sfinților, pentru a prepara filtre de dragoste, obicei practicat de către țiganii robi la curtea domnească de la Iași (Sadoveanu, 1955 : 226). Ion Chelcea utilizează pentru astfel de cazuri expresia „magie homeopatică”, remarcând importanța gândirii magice pentru rromi (Chelcea, 1944 : 191). Cea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fabricăm) prin aceste covoare, nu doar le dăm de pomană, țineau să-mi spună, de fiecare dată, rromii cu care am stat de vorbă. Covoarele sunt purtate rulate, exact ca și cele de rugăciune. Rromii doresc să atingă covoarele de raclă, pentru a le impregna de sacru. Ele delimitează un spațiu sacru, fiind componenta integrantă a acestuia, de unde și obiceiul, dispărut destul de recent, de a le întinde în interiorul Bisericii pentru a fi „călcate în picioare” de ceilalți pelerini (consacrate). Un gest
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un plus de dificultate interpretării. Mulțimea caută în ea însăși noi și noi forme de a intra în contact direct cu sacrul, unele în relație directă cu exigențele concrete ale existenței cotidiene (mă gândesc la cei care ating portofele de raclă pentru a avea „succes în afaceri” sau la o femeie care plimba telefonul mobil pe deasupra, pentru a transmite fiului său plecat în străinătate o parte din „puterea” moaștelor). În literatura dedicată subiectului, imensă, foarte relevantă pentru înțelegerea în ansamblu a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
abordare și analiză, orice rând de așteptare de mari dimensiuni continuă să păstreze o aură de mister, impenetrabilă gândirii logice : la urma urmei, ce împinge o persoană să aștepte ore întregi în frig, ploaie, înfometată doar pentru a atinge o raclă strălucitoare din metal poleit cu aur ? Poate că nu s-a vorbit încă suficient de massa uriașă a rândului, care impune respect și recunoaștere, alta decât cea superficială a zecilor de posturi de televiziune atrase de eveniment. Prin masivitatea sa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care avem de-a face în decursul vieții, dorim ca timpii de așteptare să fie reduși la minimum. Paradoxul pelerinajului religios din România constă tocmai în necesitatea timpului de așteptare. Prea puțină așteptare (sub o oră, în general) transformă atingerea raclelor în mecanică rituală. Prea multă (peste 18-20 de ore) descurajează pelerinul și intrarea (angajarea) în rând. Efectele așteptării Observație de bază : orice rând induce schimbări temporare de comportament celor care se găsesc înăuntru. Elementele-cheie ale înțelegerii unei cozi sunt : lungimea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
operațiuni. În cazul pelerina jelor, ar fi vorba de ultimii pelerini care sosesc în general după sărbă toarea hramului ; de altfel majoritatea comunicatelor oficiale cuprind și formula stereotipă „după ce se va închina și ultimul pelerin”, atunci când vine vorba de retragerea raclei la locul în care este adăpostită peste an. Nu toate popoarele „așteaptă” la fel, fiecare dintre ele posedă o cultură aparte a rândului de așteptare și a cozii. Cultura rândului închide în ea elemente din cadrul mai larg al culturii-mamă din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rândurilor de așteptare (Mann, 1969 : 353). Constat cu oarecare amărăciune, pe care nu mi-o pot reprima așa cum ar fi fost de dorit, valabilitatea acestei afirmații și pentru pelerinajele românești. Privilegiații din societate sunt privilegiați și în ceea ce privește accesul rapid spre raclă, mai puțin atunci când ei doresc să se supună rigorilor rândului, ceea ce se întâmplă destul de rar. Patternul cultural al diferitelor societăți și respectul arătat timpului fiecăruia dau naștere și unui anumit simț al ordinii și respectului față de rând și de timp
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de mâncare, stabilesc contactul vizual cu vecinii, apoi cer păstrarea locului. Permanente interacțiuni au loc și cu vânzătorii de suveniruri religioase risipiți de-a lungul traseului (cum este cazul la Iași) sau cu vânzătorii ambulanți de obiecte „de contact” cu racla (batiste, flori, busuioc, iconițe). Or, toate aceste interacțiuni permanente dau sens pelerinajului și cozii în sine. Persoana care intră și iese prea des din rând sau pierde prea multă vreme la tarabele cu suveniruri religioase devine însă suspectă în ochii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și pentru înțelegerea rândului ca microsistem social independent (Schmitt, Dubé, Leclerc, 1992 : 806). O altă practică este „împrumutul” unui copil al unei rude sau cunoștințe apropiate, pentru a beneficia astfel de toleranța jandarmilor și preoților aflați în imediata apropiere a raclei, o practică pe care am observat-o mai ales la București. Tot în acest context, al producerii de norme informale, aș înscrie și tendința de exhibare a însemnelor autorității : cadre militare în retragere în ținută de paradă, pompieri cu toate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oficiale. Am putut identifica acest critical point la Iași, la începutul străzii Petru Movilă, de îndată ce se zărește „Zidul Plângerii”, încărcat cu lumânări, icoane și bilete lăsate de pelerini. Începând cu acel punct, imposibil să se rateze scopul final, închinarea la raclă, timpul estimat de așteptare fiind de maximum 5-6 ore. La București, unde configurația spațială este diferită, acest punct critic se găsește la poalele Dealului Patriarhiei, acolo unde rândul face o întoarcere bruscă, spre urcare - „Cotul Donului”, cum l-au botezat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ignorată adesea, „aroma” pelerinajului merită să fie luată în considerare. Este dificil de realizat un inventar al mirosurilor și „locurilor” odorifere din cadrul perimetrului pelerinajului. Miros busuiocul și tămâia folosite în timpul ritualului religios, miros florile aduse spre vânzare sau depuse pe racla sfinților. Miros sarmalele oferite la rând pelerinilor, țuica fiartă sau vinul din paharul de plastic. Miros a naftalină, șifonier și bătrânețe hainele de piele, uscate și scorțoase ca o piele uriașă de șopârlă, ale pelerinilor de la sate care au scos
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu le pot numi - toată mulțimea adunată și aerul din interiorul Catedralei Mitropolitane din Iași în timpul nopții de priveghere din 13 spre 14 octombrie. În fine, Biserica ne spune că relicvele sfințite însele produc mir și uleiuri parfumate. În general, raclele sfinților miros bine - personal pot confirma această stranie senzație olfactivă. Atingând puțin corzile teologiei creștine, „mirosul de sfințenie” care abundă în relatările de pelerinaj, hagiografii și alte surse bisericești nu este oare altceva decât „buna mireasmă” a lui Hristos, semnul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi ultima dimineață, mai ales când trezirea îți reașează realitatea înaintea ochilor, a percepției obiective: În orașul cu guri flămânde am stat,/ prin evantaie de case intrate în pământ/ cu ferestre ca noduri de trestii,/ și somnul mi-a întins racle oaselor.// Am stat în el ca un bătrân trubadur,/ stau și astăzi în el și visez, / visez o dragoste supremă / și a doua zi sunt singur 701. Hoffmann în "Ulciorul de aur", Gerard de Nerval în "Aurelia", Victor Hugo în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]