8,350 matches
-
1922. Ar fi studiat mai târziu dreptul și filosofia. Paralel cu o intensă activitate publicistică, desfășurată mai bine de trei decenii, B. a fost inspector general al cinematografelor din țară, director pentru partea literară și artistică a Societății Române de Radiodifuziune (1929-1930) și, la aceeași instituție, până în anul 1940, „director al programului vorbit”. După război, a înființat Editura Tradiția. A lucrat în Ministerul Artelor și a publicat, aproape număr de număr, în cotidianul „Era nouă” (1944- 1947), din a cărui redacție
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
telex-urile, exploziile integriste pot eluda suveranitățile naționale. Lumea întreagă devine "Casa Islamului", care va cunoaște mai puține ascunzișuri secrete decît Imperiul Otoman. URMĂRIREA Am observat că fiecare nou mijloc de transmisie este asimilat celui vechi (tipărirea manuscrisului, cinematograful teatrului, radiodifuziunea telegrafului fără fir, televiziunea radioului etc.). El traversează astfel o fază de imitație. Consecința este o defazare între instituția de control și invenția care trebuie controlată. Puterile, surprinse, au fost luate pe nepregătite. Cine reglementa manuscrisul? Biserica. Tot ea va
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și la controlul teatrului, datorită caracterului său inofensiv (1906 și 1945), această măsură se aplică domeniului cinematografiei (1909); reformulată în 1961, ea se află încă în vigoare. Cînd are efecte diminuate în zona cinematografiei (1975), legislația se înăsprește în domeniul radiodifuziunii; contestată și aici (prin posturile de radio periferice), ea se abate, prin intermediul monopolului, asupra televiziunii (unde Le Chagrin et la Pitié a lui Marcel Ophüls, deși primise avizul de difuzare în cinematografe, este interzis). Cum eficacitatea acustică a mediilor concurente
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și comunica informații și idei, fără vreo intervenție a autorităților publice și fără a ține seama de frontiere") este urmată de enunțarea dreptului statelor de a adopta toate derogările necesare ("Prezentul articol nu împiedică statele să le impună firmelor de radiodifuziune, cinema ori televiziune un regim de autorizare"). Așa a avut loc reconstituirea, începînd din toamna lui 1789, a unei cenzuri municipale, cîteva luni după abolirea completă și introducerea legii restrictive din august 1791. Regimul de libertate absolută făcuse, de exemplu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mediatic din preistoria sa administrativă și juridică. Anterior, dominante sînt inerția, mica înțelegere, ambiguitatea. În radioul de dinainte de război, considerat serviciu public după victoria din 1918, coexistă posturile de stat și cele private (autorizate). Ciudatul război din 1939 transformase deja radiodifuziunea în "națională", ca serviciu autonom sub administrație unică, distinctă de Ministerul Poștelor, Telecomunicațiilor și Teledifuziunii. Radio Stuttgart oblige! Cu puțin timp înainte, Consiliul Național Superior al Radiodifuziunii sugerase ca francezii să fie obligați să-și predea aparatele de radio la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
posturile de stat și cele private (autorizate). Ciudatul război din 1939 transformase deja radiodifuziunea în "națională", ca serviciu autonom sub administrație unică, distinctă de Ministerul Poștelor, Telecomunicațiilor și Teledifuziunii. Radio Stuttgart oblige! Cu puțin timp înainte, Consiliul Național Superior al Radiodifuziunii sugerase ca francezii să fie obligați să-și predea aparatele de radio la primărie, pentru a-i feri de propaganda dușmănoasă și de vicleniile spionajului. Guvernul de la Vichy instaurează un serviciu omogen de propagandă în sud, sub autoritatea unui secretar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
literatură și artă a ziarului „Scânteia” (1969-1974, 1983-1988), șef al secției de cultură la „Scânteia tineretului” (1974-1983), lector principal la Editura Eminescu (1988-1991), publicist comentator la „Adevărul” (1991-1992), redactor-șef adjunct la „Vocea României” (1993-1996). Din 1996 este realizator-coordonator la Radiodifuziunea Română. A debutat publicistic în 1964, la revista „Lumea”. Prefigurată în 1976 de o antologie de opinii critice despre Duiliu Zamfirescu și de o ediție a romanului Viața la țară, prima carte a lui A., Introducere în opera lui Duiliu
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
Ceea ce urmează se știa sau se putea presupune: privatizare lentă (lichidări, restructurări), suspiciuni de corupție care compromit partidul de guvernămînt, jurnalism mercenar, de tabloide care, aparent independente, În realitate sînt În serviciul Partidului Socialist, control al statului asupra televiziunii și radiodifuziunii, o lege a presei care prevede sancțiuni drastice pentru a-i intimida pe criticii guvernului. Drept circumstanțe agravante, crima organizată, avînd În fruntea ei pe un fost ministru adjunct la Interne din perioada comunistă, și deplorabila dezvoltare a jocurilor piramidale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, Adrian (29.IX.1953, București), prozator și dramaturg. Este fiul Lucreției Lustig (n. Ilieș), redactor la Radiodifuziunea Română, și al lui Oliver Lustig, scriitor. Urmează Liceul „I.L. Caragiale” din București (1968-1972), apoi Facultatea de Automatică, secția calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic București, absolvind în 1977. Până în 1989 lucrează ca inginer și cercetător, pentru ca ulterior să devină om de
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
lansează pe Gâgă, personaj căruia avea să îi dea o anumită faimă. În 1927 debutează ca dramaturg pe scena Teatrului Comedia din București, cu piesa Colacul de salvare. În 1940, sub regimul legionar, devine director general al Societății Regale de Radiodifuziune. Părăsește definitiv țara în 1947, trecând frontiera clandestin și se stabilește o vreme, după o seamă de peripeții pe care le va relata mai târziu cu haz, la Paris. Emigrează în Argentina (1949), unde înființează și conduce ca redactor-șef
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
prigoanei antievreiești. Protecția unor scriitori ca Ion Pillat, E. Lovinescu, Oscar Walter Cisek îl ferește de deportare în Transnistria, iar mijloacele de subzistență pentru traiul său în penumbră și le câștigă dând meditații. După august 1944 activează ca publicist, la Radiodifuziunea Română și în presa germană din țară, iar din 1952 se consacră exclusiv proiectelor literare, publicând o serie de volume de poezie, în limba germană și în traducere românească - Versuri pentru tineret (1959), Poezii (1962), Micul Hans află ce e
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
la Facultatea de Drept, luându-și licența în 1947. Lucrează ca ziarist la „Timpul” și „Rampa”, apoi ca redactor la secția de scenarii a Studioului Cinematografic „Al. Sahia” și la secția de limbă spaniolă a Redacției emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române (1954-1989). Debutează în „Tribuna poporului” (1944). După câteva traduceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, publică singur traducerea romanului Serenada de James Cain (1945). Colaborează cu povestiri, schițe umoristice, recenzii, interviuri, traduceri ș.a. la „Contemporanul”, „Flacăra”, „La Roumanie
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
aici fondează revista „Noutăți despre Argentina și România”. În 1953 Institutul de Studii Hispanice îi acordă o bursă de studii; se întoarce în Europa, stabilindu-se la Madrid, unde se angajează ca funcționar la un hotel, apoi ca redactor la Radiodifuziunea Spaniolă și în cele din urmă va fi numit profesor la Școala Oficială de Jurnalism. Redactează, în franceză, romanul Dumnezeu s-a născut în exil, care va apărea în 1960, obținând un mare succes (după ce fusese respins de editurile Plon
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Fapta” (condusă de Mircea Damian), „Lumea” ș.a. Beneficiind de o bursă a guvernului francez, părăsește în primavara anului 1947 România și se stabilește la Paris. Din 1952 lucrează ca redactor și titular al „Cronicii ideilor” la emisiunile pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze. Din 1975 este cercetător științific al secției de filosofie la Centre National de la Recherche Scientifique. Este perioada când îl captivează, alături de filosofie, teologia (de la Karl Barth și Hans Urs von Balthasar până la teologii Răsăritului), poetica și chiar poietica. Paralel
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
pe Mircea Florian, Athanase Joja, H. H. Stahl). Încă student, este angajat în 1947 redactor la secția de literatură pentru copii a Editurii de Stat. În această perioadă își începe activitatea scriitoricească și de traducător. În 1948 se transferă la Radiodifuziunea Română, unde lucrează mai întâi ca redactor, apoi ca șef de secție la emisiunile pentru copii și tineret. A debutat în revista „Licurici” (1947) și editorial, cu placheta Pentru voi, copii (1955). Are o bogată activitate, de-a lungul a
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
Tania (9.XII.1924, Ploiești), poetă și prozatoare. Este fiica Rebecăi Goldenberg (n. Feldman), învățătoare, și a lui Herman Goldenberg, chimist. A absolvit Liceul „Cultura” și Facultatea de Fizico-Chimice din cadrul Universității bucureștene, luându-și licența în 1949. A lucrat la Radiodifuziunea Română (1949-1983), la Institutul Român de Relații Culturale cu Străinătatea (1953-1955), la Consiliul Național al Femeilor (1955-1967), la revista „Agricultura socialistă”, devenită „Satul socialist” (1967-1975). În 1989 a emigrat în Israel. Debutează în 1957, cu un reportaj, la revista „Femeia
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Sburătorul”, „Cuvântul”, „Țara noastră”, „Preocupări literare”, „Tribuna școalei” și altele. Inițiază apariția revistei „Ecoul Dunării” (Calafat, 1929) și este redactor al revistei „Lanuri” (București, 1934). A fost un cunoscut și apreciat conferențiar al Societății Române de Radiodifuziune. Împreună cu V.V. Haneș și C. Fierăscu redactează și publică manuale de limbă română pentru clasele „secundare, gimnazii de băieți și fete” (1938, 1942). Autor al unor studii care nu pot fi trecute cu vederea în bibliografia temelor în discuție, G.
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
și asistent de regie la Teatrul Național din București. În 1947, s-a căsătorit cu compozitorul Ion Dumitrescu. A debutat la doisprezece ani, cu o scurtă povestire în revista „Mugurașul” (1936), colaborând în continuare la publicații ale elevilor, precum și la Radiodifuziunea Română, cu poemul dramatic Din durerile neamului. A scris scenarii și a tradus librete de operă. În arhiva poetei, se păstrează, de asemenea, eseuri, nuvele fantastice și o bogată corespondență cu muzicieni și scriitori. Editorial, debutează cu volumul de versuri
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
1973, de exemplu, după ce s-a confirmat public că CIA finanța Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (RFE/RL), Congresul a înlocuit mecanismul de furnizare a fondurilor în secret cu finanțarea guvernamentală deschisă prin intermediul unei agenții guvernamentale independente nou-create, Comitetul pentru Radiodifuziune Internațională. Deși această schimbare nu a fost realizată voluntar, este posibil să nu fi avut un efect considerabil asupra credibilității RFE/RL în țările vizate. Dacă la început ascunderea surselor de finanțare este posibil să fi sporit eficiența RFE/RL
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
1982), p. 151. 25. În urma confirmării publice de către senatorul Clifford Case a faptului că posturile de radio au beneficiat de fondurile acordate în secret de CIA, Congresul a decis în 1973 să sprijine, deschis, operațiunile radio prin intermediul Comitetului Internațional de Radiodifuziune. Acest comitet a fost constituit ca agenție federală independentă. Cord Meyer, Facing Reality: From World Federalism to the CIA (Harper and Row, New York, 1980), pp. 110-113. 26. Discursul a fost, de asemenea, publicat în The New York Times, care l-a primit de la
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
redactor la Radio, când s-a opus difuzării propagandei antonesciene în emisiunile de cultură și a refuzat, la 23 august 1944, emiterea unui comunicat care instiga la eliberarea mareșalului arestat. Între 1952 și 1970 a lucrat ca redactor cultural la Radiodifuziune, trecând definitiv la preocupări de lingvistică practică: ține o rubrică permanentă la „Informația Bucureștiului” și publică numeroase studii privitoare la folosirea corectă a limbii și la „dinamica” limbii literare. În articolele literare sau pe teme mai larg culturale din Oameni
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
ca învățător în Tvardița, din județul Tighina, și la Umbrărești. Concentrat ca ofițer în rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) și cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948. Din 1951 devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române. Debutează cu versuri în 1938, la revista „Speranța” (Orhei), iar prima carte, placheta Litanii de seară, îi apare în 1942. A colaborat la reviste din Chișinău, „Basarabia literară”, „Roza”, și la cele pentru copii din București: „Luminița”, „Arici Pogonici
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
și conduce un timp, după arestarea lui I. Lugoșanu, fiind numită de Comisia Aliată de Control, pe lângă care funcționase ca translator de limba rusă imediat ce armata sovietică a ocupat Bucureștiul), și la alte ziare și reviste ale epocii, precum și la Radiodifuziunea Română, unde semnează adaptări după numeroase piese de teatru traduse din limba rusă sau din franceză. Dându-și seama de aservirea totală a României față de Rusia sovietică, G., suspectată acum că ar fi lucrat pentru serviciile secrete franceze și britanice
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, fiind apoi student (1950-1953) al Facultății de Pedagogie și Psihologie a Universității din București și ulterior (1963-1964) al Facultății de Ziaristică din același oraș. A fost redactor la „Pagini dobrogene” din Constanța (1948-1950), la Radiodifuziunea Română (1950- 1958), la „Roumanie d’aujourd’hui” (1952-1962), „Luceafărul” (1962-1965), redactor-șef al Editurii Eminescu (1970- 1971), director general adjunct la Consiliul Național al Cinematografiei (1971), director al Casei de Filme 4 (1971- 1979), redactor-șef adjunct la „Contemporanul
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
Agafiei și al lui Teodor Rusnac. După studii la Institutul Pedagogic din Tiraspol, lucrează din 1958 la diferite publicații periodice, apoi devine redactor la editurile Cartea Moldovenească și Lumina și șef de secție la Comitetul de Stat pentru Televiziune și Radiodifuziune. R. debutează editorial cu placheta de versuri satirice și umoristice Poamă acră, apărută în 1969. Volumele Mărgeanul zilelor (1987) și Sfintele rădăcini (1997) îl caracterizează ca pe un poet de formulă tradiționalistă, alternând regimul liric cu acela umoristic și satiric
RUSNAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289402_a_290731]