644 matches
-
al coloanei. Cred că n-au înțeles bine. N-avem cum să ne mutăm aici. Nici nu se pune problema. Rătăcesc fără țintă încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau drumul înăuntru. Pe urmă nu cunosc pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-ți răspund întâi ție, îi spune tipului. — Mă interesează chirurgia cerebrovasculară, spune el. Mă întrebam ce tehnologie folosiți pentru tratamentul anevrismelor intercraniene? — A, da! Ei, în domeniul ăsta au avut loc niște descoperiri extraordinare. Doctorița se uită în jur radioasă. Poate că unii dintre voi au auzit deja despre procedeul Guglielmi de embolizare a anevrismelor cu ajutorul unui tub detașabil? Câțiva dintre cei prezenți încuviințează din cap, și văd că alții își iau notițe. — Ei bine, în California s-au efectuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fie „casual“. Și ideea ei de casual e să-și tragă pe ea o pereche de pantaloni de trening și un tricou Hanes. — Arăți ca naiba, zice în clipa în care intră. Ce-ai pățit? Nimic! Zâmbesc cât pot de radios. Sunt doar puțin preocupată de niște chestii. — Te-ai certat cu maică-ta? Ridic imediat capul. — Nu, zic precaută. De ce mă întrebi asta? — E de la sine înțeles, spune Laurel. Toate miresele se ceartă cu mamele lor. Dacă nu despre ceremonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rog. Dacă ții tu neapărat, spune Randall în cele din urmă, ridicând din umeri. Se uită la ceas. Trebuie să plec. Îmi pare bine că te-am văzut, Becky. — Te duc până la lift, zice Danny și îmi aruncă o privire radioasă. Când ies din raion, simt că mă cuprinde un val de ușurare. Dumnezeule, a fost cât p-aci. Nu-mi vine să cred c-am scăpat așa ușor. — Hei! aud deodată o voce din spatele meu. Ia uite la astea! Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
salopetă vopsește balustradele; pe palier sunt încă doi, pe o scară, care fixează un candelabru. Peste tot, numai miros de vopsea și de nou. Și de bani cheltuiți. Ați aranjat toată casa, zic cu glas stins. Pentru nuntă! spune mami, radioasă. — Mi-ai zis... Înghit în sec. Ai zis că n-ați făcut mare lucru. — Am vrut să fie surpriză! — Ei, ce părere ai, Becky? zice tati, arătând în jur. Îți place? E pe gustul tău? Are un ton glumeț, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o fată cu mii de agrafe colorate, care trebuie să fie Kirsten. — Becky! spune Robyn. Intră! Termin imediat! Jennifer, draga mea, cred că ar trebui să mergem pe satin imprimat. Da? OK. La revedere. Pune jos receptorul și mă privește radioasă. Becky, scumpa mea! Ce faci? Cum a fost în Anglia? — Bine, mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte bună, zic repede. E normal să te protejezi. — Firește, putea foarte bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își protejează și ea investiția! Robyn îmi aruncă o privire radioasă. E un aranjament foarte cinstit. — Și foarte inteligent! Scot un hohot strident și iau o gură de șampanie. Ce mă fac? Trebuie să existe o ieșire din situația asta. trebuie să existe. Nu se poate ca unii oameni să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
putea să... reprogramăm restul întâlnirii? — Înțeleg. Mă bate ușor pe umăr. Te las în pace. — Apropo, arunc în treacăt, când ajungem la ușa de la intrare. Tocmai mă întrebam... În legătură cu clauza aia de penalizare din contractul tău. — Da! Robyn mă privește radioasă. — Așa, de curiozitate. Încep să râd. Ai colectat-o vreodată? — Ei, de câteva ori? zice Robyn. Se oprește, pierdută în reverie. O fătucă prostovană a încercat o dată să fugă în Polonia... dar, până la urmă, tot am prins-o... Pa, Becky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă serviciul de masă pe care dorește să-l cumpere să fie bordat cu aur sau cu platină. Cât timp mă aflu aici, sunt în siguranță. — Becky? Tu ești? Simt că mă ia cu tahicardie și mă întorc. În fața mea, radioasă, se află Eileen Morgan. Ea este cea care mi-a făcut turul de onoare al etajului când m-am înregistrat aici. Este o tipă în vârstă cu părul prins într-un coc elegant, și-mi amintește de profesoara de balet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în fața Christinei, nu prea contam pe faptul că voi purta această rochie. Ca să spun adevărul adevărat, am făcut probe peste probe la rochia Vera Wang până acum o săptămână. Însă, într-o noapte, Danny mi-a bătut la ușă, extrem de radios. M-a târât până sus, la el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o s-o găsești, spun și o îmbrățișez. Sunt absolut sigură de asta. — Scuzați-mă, domnișoară, spune fotograful. Dacă-mi permiteți, aș dori să fotografiez mirele și mireasa... Erin îmi dă florile și se retrage repede, iar eu adopt cea mai radioasă expresie de proaspătă căsătorită. — Dar Becky, spune Luke. Gary spune... — Ia verigheta de la Gary, zic fără să-mi mișc capul. Spune-i că te simți cam aiurea că s-a ratat momentul și că o s-o facem mai târziu. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu-i faci nimic, spun și-i zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt gata. Am pe mine rochia ca un cârnat. Pe față am machiajul Mireasa Primăvară Radioasă, ușor atenuat cu un șervețel puțin umezit cu apă. În păr am o coroniță de garoafe roz aprins și lăcrămioare, pe care mi-a comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
albastru-argintie și Ernie e în brațele ei, într-un costum asortat. Trag cu ochiul în biserică și văd acolo chipurile tuturor celor din familia mea, ale tuturor prietenilor, ale tuturor prietenilor și cunoscuților lui Luke. Toți stau unul lângă altul, radioși, fericiți și plini de nerăbdare. Orga începe să cânte și simt că mă ia cu nervi de la stomac. Se întâmplă, în fine se întâmplă. Mă mărit. De-adevăratelea. Apoi începe Marșul nupțial și tati mă strânge ușor de braț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
al Doilea Război Mondial, în slujba regelui Angliei ni-l prezintă pe Dite (Ivan Barnev), care accede de la rangul de ajutor de chelner la rangul de director de restaurant, cu un noroc de-a dreptul gumpist și cu aceeași insensibilitate radioasă la transformările dramatice din jurul său. Dite descinde clar din omulețul lui Chaplin. Are felul lui dulce de a se împiedica în fața unei femei, trezindu-i instinctele protectoare : își pierde prima slujbă atunci cînd varsă băuturile pe o clientă, iar aceasta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
altul și mi-o ridică"! (și erau o mulțime ăia care suspinau pe urmele dumneaei) -, mi-am zis că cel mai bine florii respective i-ar sta la mine la butonieră. Zis și făcut! După o discuție cu "angelul meu radios", m-am prezentat conform uzanțelor la viitorii socri, le-am făcut cererea de rigoare și ulterior acceptului, pe baza adeverinței de la "Sfat", am cumpărat două inele de aur, în greutate totală de 7 grame, ne-am programat la Primărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Precizez în acest context că la vremea respectivă ‚prietenii" noștri de pe Tisa dispuneau pentru promovarea culturală de câteva zeci de milioane de dolari! Am participat la mai multe reuniuni fără buget și, cam după un an, Herr Doktor ne anunță radios "Avem buget". Am tresărit toți fericiți, precum cardinalii de la Vatican la știrea "Habemus Papam"!. Ni s-a dus fericirea pe apa Dâmboviței când am fost informați că "deocamdată" bugetul e aprovizionat din sumele rezultate prin economiile la fondurile de salarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apusul soarelui și primul cetățean întrebat despre casa lui Senhor Mota s-a și oferit să ne conducă. Era o "casona", un conac, mare, primitor, cu grădină, multe flori și mulți pomi și avea și prispă! Ne-a întâmpinat proprietarul radios care nici n-a vrut să audă de cazarea noastră la hotel. Aveam deja camerele pregătite, am făcut un duș și ne-am întâlnit cu amfitrionul în marea sufragerie. I-am înmânat cadourile o "Istorie a literaturii române" de George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici ea nu se mai află printre cei vii. Încerc să-mi imaginez, cinematografic, o luminos-idilică lecție de gimnastică pe când mama avea 15 ani, iar profesoara ei vreo 18-20. Obțin secvența, o „fixez” și mă încumet s-o trec „dincolo”: radioase, mama și profesoara ei mai tânără cu câțiva ani fac gimnastică în paradis. * De ce nu o visez pe mama? De ce continui să nu o visez? E supărată pe mine? Nu vrea să mă sperie? Dar de ce să mă sperie? Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine de nouă ani (scriu aceste rânduri în decembrie 1990; mai are oare mult?) Căci acum toate resurecțiile ei clandestine depind de lumina aceasta, care, din când în când, scaldă fotografia descoperită și expusă de băieți, făcând-o să strălucească, radioasă, splendidă, ca într-o vitrină. De câte ori sting lumina și holul se prăbușește în beznă, nu se pare că moarta, acolo unde o fi ea, se întristează. * După plecarea noastră de pe Florilor „la bloc”, strada și cartierul în care am locuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făcuse din introvertitul de mine un exuberant. Triumful consensului național, al spiritului de fraternitate a rămas legat în amintirile mele despre acea zi, și despre cele următoare, vreo zece-cincisprezece, de porțiunea de pe bulevardul Șulea, dintre Sălăjan și Ozana, străbătută impetuos, radios, pe la începutul după-amiezii, când am crezut că buba răului crăpase odată pentru totdeauna. Pluteam, zburam, mă aflam în al nouălea cer. Ajuns, în fine, acasă, m-am îmbrățișat cu toți ai mei, bărbătește, ca în filme, dar niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Data trecută vă prezentam - mai scria el învățătoarei sale din clasele elementare - pagina neagră a târgulețului meu. Însă acum, trebuie să vă descriu pagina albă, pentru că există și asta și, datorită lui Dumnezeu, devine zilnic tot mai amplă și mai radioasă... Mă văd înconjurat de un foarte mare număr de copii. Patruzeci dintre ei i-am ales ca aspiranți și sunt foarte fideli învățăturii creștine și sacramentelor. Țin lecții fixe de catehism cu 150 de băieți. În fiecare sâmbătă adun vreo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
De aci încolo pentru Eliade păsările svoală, sunt svolătoare, pe mări trec pyroscaphe, batelle, ciuma e abominabilă, aducătoare de trăpas, lutt, turmente, e mortiferă, pictorul depinge mullieri, dame, donzelle, care sunt pline de bellețe, bellissime, dilecte, cu bellă capellură, amoroase, radioase, cu ochi langhizi ce merită un baciu, cu sâni care se gonflă. Cavalerul cu sabia appendută ia diffesa damei amate. Un popol risolut nu s'arrestă oricât de svînturoasă i-ar fi soarta și oricât de empiu nemicul. Cu travaliu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
București, 1996. Ediții: Ioan Slavici, Mara, postfața edit., București, 1979; Horia Lovinescu interpretat de..., pref. edit., București, 1983; Aurelian Tutiu Dumitrescu, Antumele 4. Antumele 5, pref. edit., București 1986; Sm. M. Vizirescu, Geapanale, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; George Stanca, Angel radios, pref. Ion Cristoiu, București, 1994. Repere bibliografice: Val Condurache, Viața în cărți, CL, 1984, 4; Mihai Dinu Gheorghiu, Critica reflexivă, CRC, 1984, 26; Gheorghe Grigurcu, „Viața și opiniile personajelor”, F, 1984, 7; Radu Călin Cristea, Personajul a murit, trăiască personajul
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
favorabilă lui, încerca să sugereze bunele raporturi avute cu istoricul literar. „Ești singurul cazac om de lume”, i-ar fi spus acesta. Alta, tăioasă, a relevat suspiciunile lui Călinescu față de Tudor Vianu. Odată, la Academie, după ce l-a întîmpinat cordial, radios, pe autorul marii Istorii a literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor: (Geniul Istoriei recită cu onoare numele Boierilor ce au recunoscut și întărit datinele vechi, celor ce au suscris acest pact ca reprezentanți ai Națiunii și în adevăr ai Proprietății - Pe când Geniul recită numele, pe vela Timpului apar acele nume radioase de lumină: Popolul la fiecare trei nume aclamă să trăiască România!): Radul Golescul Grigorie Brâncoveanul Constantin Crețulescul Grigorie Ghica Barbu Văcărescul Dumitrașcu Racoviță Istrate Crețulescul Constantin Bălăceanul Mihalache Manu Grigorie Filipescul Grigorie Băleanul George Slătineanul Constantin Caliarhu Constantin Dudescul Dumitrache
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]