2,603 matches
-
tîrg. Dar, vorba ceea, prietenul la nevoie se cunoaște. Datorită unuia dintre ei am aflat de faptul că a sosit la București compania de dans a lui Philippe Decoufle si am reușit să văd "Sombreros", un spectacol-poveste de un mare rafinament, o poveste filosofică plină de ludic, de ironie, o poveste pe muchie de cuțit între fantastic și realitate, între virtual și concret despre ființă și umbra ei, despre căutare, despre iubire, despre cuplu, despre bărbat și femeie, despre om și
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
implicați care cauzează schimbări și unde unii factori sunt interconectați - competent^12; ^12 Competent: are o bună înțelegere și experiență, vede acțiuni cel puțin parțial în context, este capabil să finalizeze munca independent la un standard acceptabil, deși îi poate lipsi rafinamentul. ... – nivelul 5 - gestionează în mod independent proiecte care necesită rezolvarea problemelor, unde sunt mulți factori, dintre care unele interacționează și duc la schimbări imprevizibile, arată creativitate în dezvoltarea proiectelor, conduce oameni și analizează performanța proprie și a celorlalți și îi
METODOLOGIE din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251192]
-
și îi instruiește pe alții și dezvoltă performanța echipei - competent^12/ experimentat^13. ^12 Competent: are o bună înțelegere și experiență, vede acțiuni cel puțin parțial în context, este capabil să finalizeze munca independent la un standard acceptabil, deși îi poate lipsi rafinamentul. ^13 Avansat: are o înțelegere profundă, vede acțiunile în mod holistic, poate obține un standard ridicat de rutină. ... ... (3) Nu se acordă nivelul 1 de calificare calificărilor în baza cărora se practică o ocupație sau mai multe cu risc ridicat
METODOLOGIE din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251192]
-
Notre- Dame sau în Don Quijote, dar a adăugat personajului și expresivitatea specifică unui corp de dansator. În fine, în rolul Iubitei, am revăzut-o pe aceeași interpretă de la premieră, pe Bianca Fota, care, an de an, a crescut constant în rafinament și adâncime interpretativă, în toate rolurile clasice, neoclasice sau moderne pe care le interpretează. Pe scurt, debutul lui Gigel Ungureanu în Simfonia Fantastică ne-a dat prilejul de a ne bucura de interpretarea câtorva artiști remarcabili ai scenei bucureștene. Pe
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
ci însăși chintesența etică a operei. Punctul ei de pornire poate fi (și chiar este) viața scriitorului, reazemul ei moral este însă stilul. Și, la acest capitol, Cosașu este fără discuție un matein. Unul de speță intelectuală, diferit atât de rafinamentul barbar al unui Fănuș Neagu, cât și de livrescul nostalgic al unui Radu Albala. Genul său este conflictul psihologic, ușor jucat - a la Woody Allen -, rezolvat adesea printr-o vorbă piezișă. Cea de-a doua revelație pe care ne-o
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
și am privit. O eleganță fantastică! Oamenii veneau cu o anumită smerenie, cu noblețe, ca să-și arate iubirea față de un artist mare, emoționat și el de această întîlnire. Deschiderea Festivalului de Teatru Clasic de la Arad a fost pusă sub semnul rafinamentului și al nobleței. Prietenul meu, Christian Caimacan, a avut o idee nu doar neobișnuită la noi și inventivă, dar și absolut spectaculoasă. Pentru deschiderea Festivalului și pentru festivitatea de decorare a lui Victor Rebengiuc publicul a fost invitat la „Oranjeria
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
un public prea întristat de veștile pe care i le dă realitatea de zi cu zi.“ (p. 7) Dacă un cititor întristat de vești sumbre ar deschide Teologia albinoșilor, ar fi nu numai lipsit de putința de a-i gusta rafinamentul, dar nici măcar nu ar simți nevoia de a o citi. Pe scurt, un public abătut și dezabuzat nu are organ pentru degustarea bagatelelor de aici, și asta fiindcă punctul lor de atracție stă cu precădere în calitatea limbii, abia apoi
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
pentru că suflul polemic al lui Robert {erban nu vizează neapărat pe un comentator sau pe altul, ci o întreagă tendință, foarte superficială de fapt, de valutare a poeziei contemporane. Adeseori gargara în jurul temelor mari declanșează adevărate furtuni de entuziasm, pe câtă vreme rafinamentul stilistic e taxat semidoct drept manierism. Dar cum să vorbești despre așa ceva în cazul unui autor a cărui principală calitate e franchețea? Doar pentru că volumul se deschide cu o confesiune care nu disimulează travaliul? Prea puțin! Poemul e realmente frumos
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
cei doi muzicieni au realizat un dublu CD, o imprimare a integralei lucrărilor enesciene pentru vioară și pian, prima de acest fel în cadrul discografiei compozitorului. Am apreciat și de această dată pătrunderea cu totul pertinentă a universului spiritual enescian, complexitatea, rafinamentul valorilor timbrale pe relația dintre cele două instrumente. De fapt, întreaga seară de muzică a fost dedicată personalității compozitorului dată fiind susținerea în acest an, în luna septembrie, a celei de a XX-a ediții a Festivalului George Enescu, dată
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
e nefiresc a privi filosofia ca pe o terapie menită a face binele în mod echitabil. Filosofia nu e echitabilă. Ea nu e pentru vulg și cu atît mai puțin pentru spiritele egalitariste. Filosofia e deprindere elitistă și morb aristocratic, rafinamentele ei neavînd nici o înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip nu poate spera la educarea unor indivizi cărora filosofia le repugnă spontan, grație unei incompatibilități constitutive
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
care pot citi, în diagonală (și nu fără un nod în gât) aceste rânduri: O carte „fermecătoare sub toate aspectele (inclusiv acela grafic [...]). Se remarcă îndată finețea cuvântului, răsucit cu vârful degetelor în jurul unui lujer de sens. [...] De un superb rafinament, în horbota de imagini artificiale, macedonskiene, este arătarea de la urmă a păsării Phoenix...” Fiind ziua mea, o astfel de recenzie a cronicarului din pagina la care revista „România literară” se deschidea singură, aș zice, mi s-a părut unul dintre
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
Crișan Andreescu La 85 de ani de la nașterea celebrei actrițe de origine belgiană, Audrey Hepburn a fost un exemplu de eleganță și rafinament, o „femeie simplă" și un „anti-star", după cum își amintește fiul ei, Luca Dotti. Google o omagiază printr-un logo special, centrat pe chipul actriței. Născută pe 4 mai 1929, Audrey Hepburn a fost considerată o legendă a cinematografiei mondiale și
Audrey Hepburn, ce nu știai despre cea mai frumoasă femeie din lume by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62281_a_63606]
-
Sorin Lavric Doar o nefastă confuzie ne face să credem că spiritul, dacă e subtil, trebuie neapărat să fie și rafinat. În realitate, subtilitatea și rafinamentul sunt însușiri diferite și fără afinitate reciprocă, de unde și raritatea cu care le vedem, adunate armonios, în ființa unui autor. Diferența stă în natura lor: rafinarea cere distilare, înlăturare a paraziților, caz în care un lucru e cu atît mai
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
care le impune, și că separarea aceasta nici măcar nu depinde de voința lor, ci de ceva constitutiv, un fel de numen temperamental care, dictîndu-le preferințele, îi condamnă la sterilitate speculativă. Acestor „decuplați lăuntric" le lipsește fie empatia pentru esențe, așadar rafinamentul, fie inflexiunea menită a le exprima, așadar subtilitatea. Ei nu pot lega latura sensului de latura afectului, nu pot provoca emoția mediată a ideii, pe scurt nu pot sesiza detaliul rafinat spre a-l spune apoi în chip subtil. Distincția
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
atât de omenească și stupidă cu un preaplin de simțire euforică. Spectacolul lui Dabija vorbește despre demnitatea nicicând trădată a ființei ce trudește-n teatru - actorul, dar și muncitorul. Și când e vorba despre asta publicul reacționează cu inteligență și rafinament. Spectacolul lui Dabija este un strigăt de pe munte: „Măi copii, veniți la teatru să vă bucurați", să existați, să redeveniți ce-ați fost în anii mai tineri. La Chișinău, după spectacol am fost invitați la televiziune, am dat interviuri, am
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
pe pămînt în căutarea propriei identități, despre curaj și istorie, despre lupta pentru un ideal, despre teatru și comunitate, despre obstacole. Este vorba despre volumul „TEATRU - singurătate, meșteșug, revoltă" al regizorului Eugenio Barba, un volum apărut în condiții de mare rafinament grafic și vizual la Editura Nemira, tradus din limba italiană de Doina Condrea Derer. Rămîne frapantă nașterea Tearului Odin, făcut de Barba, și relația acestuia, mai întîi de toate, cu orășelul Holstebro din nordul Danemarcei, un orășel care are douăzeci
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
o forță de expresie deosebită care a fost foarte apreciată de public, răsplătind-o cu aplauze furtunoase. În al doilea spectacol, Irina Iordăchescu ne-a oferit o Liu sensibilă, plină de delicatețe, dovedindu-și și de această dată muzicalitate și rafinament. Am fi dorit-o mai puternică sub raportul vocalității, dar și interpretarea ei stă în picioare, demonstrând că este o artistă inteligentă care a știut să găsească un traseu corect pentru a răspunde cerințelor personajului. Cei doi interpreți ai rolului
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
sistem de expresie", spunea Ionesco. Aici, imaginea și cuvîntul se nasc armonios una din cealaltă, se conduc, se susțin, intră în competiție, își zîmbesc tandru, animă interiorul unor actori bogați, dăruiți, îi ajută să ajungă la sens, la joc, la rafinament, la un soi de noblețe scenică. Pare un lucru fără chin. Căutările autorului, retorica lui și frămîntarea de a găsi identități, de a le crea din haos, umorul nebun, salvator, alcătuirea cinematografică a discursului, a tăieturii sînt minunat purtate, revelate
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
ei, colonadele, îmi sunt total străine și nu au legătură cu mine. Cât despre obiecte, da, aș avea ce spune, pentru că mă atașez foarte ușor de ele. De la vârsta de 12 ani sunt într-o țară occidentală, care este chintesența rafinamentului european, în special în domeniul mobilei. Să ne gândim că, exceptând câteva nume nemțești și englezești, Biedermeier ș.a, toate numele vin de la francezi. Am intrat relativ tânăr, mai cu seamă prin căsătoria mea la 20 de ani cu o
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
Am intrat relativ tânăr, mai cu seamă prin căsătoria mea la 20 de ani cu o fată din marea burghezie franceză, care avea mobile vechi și o casă de mai bine de 350 de ani, într-un cadru de un rafinament extraordinar care mi-a fasonat caracterul, cum nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi trăit în România. Asta este deci, cum se spune în domeniul financiar, achiziționat (acquis), acumulat odată cu vârsta. Așa am devenit un pasionat de mobilă veche
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
înnoire și împrospătare a sufletului românesc, așa cum au crezut mulți. Inclusiv subsemnatul. Știți când m-am luminat eu? Când am lucrat la Ministerul de Externe, sub influența lui Piki Pogoneanu. Omul ăsta era de o seninătate intelectuală și de un rafinament extraordinar. Eu cred în geniul ereditar. El era văr al lui Eugen Ionescu, de fapt văr primar al tatălui lui Eugen Ionescu. Pogoneanu era un gânditor politic, diplomat de carieră, de numai 34 de ani când l-am cunoscut eu
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
ațintiți asupra ei. Ea nu avea de unde să știe istoria acelui Oribe negru. Parcurgea rutina ceremoniei pas cu pas. Era o execuție corectă, fără nici un fel de adăugiri personale. Postura ei, de la umeri la genunchi, indica o educație aleasă și rafinament. Umbra frunzelor tinere se lăsă pe hârtia ușii. Cu ea, o pată de culoare reflectată de pe umerii și mânecile chimonoului strălucitor. Părul ei părea luminos. Lumina de afară era prea puternică pentru un pavilion de ceremonia ceaiului, dar scotea în
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
mai asprit, om de viață, dar și de lecturi solitare, proprietar și familist, dar robit farmecelor Masincăi. Construin-du-l, Mateiu se arată inconsecvent, poate cu metodă, poate din nebăgare de seamă, altoind pe un soi de-al tatălui propriile pretenții de rafinament. Tot așa o cotește și firul poveștii. Dintr-o conversație de pahar, despre ultimul măritiș al coanei Masinca Drângeanu (în paranteză fie spus, numele ei - și, nu mai puțin, firea - o arată de întrupare feminină a craiului, zis uneori și
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
estetic, „pur", al creației în cauză, prezent totuși în virtuozitățile lui Coșbuc, în cursivitatea melodioasă a lui Șt.O.Iosif (ambii în contact cu literatura germană), în înclinația către decorativ a lui Emil Isac și nu în ultimul rînd în rafinamentele poeziei zise de „notație" a steliștilor în frunte cu Aurel Rău. Un artifex pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un joc al formei care însă nu e doar rezultatul unui „amor al cuvîntului
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
de a-și asuma identitatea și de fi capabil, pe urmă, să o caute pe aceea a personajelor. Este un spectacol de o intimitate răvășitoare, pe care l-am văzut, ca într-un ritual inițiatic, de trei ori, savurîndu-i finețea, rafinamentul, bucurîn-du-mă de performanța extraordinară a lui Mihai Constantin în Clov, un clovn trist, deșirat, un artist care se desprinde total de silueta tatălui, care devine el însuși în mod absolut. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare șoaptă sau tăcere
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]