903 matches
-
nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea care-i cel mai mult pe placul lui Dumnezeu cel milostiv". Bună portiță de scăpare. Eu unul m-aș ralia cu drag următoarei banale circumspecții: compararea faptelor. În niciun caz a textelor. Oricine știe că Biblia, Coranul și chiar și Evangheliile spun totul și chiar contrariul lui, și că oricărui îndemn plin de blândețe, Scrierile Sfinte îi asociază, trei pagini
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem cu pași repezi de moda cea mai comodă și mai morală. Cel puțin așa susține domnul Ibrăileanu. D-sa poate are motive de indiferență ca să susție asemenea aserțiune. Pentru motivele contrarii, mă raliez și eu. Trebuie însă să facem unele observațiuni și unele distincțiuni. Cei care frecventează eleganta și fina capitală a Franței și a femeilor din toată lumea, nu bagă în samă exagerările acestea de economie de rochie. Burghezia franceză e încă destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iancu cu turcii și apărarea Belgradului în 1456 sunt fapte de importanță covârșitoare pentru evoluția politică a țărilor românești și a sud-estului european. Iancu de Hunedoara și Vlad Țepeș, oameni de acțiune și cu o largă viziune politică, doreau să ralieze Moldova unui plan de rezistență românească la Dunărea de Jos, plan pe care cei doi îl doreau și aveau mijloace pentru a-l realiza. Polonia, departe de pericolul turcesc, ale cărei interese o făceau să-și concentreze eforturile spre apusul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acum e menționat și Costea Danovici. De la Ivanco Levici și de la fetele fratelui său Vasco Levici (Leul) Ștefan cumpără în 1492 un sat pe care-l dăruia Putnei. În afara activității consacrate organizării militare a țării și a eforturilor de a ralia boierimea la noua domnie, documentele emise de cancelaria voievodului, între 1457 - 59, ni-l înfățișează pe Ștefan ca bun gospodar al țării sale. Încă din primul an de domnie - prin octombrie-noiembrie 1457 - Ștefan îi încunoștințează pe negustorii brașoveni că vor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
precizeze de îndată că nu era vorba să se mai ia o hotărâre, fiindcă aceasta era deja luată. El convocase însă pe reprezentanții tuturor partidelor pentru a le comunica această hotărâre și pentru a le cere să primească să se ralieze la ea și pentru a le solicita tot concursul de care țara avea atâta nevoie. Regele era foarte emoționat..., discuția nu a mai avut loc ca la Sinaia, în limba franceză, ci în limba română. România Veche murise în clipa
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
decât 10“. Împreună cu Mihalache, Dinu ceru să se menționeze opiniunea separată a celor 10 și cuvântul ultimatum. Regele se opuse: „În Consiliul de Coroană nu se pot face opinii separate. Eu aș fi fost pentru luptă, dar trebuie să mă raliez la majoritate“. Nu-i mai convenea să fie dictatorul conducător și răspunzător. În comunicatul citit, din cauza protestului energic al celor 10, se admite că nu în unanimitate, ci în majoritate Consiliul de Coroană a admis arbitragiul. După cererea lui Mihalache
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ședința în care s-a fixat numele de "Junimea"; a trebuit să fie foarte interesantă, dată fiind diversitatea de păreri, veselia care însuflețea pe toți membrii și, în fine, argumentele ad hominem 104 întovărășite de lovituri de perină care au raliat în sfârșit toate părerile asupra numelui "Junimea". De la prima ședință m-am simțit foarte îndemână în acest mijloc unde politica era cu totul exclusă și unde domnea spiritul de colegialitate cel mai intim, într-o atmosferă cu totul neatinsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiecare elev își va alege un număr de obiecte de învățămînt potrivit înclinațiilor sale. Prin înseși aceste propuneri, Édouard Claparède se integra în noua direcție pedagogică care se contura în acei ani: educația nouă. Deși, prin întreaga sa concepție se ralia spiritului educației noi, cu numeroase elemente deweyiste, Éd. Claparède a ținut să se delimiteze de unele puncte de vedere cum erau, de pildă, cele ale "școlii active". În acest sens și-a construit o teorie proprie denumită de el educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
viitoare va pune accentul pe cultivarea capacității de adaptare la schimbare sau pe educarea atitudinii critice față de această schimbare? Evident că răspunsul depinde de profilul societății în care își va desfășura activitatea școala respectivă. O serie de teoreticieni, cărora ne raliem, consideră că școala trebuie să cultive capacitatea de a controla schimbarea, ceea ce înseamnă nu numai o simplă adoptare a unui spirit critic, ci și dobîndirea însușirilor cerute de crearea unor noi valori prin care să se imprime o anumită evoluție
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din comun. Pierre Bourgoin Ciungul De această dată nu mai este vorba despre un pilot, ci despre un ofițer parașutist, specializat în misiuni de comando. Colonelul francez Pierre-Louis Bourgoin, poreclit în timpul războiului "Le Manchot" (Ciungul), provenind din armata terestră, se raliase în 1940 Forțelor Franceze Libere care luptau de partea Aliaților. Este rănit de câteva ori succesiv, mai întâi în 1941, de o explozie de obuz, apoi în martie 1942 pentru a doua oară. După ce efectuează un stagiu ca parașutist, se
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
politică nouă, pusă la cale de oameni de o cu totul altă calitate decât restul politicienilor? Nu e cazul săți faci mari speranțe. E de-ajuns să vezi cum își pun cămașa albă a purității tot felul de indivizi dubioși, raliați pe parcurs „Inițiativei civice“. Printre ei, un Aurelian Pavelescu, pe carel știi prea bine cum bătea câmpii la posturile de televiziune, inclusiv la OTV. Bineînțeles, și el sa născut în dimineața zilei de astăzi. Așa stând lucrurile, nu trebuie să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rasă! (subl. În orig.)”. Terdiman se Întreba retoric: „Aceasta a Însemnat că s’a prelucrat referatul tov. Gheorghiu Dej??”. Dacă va fi fost chiar așa, atunci merită că cităm În continuare deoarece tov. Reznicenco nu a fost singurul „agitator” lui raliindu-se și un alt personaj important din comună: „La acestea s’a asociat și Stan, directorul școalei primare din comună (fratele lui este manist și amândoi au fost adepți ai cuzismului) care a Început să strige: „Domnilor muncitori, când ați
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Un om de un caracter și o verticalitate exemplare. Îmi pare grozav de rău în legătură cu ceea ce a pățit. El era pe Înzestrare. S. B.: Îi vedeți cumva o culpă? M. M.: El e țapul ispășitor. Doar că nu s-a raliat cu ei. S. B.: Cu ei, cine? M. M.: Cu cei care vor fi descoperiți de către procurori sau istorici. Cineva a fost în spatele mișcării, să fim oameni realiști, n-a fost o mișcare spontană că le-au țiuit ălora urechile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să-l preluăm -, fără să mai intre, a făcut cale întoarsă, s-a dus să-și cumpere doctoria. În toamna lui 1964, tanti Tony ni s-a raliat de la bun început, mie și Doinei, necăsătoriți încă și întâmpinând o anumită opoziție din partea unor rude influente care aveau anumite planuri în legătură cu mine și care erau convinse că, însurându-mă după capul meu, fac „o prostie”. Vizita ei la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici ea toată : în ultimă instanță, numai Platon și Hegel. Dar cultura e de neconceput și nu poate exista dacă înlăturăm sufletul omenesc. Nimic omenește important nu poate exista cu ignorarea sufletului (nici Platon, nici Hegel). Spunând aceasta, nu mă raliez deloc punctului de vedere romantic din Der Geist als Widersacher der Seele a lui Ludwig Klages. Absolut deloc. Poziția lui Klages e anti intelectualistă, acel Geist pe care-l denunță e de fapt intelectul, inteligența adică, rău văzută de curentele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se petrecea, în afara prezenței sale, în spatele jocurilor, la adunările lor regulate și secrete? De ce aceste triunghiuri masonice pe fațada locuințelor, dacă nu pentru a se recunoaște în momentul Marii Seri59 și a ști unde erau prietenii cu care să se ralieze, sau cei ce trebuiau protejați, precum și ascunzătorile sigure? Din asemenea mici fapte se putea deduce că, în umbră, organizații camuflate se dedau la o treabă politică serioasă. Limbajul dezinvolt al Marelui Vizir, prezentat mai sus, referitor la sultan, era oarecum
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Borges 1, dacă este să acceptăm generoasa definiție datorată lui Gilbert Durand: Imaginarul - adică ansamblul imaginilor și al relațiilor dintre imagini care constituie capitalul gândit al lui homo sapiens - ne apare ca marele denominator fundamental la care vin să se ralieze toate procedurile gândirii umane. (Structurile antropologice ale imaginarului, "Prefață la cea de-a treia ediție" [1969] 19) Chiar și științele, bazate fie pe experiment și pe observație, fie pe demersuri analitice sau exclusiv raționale, recunosc (sau sunt tot mai dispuse
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care au depus în opera lor mai multă realitate specific românească - mai mult decât toți ceilalți scriitori munteni la un loc - vorbim de Caragiale și Brătescu-Voinești -, acești doi prozatori, cu un atât de pronunțat caracter de originalitate națională, s-au raliat, se poate zice, la curente moldovenești, au debutat și continuat să apară în Convorbiri literare, îmbrățișînd critica și, până la un punct, ideologia "Junimii" - ori întîlnindu-se cu ea1 . * Nu e fără interes să lărgim problema și să vedem cum s-a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
doar de Odobescu și Caragiale, primul considerat sinteză de criticism și pașoptism, al doilea - critic social extrem, ca și Eminescu. Spiritul critic al muntenilor s-ar datora înrîuririi școlii critice moldovenești, îndeosebi Junimii, la care Odobescu și Caragiale s-au raliat. Lui Maiorescu, Ibrăileanu îi consacră un articol obiectiv mai târziu, caracterizîndu-l "pînă astăzi cel mai bun scriitor de idei al romînilor". Cele mai bune pagini de interpretare critică le închină Ibrăileanu lui Eminescu. AL. PIRU, Istoria literaturii române, Editura "Grai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai importante încercări de definire a creativității ne convingem, în primul rând, că nu se întâlnește o viziune perfect unitară, deși anumite aspecte concordă. Practic, nu putem afirma existența unei definiții didactice unanim acceptate, deci avem libertatea de a ne ralia unuia sau altuia dintre autorii citați. în mod subiectiv, având în vedere și conținutul mai bogat al referințelor, cea mai apropiată de adevărul neatins ni se pare, așa cum am menționat deja, definiția dicționarului Larousse. Și, totuși, problema rămâne deschisă în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
critică la adresa școlii, reproșându-i acesteia manifestarea unei adevărate adversități față de atitudinea creativă. Anca Munteanu (11) citează mai multe opinii în acest sens. După J. P. Guilford, școlii îi revine drept vină principală . După T. Kelley, . La aceleași opinii se raliază, în 1969, și A. Beaudot (apud Munteanu, A., 11, p. 49), susținând că: . între cauzele semnalate de Anca Munteanu (11, p. 126) ca determinând carențele școlii vis-a-vis de creativitate, o menționăm pe cea care ni se pare cea mai semnificativă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Leningrad (mai puțin cea de la Moscova) n-a mai activat după deceniul al treilea și nici nu a cunoscut o difuzare imediată în restul Europei, așa cum ar fi meritat. Unii dintre reprezentanții ei însă, printre care Roman Jakobson, s-au raliat școlii de la Praga, unde, încă din 1909, Villem Mathesius considerase ansamblul limbii drept "un sistem de sisteme" *5, fundamentând, împreună cu cercetătorii cehi, fonologia și, în genere, lingvistica structurală modernă. Școala de la Praga s-a ocupat mai puțin de studiul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
reciproc munca. În plus, recompensele de acest gen consolidează loialitatea membrilor față de echipă și îl motivează pe fiecare să nu fie tocmai el „veriga slabă”. Recompensele de grup îi motivează totdată pe membrii echipei să se susțină reciproc, să se ralieze în spatele eforturilor fiecăruia și să se unească pentru eliminarea problemelor care ar putea compromite succesul grupului. Sistemul de recompensare în grup trebuie, totodată, să cuprindă comunicări frecvente privind performanța echipei, astfel încât membrii acesteia să poată urmări progresele colective înregistrate. Astfel
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a sunat și lui ceasul ca să intre în faza cumințeniei active.“12 Când i se reproșează această ati tudine, el ține să precizeze apăsat că „eu nu sunt un conservator de baș tină, sunt un vechi democrat care m-am raliat acestui partid“, adăugând că sem nându-și articolul și-a luat personal toată răspunderea pentru ideile pe care le exprimă, fără a angaja astfel partidul în slujba căruia își pusese pana de ziarist profesionist cu o ținută verticală: „Iscălitura proprie în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
târziu („Alianța celor trei împărați“). La 27 iunie/9 iulie 1875 însă, cu îngăduința tacită (și interesată) a Austro Ungariei, „criza orientală“ revine la ordinea zilei prin declanșarea răscoalei populare din Herțegovina, extinsă apoi și în Bosnia; în august se raliază răscoalei și principatul autonom Muntenegru, mișcarea revoluționară fiind sprijinită efectiv de Serbia. Tot în august, la București - oraș în care își găsiseră un generos adăpost mulți patrioți bulgari -, Comitetul central revoluționar bulgar din care făcea parte și Hristo Botev hotărăște
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]