726 matches
-
cu mușteriii săi vechi. Capul cu obrazul săpunit al lui Moromete devine punctul focal al camerei, discuția e mai puțin importantă chiar dacă ea conduce la o tensiune revelatoare. Însă grosplanul, unul dintre cele mai sugestive din cinematografia actuală, relevă un rapel tăcut către propria interioritate, lăsând să vorbească o extraordinară expresivitate. Aici, filmul se întoarce către fotografie pe care regretatul Alex Leo Șerban o numea „film oprit” și inevitabil, mi-au venit în memorie portretele fotografice ale lui Félix Nadar cu
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
orizontul ei de așteptare. Personajele nu vorbesc nu pentru că nu au ce spune, ci din contră, pentru că au prea mult de spus. Aici Reygadas reinvestește tradiția bergmaniană trecută prin filtrul "misticii" tarkovskiene, eliminînd în mod clar suportul instrumentarului psihanalitic în rapelul către interioritate. Regizorul nu dezbate o problemă de moralitate, chiar dacă moralitatea ca temă apare invocată în comunitatea menonită de către tatăl lui Johan, în calitate de predicator. Rolul pastoral este însa lăsat deoparte pentru a face loc vocii autentice a celui care înțelege
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
reprezintă adevărata sa ruptură de procedurile expresive anterioare. Neorealism, angajare civică, polemici Necesitatea unei reluări de contact cu lumea concretă, cu lumea realului cotidian, era însă în plină desfășurare încă din anii patruzeci, generând mișcarea numită Neorealism. Acesta propunea un rapel la realismul veacului XIX, adică angajarea necondiționată a literatului, angajare căreia îi corespundea, pe plan etic, protagonismul omului ca „problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Pe lângă competiția de aventură, concursul mai presupune și întreceri fără întrerupere între echipe mixte, fete și băieți, formate din 4 membri, precum și descoperirea frumuseților oferite de Munții Parâng. Probele competiției sunt mountain bike, tură montană (orientare), plută (construită de competitori), rapel și speologie; distanța de parcurs va fi în total de circa 200 de km. Harta exactă cu traseul competiției și punctele de control va fi înmânată căpitanilor de echipă la începerea concursului. Organizatorii asigură echipamentul tehnic necesar pentru plută și
Agenda2004-31-04-turistica () [Corola-journal/Journalistic/282725_a_284054]
-
și speologie; distanța de parcurs va fi în total de circa 200 de km. Harta exactă cu traseul competiției și punctele de control va fi înmânată căpitanilor de echipă la începerea concursului. Organizatorii asigură echipamentul tehnic necesar pentru plută și rapel, cât și căști pentru speologie, iar concurenții trebuie să-și asigure restul echipamentului necesar, lista cu echipamentul obligatoriu fiind trimisă participanților înscriși. ( A. M. G.) În Făgăraș, cu corturile Asociația pentru Turiști Nefumători și de Ocrotirea Naturii „Veniți cu noi! “ din
Agenda2004-31-04-turistica () [Corola-journal/Journalistic/282725_a_284054]
-
absurdului și a formelor fără fond, a mistificării precum și a unei dezangajări totale în Reconstituirea, construirea unei lumi caragialești ca univers amoral sub semnul grotescului absurdist al lui „simț enorm și văd monstruos” ca expresie a cotidianului comunist configurează un rapel interpretativ care schimbă complet perspectiva asupra filmelor cardinale ale cinematografiei acestei perioade. Cristian Tudor Popescu vehiculează și o nouă serie de concepte, propunerile sale teoretice oferă o altă deschidere perspectivală. Cele mai importante dintre ele mi se par cea de
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
în rest avem o serie de clișee despre raportul dintre prezent și trecut, dintre capitalism și comunism, dintre omul nou, lipsit de afecte, și omul vechi, educat la școala umanismului socialist, de considerații stereotipale și pe firul lor de un rapel asupra unei existențe în niciun fel spectaculoase, redusă la o „stare de fapt”. Din amintirile Emiliei (Luminița Gheorghiu), muncitoare la una dintre numeroasele întreprinderi comuniste, se desprinde materialul din care se pot confecționa tipice legende urbane așa cum le prezintă Cristian
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
numai că și-a creat un renume, ci și echivalentul unei case de producție și un "stil". Filmul lui Tudor Giurgiu redeschide documentarul către un cotidian care-și are rezervele sale nebănuite de spectaculos și expresivitate, părăsind domeniul "reconstituirilor" și rapelurilor istorice și surclasînd reportajul tip "actualități" care selecționează grotescul după rețeta infailibilă a ororii și execrabilului. Un merit în plus, filmul lui Giurgiu investighează un fenomen care fără să aibă factorul de impact care-l recomandă facil exportului de imagine
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
2008 al revistei DISCOBOLUL, editată de Consiliul Județean Alba și de Centrul de Cultură "Augustin Bena", este dedicat exilului interior. Ancheta, realizată de Cornel Nistea, la care răspund scriitori din România, din Basarabia și din Bucovina de nord e un rapel la o inițiativă mai veche, Scriitori români în exil. Poate, carevasăzică, exista și un exil de acasă, o conștiință bîntuită de trecut și neîncrezătoare în viitor. În linii mari, e vorba despre mult bătuta temă a relațiilor dintre scriitori și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]
-
cărări. Înfundate. Adică (fiindcă acum se scriu basme urbane, cu mașini...), să depășești tot timpul pe linie continuă. E tocmai ce face, bruscînd regulile de circulație (printre doctrine...) și zăpăcind angrenajul de direcție, Dan C. Mihăilescu în Îndreptări de stînga (rapel la Stîngăcii de dreapta), volumul recent apărut la Humanitas, primul dintr-o serie. Prefața autorului pare-a vinde cartea drept dare de seamă (ambidextră...) în fel și fel de politici. E, firește, și asta, cîtă vreme genul proxim al aproape
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
nicio clipă controlului auctorial. Dincolo de simbolismul transparent (chiar facil) al marionetei (condiția omului într-un sistem dictatorial), punctul forte al amplei construcții epice îl reprezintă oglinda realistă și dramatică a vieții din închisorile comuniste, cu toate ororile aferente (v. și rapelurile la „fenomenul Pitești”), dar și a raporturilor, nu întotdeauna previzibile, între torționari și victime. Teodorovici are inteligența de a crea personaje complexe, din lumini și umbre, căci exponenții Puterii polițienești sunt adesea atinși de slăbiciuni și sentimente improprii poziției lor
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
lume mică, - așa cum ea se vede din prima fotografie a Pămîntului din satelit -, alternînd imaginile șocante ale zonelor devastate de uragane precum Katrina, cu cele ale frumuseții unui loc paradisiac, cel al fermei unde Al Gore și-a petrecut copilăria. Rapelul autobiografic nu aduce în scenă un politician care a pierdut marea cursă în fața infatigabilului soldat universal, George Bush, ci un alt tip de politician cu o nouă agendă axată pe lucrurile cu adevărat importante. În ce privește lungmetrajele, criticul de film Alex
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
Closer-ul (Ispita, 2004) lui Mike Nichols, se constituie ca un duel al registrelor emoțional-dramatice, un mind game complex pe un fundal de soap opera. Două măști stau față în față credibile și incredibile, într-un film cu scurtcircuite nervoase și rapeluri psihologice de mare finețe, cuprins în interiorul unui apartament, apropiat foarte mult de teatru printr-o judicioasă compartimentare a spațiului de joc. Flanders (Flandra, Franța, 2006) de Bruno Dumont oferă o perspectivă nouă asupra dramei războiului absorbită în tăcerea aproape hieratică
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
românesc nu doar savoarea enigmatică a paradoxelor specificului nostru național, ci și o măsură de profesionalism. Alături de filmul lui Cristian Mungiu, prezentat în ultima seară, filmul reprezintă nu doar istoria unui accident situațional, o întîmplare cu rîsu'-plînsu', ci un rapel asupra unei identități rănite cum ar spune Michael Pollak, dovadă că există o serie de traume pe care timpul nu le-a consumat și care scot la suprafață vechi cutume și răfuieli cu noi înșine și cu lumea. Nemescu a
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
cu intenția de a provoca prejudecățile homoerotismului mic-burghez. Spre deosebire de acesta din urmă, Băieții și Guillaume, la masă! posedă esprit de finesse, nu doar pentru că Guillaume personajul nu este gay, chiar dacă excesiv de efeminat, ci pentru că regizorul ilustrează mai degrabă un rafinat rapel la propria interioritate, evocă o sensibilitate altfel, extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al unor succesive metamorfoze, chiar dacă livrate într-
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
se plimbă pe scările Casei Scânteii de la un etaj la altul, pentru că liftul nu funcționează. Este vorba despre invocarea mașinii negre care vine să te salte la miezul nopții, pântecoasele Volga rusești utilizate de Securitate ca mașini oficiale. Este singurul rapel care blurează puțin tabloul agitației generale, al prostiei generalizate. Milan Kundera remarca în romanele sale că există un comic al istoriei, nu doar al istoriei comuniste, un comic special care amestecă teroarea, absurdul și comicul propriu-zis, iar echipa coordonată de
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
ca să fie lesne recunoscut în mijlocul unei caravane pestrițe. Armura lui strălucește ca un soare. Caravana de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre reziduurile emoționale ale unor eroi asemenea lor care au trăit cu sute de ani înainte. Însuși acest rapel discret, dar cu un sunet recognoscibil, face farmecul epocii cicliste. El sugerează că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
Ochiului camerei nu-i scapă detaliul sîngeros, însă el nu este speculat, fetișizat. Nu avem nimic din furor heroicus al filmului de gen, ci doar monotonia în care se înscriu viețile pierdute ale combatanților anonimi departe de luminile rampei. Aceast rapel la autenticitate pare o tendință mai nouă a cinematografiei americane, la marginea documentarului profesionist pe care-l poți urmări pe canale specializate precum Discovery sau History. Din acest punct de vedere, filmul lui Clint Eastwood oferă chiar mai mult, o
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
care s-a instalat definitiv pe insulă, astfel se și explică rolul acordat de Truffaut repetiției unor fraze sau imagini cheie. Filme precum De-ar veni odată duminica! sau Dragoste în fugă se constituie ca un bilanț, o retrospectivă, un rapel către propriul univers de teme și motive, de imagini și fraze obsedante, însă cu distanță în același timp ironică și nostalgică admițând complicități clișeistice cu filmul noir, pen-tru a le bulversa, a le derealiza în stil truffaultian, în primul caz
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
simplu. Fundamental deosebită de ratarea boxerului Nelu Oprescu, un fost campion al anilor '40, în prezent vânzător de baloane. Viața acestuia, aventuroasă, e relatată în colajul de reportaje, reproduse din presa vremii. Textul "Marea păcăleală" se țese ca un necontenit rapel între vocația de picarro internațional, urmărit de neșansă, a eroului și situația la zi, etilism, abjecție și promiscuitate. Senzaționalul alert, suflul epic al parabolei, se încheagă într-o versiune autobiografică a unui trecut glorios, incoerent și melodramatic, sub semnul îndoielii
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
oară". Când ne întoarcem la Holstebro, actorii se agită umblând de colo-colo cu recuzita, zoriți să-și facă bagajele pentru iminentul turneu al Visului. Ritmul lent al sărbătorii aniversare contrastează cu această accelerare și cu graba impusă de sarcinile zilnice, rapel al realului. Noi, dimpotrivă, suntem ceremonios poftiți în sala neagră. Călătoria se apropie de sfârșit, dovadă nisipul care s-a scurs în întregime... clepsidra s-a golit! Însă fiecare primește în dar o sticluță umplută cu nisip, reproducând imaginea inițială
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
filmul lui un western sud-american cu împușcăturile de rigoare. Nu a încercat câtuși de puțin o confruntare a pesonajului cu mitul pe care l-a creat, și nu a permis personajului să iasă din cadrul istoric fixat, nu a inițiat niciun rapel la interioritatea sa, optând pentru o imagine comunicată public, dată de discursurile care au făcut istorie prin vehemența lor. Ceea ce îi servește ca detașare, expunere în registru realist a evenimentelor reprezintă în același timp și defensiva regizorului în fața unui subiect
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
și de zămislire, săgetări ale memoriei creatorului încărcate de o cuminte, calmă nostalgie. Iată luxuriante priveliști. Și separat de acestea - legate de ele în pofida registrului diferit de expresie - în peniță, în creion, în alb și negru, în desene și colaje - rapeluri dintre cele mai percutante, file dintre cele mai diverse din marele abecedar al lumii... Te învăluie, coborând dinspre aceste simeze, un univers de ecouri, sensuri, fapte aspre și frumuseți diafane: un întreg policrom al cărui sâmbure și pivot este desigur
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
să se nsoare; dar n-are servici. Cum nici mireasa lui nu e mai Înstărită, personajul mizează totul pe Încadrarea În Sistem : misteriosul Sistem care te ocrotește, În clipa În care-i aparții; dar are grijă să nu-i...aparții! (rapel - misteriosul Centru al Scrisorii pierdute, care trimite mesa jele pe sîrmă, ignorînd alegerile locale și trimite candidatul lui decrepit, neluînd În seamă opțiunea electorală a orașului de munte). Bune parantezele Sistemului : conțin idei regizoral/scenografice ( „Ics caută cu privirea, apoi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ieșisem pe fereastra de la bucătărie, bucătăria noastră mică, cu butelie, de la etajul doi. N-a fost ideea mea, recunosc, mă învățase Cerasela să leg două cearceafuri și mă așteptase pe copertina de la intrarea în bloc (a fost, în fond, primul rapel din viața mea, unul premonitoriu, fiindcă aveam să fac armata la vânători de munte). Trecusem după aceea de pe copertină în casa scării, tot pe-o fereastră și ajunsesem afară, de unde, ce-i drept, nu mă mai puteam întoarce sus. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]