643 matches
-
Clubului Nautic din Liepăja fiind în general prost apreciate. După întoarcerea la Riga, își reia activitatea în atmosfera care îi convenea mai bine de la cafeneaua "AT". Repertoriul lui Petre Leșcenco cuprinde lucrări ale compozitorilor din Letonia, printre care "Ochi negri", "Rapsodie albastră", "Ultimul meu tango" și "Spune-mi dece" de și "Tatiana", "Miranda", "Nastia-ca o mură" și "Un pahar de vodca" de Mark Marianovski dar și lucrări ale unor compozitori români ca tangoul " Când felinarele se-aprind" de Petre Andreescu, "Mișa
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Pig și the Powerpuff Girls. Daffy a fost jucat de alți actori înafară de Mel Blanc, Jeff Bergman, Greg Burson, Dee Bradley Baker, și Joe Alaskey: În versiunile românești, Daffy a fost jucat de: În 1950, Mel Blanc a înregistrat "Rapsodia ", un cântec amuzant scris de Warren Foster, Billy May și Michael Maltese. Daffy cântă în duet la pian cu Donald Duck în filmul "Who Framed Roger Rabbit" din 1988. Daffy apare în episodul "Rodiggiti" din "Robot Chicken". Într-o scenă
Daffy Duck () [Corola-website/Science/315162_a_316491]
-
ethno jazz. În acest sens, pianistul a explicat că, de-a lungul carierei sale, „"70-75% m-am bazat pe folclorul românesc pentru muzica de jazz"”. Tot el este cel care introduce subgenul free în România. Realizează un aranjament jazzistic la "Rapsodia română nr. 1" a compozitorului conațional George Enescu și numeroase alte prelucrări. Formează în țară ansamblul de jazz Jancsi Kőrössy Trio (Kőrössy - pian, Johnny Răducanu - contrabas, Bob Iosifescu - baterie). De-a lungul anilor 1960, s-a bucurat de o largă
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
lui Eliot au fost aduse la viață prin muzică compusă de Webber, principala excepție, la versuri, fiind celebrul șlagăr "Memory', ale cărui versuri au fost scrise de Trevor Nunn. Acesta s-a inspirat din poezia "Rhapsody on a Windy Night" (Rapsodie într-o Noapte Vijelioasa), scrisă tot de Eliot. De asemenea, versurile melodiei "Moments of Happiness" (Momente de fericire), provin dintr-un pasaj din Cele patru Cvartete a lui Eliot. Fiind un muzical neobișnuit judecând după construcție, uvertura încorporează o "fugă
Cats (muzical) () [Corola-website/Science/320291_a_321620]
-
lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a "Rapsodiei Române nr. 1 în La major, op. 11", de George Enescu. În 1946 este angajat în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și sigur pe
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
dirijorului Sergiu Comissiona, " Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră" a compozitorului Florin Comișel.. În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu „Rapsodia Română”.. În perioada 1970-1975 colaborează cu orchestrele „Rapsodia Română” și Radio, conduse de importanți dirijori precum: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și Paraschiv Oprea. În 1971, cu orchestra
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
și orchestră" a compozitorului Florin Comișel.. În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu „Rapsodia Română”.. În perioada 1970-1975 colaborează cu orchestrele „Rapsodia Română” și Radio, conduse de importanți dirijori precum: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și Paraschiv Oprea. În 1971, cu orchestra Ansamblului C.C.S., participă la turnee în toată
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu „Rapsodia Română”.. În perioada 1970-1975 colaborează cu orchestrele „Rapsodia Română” și Radio, conduse de importanți dirijori precum: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și Paraschiv Oprea. În 1971, cu orchestra Ansamblului C.C.S., participă la turnee în toată Europa, notabile fiind concertele din Berlin și Paris
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
să își desfășoare activitatea în stațiunea balneoclimaterică Berhomet pe Siret din Bucovina. În 1848 îl cunoaște pe compozitorul maghiar Franz Liszt la o serată organizată de boierii Ion Mustață și Doxachi Hurmuzachi. După întâlnirea acestuia cu , Liszt începe să scrie „Rapsodia română pentru pian” (1848), alături de piesele culese de la Barbu „Lăutaru`” Stan, adăugând câteva teme din Bucovina („Corăbeasca" sau „Sârba Corăghească”, culeasă de la Picu). În 1849, compozitorul bucovinean Carol Miculi, elev al lui Frederic Chopin, întocmește o colecție de folclor publicată
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
Christopher Plummer) se teme că o legatura îi va distruge acesteia carieră și aranjează că Richard să fie oprit. Filmul este cunoscut pentru coloana sonoră, compusă de John Barry. În film, apare și o variație a piesei lui Serghei Rahmaninov, "Rapsodie pe o temă de Paganini". În mai 1972, studentul Richard Collier (Christopher Reeve) sărbătorește punerea în scenă a primei sale piese. În timpul acestei petreceri este abordat de o necunoscută în vârstă (Susan French), care îi înmânează un ceas de buzunar
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
a înmânat ceasul cu opt ani în urmă. Urmând firul enigmei,ajunge la casa Laurei Roberts (Teresa Wright), fostă menajeră a actriței,unde, printre lucrurile Elisei descoperă o cutiuța muzicală de forma construcției Grand Hotel, care cântă melodia lui favorită, "Rapsodie pe o temă de Paganini" și o carte despre călătoria în timp, scrisă de fostul lui profesor de la universitate, dr. Gerard Finney (George Voskovec). Aflând că Elise a citit cartea de câteva ori, Richard devine obsedat de idea de călători
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
William Fawcett Robinson (Christopher Plummer), intervine rapid și îl îndepărtează . Richard continuă să o urmărească pe Elise, până când, la un moment dat, ea accepta să se plimbe împreună, prin peisajele idilice din preajma hotelului. În timpul plimbării lor pe lac, Richard fredonează "Rapsodia", iar Elise îi spune că melodia este frumoasă, dar că n-a mai auzit-o până atunci (piesă a fost scrisă în anul 1934, dar cei doi se află în 1912; în 1980, Richard a aflat că este piesă ei
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
mai multor dansuri. Cele mai răspândite sunt "hora, sârba, învârtita, călușul" și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a televiziunii. În creația muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la invenții melodico-ritmice sugerate de structurile tipice. ul românesc a pătruns nu numai în muzica de balet a lui Mihail Jora, Paul Constantinescu, Zeno Vancea ș.a., ci și în
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
granițele țării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanța a ajuns o tradiție care continuă și în zilele noastre. Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic sunt Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, "Cenușăreasa", "Giselle", "Rapsodia de Enescu" sau "Chopiniana". Ultimul său spectacol, creat cu puțin înainte de moarte, în 1996, a fost "Crăiasa zăpezilor": deși grav bolnav, Oleg Danovski a reușit să-l monteze în doar două săptămâni. În 1990, prin hotărârea ministrului culturii, Andrei Pleșu
Oleg Danovski () [Corola-website/Science/322101_a_323430]
-
de varietăți și altele. A jucat în filme T.V. pentru tineret: “Stejarul din Borzești”, “Dan căpitan de plai" și în filmele de lung metraj: “Burebista” și “Un petic de cer”.A colaborat cu ansambluri artistice profesioniste și de amatori: “Coicarlia”, “Rapsodia Română”, “Cunună Carpaților”, “Doina Timișului”, “Ansamblul Maramureșului”, Ansamblul Cindrelul” (Sibiu), “Țarina”(Alba-Iulia). A întreprins numeroase turnee artistice peste hotare : Franța, Italia , Olanda , Elveția , Austria , Iugoslavia , Polonia , U.R.S.S. . A fost distins cu numeroase diplome și decorat de două ori cu
Liviu Oros () [Corola-website/Science/322193_a_323522]
-
a repurtat succese excepționale (care i-au adus titlul de „Artist emerit”). Budișteanu a preluat conducerea unor formații de muzică populară (alcătuită din cele mai bune elemente din București). A început turneele în Grecia, Statele Unite (aici a condus Ansamblul denumit „Rapsodia română” în 1962), Franța, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Israel (formația s-a numit „Miorița”), Algeria și Maroc. Între 1970-1991 este dirijorul Orchestrei „Rapsodia română” din București, susținând turnee în Polonia, Franța, URSS, Cipru, Grecia, Bulgaria, Statele Unite, Mexic, Japonia, Israel, Egipt
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
cele mai bune elemente din București). A început turneele în Grecia, Statele Unite (aici a condus Ansamblul denumit „Rapsodia română” în 1962), Franța, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Israel (formația s-a numit „Miorița”), Algeria și Maroc. Între 1970-1991 este dirijorul Orchestrei „Rapsodia română” din București, susținând turnee în Polonia, Franța, URSS, Cipru, Grecia, Bulgaria, Statele Unite, Mexic, Japonia, Israel, Egipt, Argentina, Brazilia, Anglia, China, Mongolia, Spania, Italia, Elveția, Suedia, Finlanda, Norvegia, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Turcia, Ceylon, India, Birmania, Iugoslavia, Ungaria, Albania, Danemarca
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
afirme artistic. În anul 1963, mâhnit de lipsa de interes în promovarea și înregistrarea celor două suite ardelenești, Traian Lăscuț-Făgărășanu se pensionează la vârsta de 53 de ani, refuzând orice colaborare ulterioară ca solist instrumentist cu ansambluri renumite din București ("Rapsodia Română", Ansamblul "Doina" al Armatei etc.) sau din țară, inclusiv turnee în străinătate. Traian Lăscuț-Făgărășanu a fost autorul a peste 20 de compoziții atât de inspirație folclorică (învârtite, hațegane, doine) cât și valsuri și romanțe, a cules și a promovat
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
pentru muzica ușoară, Predescu îndeplinește mai multe angajamente pasagere la marile restaurante între care „Cina”. Agenția Română de Impresariat Artistic (ARIA) îl trimite la Berlin (1961-1964) și apoi la Stuttgart (1969-1970). Datorită solicitărilor la turnee peste hotare cu „Ciocârlia” și „Rapsodia română”, ia decizia de întrerupere, la cerere, a colaborării cu Radiodifuziunea Română. În 1967 participă la spectacolul de revistă din Israel cu N. Stroe și un grup de soliști de frunte din România, între care: Marica Munteanu, Angela Moldovan, Vasile
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
Federală Germania. Printre cele mai importante momente din cariera sa sunt, probabil, aparițiile la restaurantul Olympia din Paris în 1956. În acest timp, a efectuat mai multe apariții la televiziune, urmat de spectacole la televiziunea din BBC din Londra. Cu Rapsodia Română, un alt ansamblu folcloric românesc de renume internațional, Damian Luca a efectuat numeroase turnee in Statele Unite, cel mai important fiind cel din 1962. Acest lucru a dus la o invitație de la Ed Sullivan Show. Performanțele sale din 1963 cu
Damian Luca () [Corola-website/Science/329401_a_330730]
-
Cvartetul în fa minor și ciclul de lieduri Șeherazada. Urmează o perioadă ce este marcată de admirația tânărului compozitor pentru Chabrier, Debussy și Satie și totodată o perioadă prolifică și importantă în activitatea sa componistică: Sonatina, Oglinzile, liedurile Istoriile naturale, Rapsodia spaniolă pentru orchestră, opera Ora spaniolă, Mama mea gâsca pentru două piane, Valsurile nobile și sentimentale și Gaspard noaptea pentru pian, Daphnis și Chloe, Introducere și Allegro pentru harpă ș.a. La cererea lui, este înrolat în armată unde se îmbolnăvește
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
des Societe Savantes un program muzical, împreună cu alți câțiva reprezentanți români precum George Enescu, compozitorul Ioan Scărlătescu și pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
că lecții clasice de pian ar afecta influențele jazz ale lui Gershwin. Asta nu l-a descurajat pe Gershwin deoarece principalul scop al vizitei sale în străinătate era să finalizeze o nouă lucrare inspirată după Paris și poate o nouă rapsodie pentru pian și orchestră pentru a fi urmarea lucrării "Rhapsody in Blue". Gershwin și-a bazat "Un american la Paris" pe un fragment melodic intitulat "Very Parisienne", compus în 1926 în timpul primei sale vizite la Paris ca un cadou pentru
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
engleză: „Caietele Тristan Tzara”, publicație internațională pentru studiul avangardelor contemporane, realizată de Vasile Robciuc (poeme de ), Moinești-România, 2010; în engleză: vol. „Singular Destinies: Contemporary Poets of Bessarabia, Cartier, Chișinău, 2003. Diplomă și premiul Uniunii Scriitorilor din RM pentru traducerea volumului „Rapsodie” de Leonard Tuchilatu, 2002; Diplomă și medalie Jubiliara „Nichita Stănescu”, Festivalul internațional de poezie „Nichita Stănescu”, Ploiești, 2003, Chișinău, 2006; Diplomă Festivalului internațional „Maximilian Voloșin”, Koktebel, Ucraina, 2009; Medalia „Mihai Eminescu” (Moldova), 2010; Diplomă și premiul Salonului internațional de Cărți
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
publicat mai multe articole legate de dezvoltarea cinematografiei științifico-fantastice. A absolvit Institutul de Medicină din Baku, proiectul de diplomă fiind "Plantele medicinale ale Azerbaidjanului". Între 1956 - 1958, Juravliova a scris cinci povestiri SF pline de lirism și optimism tineresc. Povestirea "Rapsodia stelelor" prezintă „poezia siderală” alături de tânăra astronaută Ala Vadimirovna.
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]