686 matches
-
o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-a surprins cînd ne desprindeam de debarcader. Am pornit ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vrednic formator de caractere și oameni în localitățile unde a păstorit ca apostol al școlii românești. Cum la întâlnirea cu fii satului au fost prezenți reprezentanți la vârf ai primăriei, școlii și bisericii, există garanția că în 2009 prezența la reîntâlnirea programată cu „Academia Bârlădeană” și autorii de carte locală va fi o reușită. Cronicar, „Academia Bârlădeană”, Nr.1(34), trim.I, 2009 *** Memoriile... Titlul cărții este unul obișnuit vremurilor de altădată și sinceritatea confesiunilor, de asemenea. Autorul ne dă o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a trecut pragul în lumea de dincolo și abia atunci am aflat de la un nepot al meu că Ghiță nu m-a recunoscut din orgoliu, din vanitate, ci din simplul fapt că el era miop în ultimul grad în momentul reîntâlnirii noastre... Bietul om! și eu care... l-am judecat nedrept, încercând să-i menajez un orgoliu pe care el nu-l avea... De-aș fi știut adevărul, schimbul de cuvinte și aducerile aminte l-ar fi bucurat mult. Mă simt
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
foc! Da. Parcă, niciodată! Niciodată! Nici aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar acum, la o cu totul Întâmplătoare reîntâlnire, la o cu totul neașteptată revedere, În aceeași odaie, În poziții similare, ea, exclamă, răvășită de gânduri: o, cât de pe nesimțite, a putut să treacă, o jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pregătiți; eu Îl voi pune la probă, tot pentru două săptămâni, pe al doilea dintre voi. Voi - să vă păstrați rândul. Și, să vi-l respectați! Altfel? Nici un fel de altfel! Bine. Pa! Pa! La două săptămâni, a avut loc reîntâlnirea. Tot În condiții normale. Tot În relații civilizate. S-a trecut la schimb. Și, tot așa, până ce s-au Împlinit cele trei luni, câte trei schimburi, de fiecare. Acum, la evaluare, a fost rândul ei, să decidă. Care a câștigat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și aici, jocul dintre „atunci” și „acum” nu poate fi ignorat. Ceea ce îmi rămâne în amintire, ca o umbră, este silueta lui Corto, în Samba avec Tir Fixe, text inserat într-unul din albumele Pif hors-série. Dincolo de acest prag îndepărtat, reîntâlnirea cu Corto Maltese este una recentă, iar lectura dedicată lui nu este cu nimic mai puțin aplicată decât cea pe care aș fi rezervat-o literaturii ortografiate cu majusculă. Căci marinarul cu cercel în ureche este una dintre acele siluete
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
experiențelor inițiatice, este continuitatea în gesturi cu strămoșii care te precedă. Reperele cronologice ale moderni tății nu mai sunt cele care guvernează acest univers de umbre. Cele trei decenii de izolare și reinventare ale lui Tobey sunt pregătirea ce anunță reîntâlnirea cu umanitatea tehnologică și iscoditoare a occidentului. Tobey coboară, la rândul său, spre a înlătura pe cei care se avântă către pisc. Expediția lui Edmund Hillary este mai aproape ca niciodată de a atinge punctul refuzat celorlalți. Jocul de magie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
jumătate șerpesc, pe jumătate vegetal : în clipele în care o privea tronând în regatul ei magic, Corto întrevedea această natură ascunsă și se înfiora aruncând o privire în hăul parfumat din care se ridica acest trup nesupus degradării și morții. Reîntâlnirea cu Bouche Dorée era doar preludiul unei alte reîntâlniri, aceea cu Morgana Bantam. Moștenitoarea Companiei înflorise și frumusețea ei îl izbise pe Corto. Poate că de această femeie s-ar fi îndrăgostit până la capăt dacă destinul său rătăcitor nu ar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o privea tronând în regatul ei magic, Corto întrevedea această natură ascunsă și se înfiora aruncând o privire în hăul parfumat din care se ridica acest trup nesupus degradării și morții. Reîntâlnirea cu Bouche Dorée era doar preludiul unei alte reîntâlniri, aceea cu Morgana Bantam. Moștenitoarea Companiei înflorise și frumusețea ei îl izbise pe Corto. Poate că de această femeie s-ar fi îndrăgostit până la capăt dacă destinul său rătăcitor nu ar fi făcut din el un peregrin condamnat să abandoneze
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
stingheră ca în ziua în care sosea la pensiunea doamnei Java. Toți actorii par să se reunească pentru spectacolul final dat în cinstea mea și vorbele lui Corto răzbat peste laitmotivul de spume al oceanului. Oare aceasta să fie moartea, reîntâlnirea cu cei care au murit și te cheamă spre ei, cu puterea cu care un maelström te prinde în rotirea sa lichidă ? Corto renunță să își mai ducă gândul până la capăt. În jurul său, până la marginea orizontului, Pacificul rotește valuri și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la rătăcitorul Rimbaud. Cum poți să îți închipui moartea cu adevărat, atunci când singura moarte pe care ți-o poți imagina este moartea visului în care trăiești izolat, ca într-un cristal de culori și de sunete ? Atâtea vise și atâtea reîntâlniri, gândește Corto în vreme ce dimineața se ridică deasupra câmpului de bătălie. Atâtea miraje și atâtea nostalgii. Poate că este timpul să plec, poate că este timpul să las în urmă această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
N-au fost multe victime dar panică, peste poate! Aceeași nemți care zâmbeau dând dulciuri copiilor... Războiul. Și tot ca o curiozitate, apariția armatei sovietice a însemnat, dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin nefericite pentru locuitori a însemnat și reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. Și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la lumina palidă a dughenelor. Dacă Gaston ar fi ajuns cu zece minute mai devreme, ar fi putut să-l zărească pe Takamori într-unul din șuvoaiele de oameni care ieșeau din stația Shibuya, dar trăncăneala lui Higurashitei le împiedicase reîntâlnirea. În drum spre casă, Takamori s-a oprit cu prietenul lui, Iijima, la un restaurant mic pe nume Otafuku, unde, în clipa aceea, beau bere și înfulecau cu alune. Domnule, vi s-au cam adunat datoriile. V-aș ruga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
colțuros. Se dezmeticea, nu mai era scăpare. „Colaboratoarea noastră“ așa o prezentase slujbașul Toma. O va regăsi, așadar. Îi va regăsi pe toți, pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în reverii fără sfârșit legate de reîntâlnirea pasională cu iubitul tău, de care te mai despart doar douăzeci și patru de ore. Ce credeți că faceți? țipă cineva chiar lângă mine, aducându-mă brusc cu picioarele pe pământ când eu și Jake făceam o baie cu spumă, și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
securitatea care-l putea găsi „oriunde”, și iată că, paradoxal, opțiunea sa de a se Întoarce Îl aruncă, nevinovat, În mâinile Însângerate ale torționarilor care Îi schimbă fundamental destinul. Din acest punct de vedere, finalul cărții, În care se produce reîntâlnirea cu ofițerul de securitate, este dostoievskian, ca În „Crimă și pedeapsă”, de pildă, când păcătosul, criminalul, este salvat și iertat. De urmărit acest final, Întâlnirea dintre victimă și călău (maiorul de securitate, personaj cu care se deschide și se Închide
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așa că voi ajunge în orașul Auch. Ultreya! Înainte de a cădea seara ajung la Auch și pe strada ce duce la catedrala sf. Maria am plăcuta surpriză de a-i reîntâlni pe cei doi canadieni, Elena și Iosif. Mă bucură mult reîntâlnirea cu ei și împreună căutăm găzduire la hanul parohial de lângă catedrală, pe strada Dessoles, nr 40. Aici ne deschide un tânăr seminarist, și iată-ne cazați la etajul 2 al unei clădiri care cu secole în urmă a fost
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Chiar are dreptate bătrânul meu: la serviciu ajunsese să mă obsedeze Portia, cu țâțele ei care cresc fără să inspire, la urma urmei o nefericită, și mă mai iau și eu de ea. Credeam că am scăpat de asta după reîntâlnirea cu Zina, dar bineînțeles că plecarea ei, pe care o prevedeam, mi-a readus toată starea cinică, urâcioasă. Până și Portia, care mi-a inspirat îndârjindu-mă o bună parte, bună să fie, din ce am scris până acum, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
face mintal prezența celor veniți. Surpriză dureroasă!... Deși suntem cam în același număr prin noii veniți, acum constatăm lipsa a încă trei din cei care promiseseră solemn că vor fi prezenți”. Lipseau profesorul Petru Todicescu, cel care întărise hotărârea de reîntâlnire, colegul lor Gheorghe Dobre și uriașul care își sufocase prin îmbrățișare șeful de clasă la întâlnirea precedentă, colegul lor Nicolae Pîrcov. Despre profesorul Todicescu s-a aflat, la cei peste optzeci de ani ai săi arăta sănătos tun, dar la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
am dat un telefon la mine acasă, în Londra. Ocupat Ocupat... Din câte am înțeles de la Fielding, Caduta avea nevoie de garanții. Eu urma să-i ofer, bucuros, câteva Cel puțin așa speram. Mai aveam câteva disponibile. Ieri, după emoționanta reîntâlnire cu valiza mea, am încercat să restabilesc cu negrul de aici relația avută cu Felix. De ce? M-am gândit. E nevoia de contactul uman, de contact. La urma urmei, nu suntem cu toții decât ființe umane și am putea avea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Balansăm de o parte și de alta a unei jumătăți de secol. Aparent, ne aflăm într-un echilibru instabil, dar asta presupune și momente de aliniere perfectă: scurte, dar inevitabile. La fel de inevitabile ca întâlnirea noastră, hotărâtă încă de la nașterea Universului. Reîntâlnirea noastră. În memorie purtăm, imprimată, legătura primordială: zămislirea din UNUL. La ÎNCEPUT, vreme de o secundă siderală, am conviețuit într-un PUNCT. Dar să revin. Legătura noastră are ceva maladiv, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă echilibrez (?) prin artificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
filieră timișoreană” mediatoare între revista Ma și Contimporanul. Un personaj-cheie al ei ar fi omul politic și traducătorul Aurel Buteanu, în ale cărui amintiri este menționată o „vizită la Contimporanul (1923, 1924) în care l-ar fi cunoscut pe Kassák. Reîntîlnirea cu Kassák (în corespondență) e facilitată, evident, de timișoreanul (Robert) Reiter/(Franz) Liebhard. Și de traducerile din volumul apărut în 1971 pe care cei doi le fac împreună. Azi (...) drumul lui Kassák la Paris e comparat cu al lui Brâncuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
crezi că le-ai văzut pe toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră să regrete plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-au folosit cu adevărat, bucuria de a-l regăsi mai matur, mai înțelept și, pentru prima dată de cînd îl cunoștea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere și să-și exprime speranța unei reîntâlniri. Întâmplătoare, bineînțeles. Când ea Îi Întinse mâna, Înțelese că era ultima șansă. O prinse Într-a sa, decis să o păstreze cu orice preț, cât mai mult timp. Ea nu opuse nici o rezistență și lucrul acesta Îl descumpăni. O trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]