1,916 matches
-
, publicație apărută la Focșani la 21 mai 1946 (număr unic), avându-l ca director pe Ion Stavarache. Articolul-program, semnat de acesta, anunță că revista se va război cu „rămășițele reacționare și fasciste”, criticând „clicile de fantome ale trecutului”. F.P. aduce un omagiu lui G. Vlădescu-Răcoasa, ministrul naționalităților, care semnează el însuși un articol intitulat Facla Putnei. Literatura e reprezentată de două traduceri: poeziile Marinarul de Tristan Tzara, în versiunea lui
FACLA PUTNEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286930_a_288259]
-
semnează cronici literare și recenzii, Emil Isac scrie articolele Ardelenism (87/1914) și Dușmanii mei (122/1914), iar Camil Petrescu publică câteva note intitulate Femeile și fetele de azi (113/1914). Alte articole sunt semnate de Em. Argin (Guvernarea burgheziei reacționare, 1/1911), I. C. Frimu (Datoria democrației, 2/1911), N.D. Cocea (Procesul nostru cu A.C. Cuza, 5/1911, Descompunerea naționalismului, 10/1911). Articolele de fond aparțin lui N. D. Cocea, Toma Dragu, M. Mircea și D. Drăghicescu. Interesante sunt medalioanele dedicate
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
Li se alătură opusculul P. P. Carp, critic literar și literat (1942) și Antologia ideologiei junimiste (1943). O lucrare de profil sociologic, dar și de filosofie a culturii este Istoria civilizației române moderne, în trei volume: Forțele revoluționare (1924), Forțele reacționare (1925), Legile formației civilizației române (1925). Paralel cu examinarea structurilor sociale românești din secolul al XIX-lea și din primele decenii ale celui următor, autorul formulează tezele despre imitație și în special despre sincronism în cultură; acesta din urmă, transpus
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Ornea, Actualitatea, 122-125; Scarlat, Ist. poeziei, III, 63-67; Zamfir, Cealaltă față, 92-103; Vasile, Conceptul, 222-231; Florin Mihăilescu, Portret de critic la maturitate, ST, 1990, 11-12; Lovinescu, Unde scurte, I, 52-56, IV, 28-33; Ierunca, Românește, 38-44; Steinhardt, Monologul, 324-328; Alexandru George, „Reacționarul” E. Lovinescu, RL, 1991, 29; Nicolae Manolescu, Lecția lui E. Lovinescu, RL, 1991, 46; Negoițescu, Ist. lit., I, 176-180; [E. Lovinescu], RL, 1993, 26 (semnează Horia Roman Patapievici, Andreea Deciu, Z. Ornea, Gheorghe Grigurcu, Alexandru George); Gheorghe Grigurcu, Pledoarie pentru
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
o revanșa simbolică asupra simplificărilor grosolane pe care stalinismul le impusese marxismului. Dezbaterile În jurul lui Hegel ilustrează cel mai bine acest lucru. Avea loc În același timp o tentativă de regândire a izvoarelor marxismului, Hegel fiind eliberat de stigmatul de „reacționar” pe care Stalin i-l aplicase În 1941 (considerând filosofia hegeliana expresia unei reacții aristocratice față de Revoluția Franceză), fiind deschisă o posibilitate de dialog cu filosofii din cealaltă Germanie după separarea țării În două state. Miza era deci constituirea unui
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de terminologia marxista (cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat lui Georg Lukács. Se deosebește de cele precedente În măsura În care Lukács era filosoful marxist cel mai cunoscut, si nu doar de reprezentanții filosofiei oficiale, ca adversar al filosofiei reacționare și a iraționalismului. Că și În cazul lui Bloch, criticile formulate de Lukács la adresa stalinismului au fost considerate o simplă manevră contrarevoluționara, confirmată de participarea filosofului În guvernul eșuat al lui Imre Nagy. Printre inchizitorii acestor trei procese Îi regăsim
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
catedră de istorie. Social-democrat În timpul Republicii de la Weimar, trecuse În 1931 la KPD și fusese Închis mulți ani sub naziști. „Era chiar tipul omului de stiință revoluționar, al cercetătorului pasionat” (Wolfgang Leonhard, op.cit., p. 585). Cursurile sale insistau asupra caracterului reacționar al prusacității (Preußertum), Își amintește una dintre fostele lui studente. Frieda Rubiner conducea catedră „Probleme fundamentale ale marxism-leninismului”, aflându-se În timpul războiului În secția administrației politice superioare a Armatei Roșii. Wolfgang Leonhard lucrase sub conducerea ei, si fusese la rândul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cei dinăuntru. Celebrare a exilului În termenii unei noi „deșchideri care se Închide”, ca să-l parafrazez pe Noica, ascunde pericolul unei regresiuni intelectuale. Nici Încercarea de a propune Împăcarea printr-un subtil compromis Între exilul revoluționar al pașoptiștilor și exilul reacționar și contra-revoluționar de la sfârșitul războiului, care numără și câțiva protagoniști ai „revoluției naționale” fasciste, În numele unei continuități istorice și al unui mod de viață comun, nu e satisfăcătoare, fiind În contradicție cu istoria socială propriu-zisă a exilului. Definițiile diferite sunt
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
crescut [an noul Consiliu]. Astfel, dintre 28 de oameni de litere nou aleși În consiliu, doi au fost condamnați pentru infracțiuni Împotriva securității statului, cinci sunt semnalați pentru maniefsțări politice necorespunzătoare, iar patru Întrețin relații suspecte cu elemente ale emigrației reacționare, diplomați sau alți cetățeni străini. Ei se adaugă celor 37 de persoane care prezintă antecedente politice care făceau deja parte din consiliul anterior. [Dimpotrivă], numărul scriitorilor membri ai CC al PCR sau deputați În Marea Adunare Națională, care dețin Înalte
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
deveniseră opozanți ai regimului. Opoziția Între «tradiție» și «modernitate» ia astfel progresiv un sens ideologic diferit, substituindu-se opozițiilor «de clasă» pe care un autor se presupunea că o reprezintă În deceniul anterior. Calificative atribuite Înainte scriitorilor, precum «progresist» sau «reacționar», dispar din discursul public. Criticii și istoricii literări au Înlocuit astfel scriitorii de partid ai anilor ’60 În calitate de producători ideologici. Luptele estetice deveniseră astfel lupte politice disimulate, contribuind de fapt la depolitizarea câmpului, printr-un discurs adesea aluziv și eufemistic
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
istoriei și În exploatarea resurselor istorice comune. Nu este surprinzător că antisemitismul ocupă o poziție centrală În teoriile complotului care au proliferat după 1989. Inerția modelelor culturale tradiționale i-a favorizat fără Îndoială reproducerea, iar conjunctură post-revoluționară a stimulat reflexele reacționare. În antisemitismul de astăzi există o bună parte din moștenirea naționalismului de dinainte de război. Dacă această moștenire a făcut deja obiectul mai multor cercetări, rezultatele lor n-au fost publicate, În majoritatea cazurilor, decât după 1989, În momentul În care
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ani de existență, revista traversează o perioadă marcată de evenimente și răsturnări majore în viața politică și socială a României, ceea ce se reflectă în modificările frecvente din structura redacțională. În perioada postbelică va fi acuzată că a fost tributară ideologiei reacționare, cultivând naționalismul, șovinismul și făcând apologia politicii totalitare și a războiului. În pofida unor concesii făcute dreptei ideologice, R.F.R. nu a abdicat de la primatul valorii. Rubricile obișnuite sunt „Comentarii critice”, „Notițe”, „Texte și documente”, „Puncte de vedere”, „Cronici”, „Revista revistelor”, „Lumea
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
diversitate”, subculturile europene sunt de multe ori insulare, xenofobe și Înfricoșate de efectul europenizării și globalizării asupra comunităților lor. Dacă OSC-urile orientate pe drepturi umane universale sunt mai cosmopolitane și seculare, subculturile locale pot adeseori să fie defensive și reacționare și mai interesate În a ridica ziduri decât În eliminarea acestora. Dificultatea În cazul multor dintre subculturile care Împestrițează peisajul european este dată de faptul că istoria lor este implantată adânc În teritoriu. Într-o lume globalizată, a frontierelor În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
scriitorii români de peste hotare, „oricât de diverse ar fi idealurile lor estetice și de antagoniste perspectivele lor spirituale”, pentru a oferi o imagine „a bogăției și varietății curentelor culturale românești”. Totodată este respinsă în termeni virulenți concepția „retrogradă, obscurantistă și reacționară” impusă în țară de „normativele ocupantului și susținută prin mitralierele lui”. Articolul Literatură și destin de Alexandru Busuioceanu, de fapt o introducere la o istorie a literaturii române, încearcă o definire a spiritului românesc în raport cu cei doi poli tutelari - Orientul
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
și P. Gheorgheasa); Psalmii, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1992. Repere bibliografice: Iorga, O luptă, I, 277-278; Bogdan-Duică, Studii, 207-214, 328-348; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 92-117, II, București, 1910, 263-324, VII, București, 1922, 83-87; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1921, 15-89, 159-177; Sadoveanu, Cărți, I, 3-8, 168-171, 251-254, 261-264, 275-278, II, 90-94, 99-102, 227-230, 252-254, 283-285; Chendi, Scrieri, IV, 382-386, V, 171-174; Ibrăileanu, Opere, I, 224-253, III, 3-23, 271-275, IV, 466-467; Maiorescu, Critice, III, 267-273; Pușcariu, Cinci ani
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
efortul procesului de constituire a modernității noastre. Opoziția a venit din partea boierimii autohtone, reprezentată în luptele politice de Partidul Conservator. Lor le este închinat al doilea volum al lucrării lui E. Lovinescu, care poartă, de asemenea, un subtitlu lămuritor, Forțele reacționare. În sfârșit, în ultimul volum se oferă în sinteză structura și concluziile teoretice ale ansamblului, împreună cu răspunsurile lui Lovinescu la întâmpinările unor recenzenți și comentatori. Prin același procedeu al subtitlului, criticul își definește singur, în chip explicit, obiectul final al
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
retrospectivei și construcția de caractere pe tipicul din Nota zero la purtare. Piesa exploatează două planuri temporale, cel contemporan și cel vechi - anii ’40 -, implicând și registrul politic, cu tipologii simbolice: Gavroche - puștiul care moare într-o încăierare cu „forțele reacționare”, comunistul Orban, arogantul Nicky, superba Mara, agresivul Gogoloi ș.a. Dincolo de unele schematizări tipologice și conflictuale, S. practică un fel de teatru psihologizant, încadrându-se în dramaturgia poetică, unde sunt abordate deseori situații-limită, dar cu o ironie fină, cu mult umor
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
C. Rădulescu-Motru, București, 1903; Cercetări critice și filosofice, București, 1916; ed. 3, București, 1925; Icoane fugare. Documente omenești, București, 1916; ed. 2, București, 1921; Studii critice, București, f.a.; Noi studii critice, București, 1920; Probleme sociale și psihologice, București, 1920; Poporanismul reacționar, București, 1921; Clasicismul proletariatului: Panait Istrati, București, 1924; Alte cercetări critice și filosofice, București, [1925]; În tren, București, [1925]; Familia Lowton, București, [1926]; Noi probleme literare, politice, sociale, București, 1927; Studii critice, București, 1927; Civilizație, București, [1928]; La Montmorency. O
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
, publicație apărută la Botoșani, ca săptămânal, la 21 iulie și la 11 august 1935, cu subtitlul „Revistă literară-socială”. Redactor: Constantin I. Prisnea. S. își propune să lupte „împotriva ideilor reacționare, pentru apărarea valorilor culturale”, „pentru libertatea gândului și pentru adevărata democrație” (Cuvânt înainte) și conține articole cu caracter politic și cultural, pledoarii pentru pace, pentru o literatură angajată și pentru contactul cu valorile universale. Accentele polemice apar frecvent, privind, de
SLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289724_a_291053]
-
a șaptezeci și cinci de ani, tot atunci distins cu Premiul de Stat clasa I, supraevaluat de critica oficială, contrapus propagandistic, ca „exemplu pozitiv”, unor mari valori ale poeziei moderne (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu ș.a.), temporar ocultate sau denigrate ca „reacționare”, T. își atrage ostilitatea violentă și durabilă a multor scriitori și a publicului avizat în materie de literatură, fapt ce determină, după moartea poetului, ca o tăcere aproape totală să se întindă asupra activității lui. Practic nu i se acordă
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Această întârziere se datorează debutului editorial abia la vârsta de patruzeci și doi de ani, dar se explică și prin rămânerea în urmă a cărții în raport cu climatul literar al epocii: relatând conflictul dintre comuniștii conduși de Sandu Petre și „bandele reacționare” ascunse în munți și coalizate în jurul lui Mihai Zotrescu, Moartea în pădure e un roman realist-socialist ce se îndepărtează de prototipul deceniului precedent doar prin rafinarea tehnicilor narative, nu și prin nuanțarea perspectivei ideologice. Abdicarea de la dogma oficială se constată
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre cele două culturi”. De aceea - stăruie dogmatic V. - se cuvine ca el să ia atitudine împotriva „oficialității reacționare” (care inspiră „mânie” și „ură”), oferind viitorimii un „profil pilduitor de artist-cetățean”. Încercarea de sinteză intitulată Istoria teatrului românesc, apărută în 1972 într-o colecție de uz școlar, va cunoaște o reeditare revizuită și amplificată în 1995. Elaborată mult mai
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
intelectualii ar fi foarte greu, dacă nu cumva imposibil de manipulat (Abstracție și egalizare). Disprețul comuniștilor merge până acolo încât ajung să vadă știința ca „un fel de ceva care se face fără muncă”, „o anexă de lux, un bagaj reacționar”, doar cu un prestigiu decorativ (Muncitorii decorativi). Z. condamnă metodele comuniste (Despre niște ciorapi rusești și șansele extremismului), dorința de hegemonie (De la Confucius la Karl Marx), spiritul cazon, asemănător cu al nazismului (Convertiri), denunță și ridiculizează nomenclatura, înalții funcționari cu
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o utopie și un criteriu de judecată morală și estetică. El dă altă justificare acestei compartimentări: „Țărănimea nu e reacționară. Ea e conservatoare și pasivă [...] E satul forma politică ideală? Nu. Principial, nu există formă politică ideală. Satul e însă forma de așezare omenească cea mai favorabilă «omeniei». Nu cred în evoluția uniliniară. Nu cred în progres. «Omului de pe stradă
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
se conformeze excesiv condiției de ancilla politicae, a suportat denaturări grave. S-a susținut atunci că evenimentele din anul 1866 ar fi pus capăt unei experiențe pozitive a societății românești sub un domnitor autohton, ele Însemnând, totodată, Începutul unei perioade reacționare, marcată de „alianța burghezo-moșierească” <ref id="3">3 Vasile Russu, Considerații privind teoria alianței burghezo-moșierești, În Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, Iași, XV, 1978, p. 456-463; v. și Vasile Russu, Studii de istorie modernă, ed. Gh. Cliveti
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]