7,813 matches
-
unuia onorabil (spune cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești), fie și inventat ("...nimeni n-a s-o știe", "căci", vorba aceea, "va fi sub pălărie/ Și-apoi cine treaba are..."), decat împreună cu unul șters, chiar dacă e cel real. În plus, real nu e decât prezentul în clipa când devine trecut, trecutul, pe masura ce înaintează îndepărtându-se de noi, devine tot mai asemănător viitorului, adică proiectului, proiecției. Aș numi acest fenomen "dialectica trecutului", dacă n-ar fi vorba de un
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul acelui spațiu devenit idilic și imaginar, se recomandă aflarea unuia real și prezent, care să i se poata părea la fel de preferabil că și obiectul fanteziilor sale îndurerate. Dar oare era această substituție posibilă? Mai curînd negativ ar fi răspunsul, ținînd cont că documentele epocii nu înregistrează decît pierderi în rîndul nostalgicilor
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
una complet inventată ori imaginara, ci reală, concretă, pe care o pot percepe și adulții, o lume cu care te poti... da mare. Una mult mai prețioasă decît cele invizibile, asadar. A alege să plasezi imaginarul în plin buzunar al realului, undeva la marginea lui, foarte aproape, si totusi foarte inaccesibil, acesta este mecanismul subtil al fanteziei în genul major, nu în cel minor. Alice trece în lumea de dincolo de oglindă, unde totul e altfel. În lumea din copaci a lui
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
bunăoară o altă psihologie a artei, mai putin înfeudata gliei strămoșești, vagabondînd slobod sub alte ceruri. Din continuă infuzie de gravitate provine contradicția care o mistuie. Ar dori să scrie, acaparata de proiecte mari, care pretind un decalaj față de agitația realului, un răgaz de concentrare, un spațiu al solitudinii, propice unor meticuloase distilări ale embrionului inițial, tentative triate în tihna, în atelierul de lucrul. Cît timp va trăi sub presiunea celor două chemări - politică și literatura - asumate integral, din toată ființă
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictură sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viață inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocentă, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexiva, pămînteana și eterica, animată de rigori gospodărești și pulverizata în reverii
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
dublul ideal, răspunde la toate întrebările înainte de a le pune. Te afli deci într-o situație de echilibru deplin în care o imagine interioară a unui partener presupus exterior se suprapune devenind o realitate unică. O mare satisfacție a cuprinderii realului, într-un plan comun interiorului și exteriorului, se instalează. Ea tinde spre o anumita fixitate căci imaginea ideală se cere reținută, oprită din mișcare. Încercarea de a o opri o definitivează, îngrosându-i liniile, perimetrele. Ea devine mai puțin mobilă, măi
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
peisajului abhorat. E un prim moment al repulsiei-atractie care pune an mișcare o atare poezie a ființei ce nu se poate exprima decât an impulsurile sale contradictorii. Ființă recurge la o exteriorizare specială, care țâșnește din interior. ăncearcă "a păcăli" realul, substituindu-i propriile-i metafore, emoții, reflexe, stupefacții, neăndurări, care par a se confundă cu priveliștea realului ănsusi, așa cum un animal amenințat adopta culorile, structurile, rigiditățile ambientului: Ar trebui să fim mai atenți/ cu scheletul nostru secret,/ să păcălim realitatea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ce nu se poate exprima decât an impulsurile sale contradictorii. Ființă recurge la o exteriorizare specială, care țâșnește din interior. ăncearcă "a păcăli" realul, substituindu-i propriile-i metafore, emoții, reflexe, stupefacții, neăndurări, care par a se confundă cu priveliștea realului ănsusi, așa cum un animal amenințat adopta culorile, structurile, rigiditățile ambientului: Ar trebui să fim mai atenți/ cu scheletul nostru secret,/ să păcălim realitatea cu mușchi de atlet dopat/ care ne cântă zilnic prohodul./ Dar cine știe ce ne face mai bine!/ Să
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
punitive imediate) că "evazionist", "decadent" și "burghez" de dogmaticii deceniului șase, gardieni ai ănchisorilor ideologiei comuniste. O jumatate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile ănchisorilor. an loc de ferestre. O poezie de sorginte concentraționara, deci a negarii realului, a evadării din timp, a refugiului an imaginar și vis. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, poeții români și-au scris versurile pe pereții celulelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
o instanță atotputernica, al cărei nume nu este niciodată rostit, mesagera a unui râu insidios și nevăzut, pretutindeni supraveghind și pedepsindu-si supușii fără de vină. Nichita Stănescu a reușit, astfel, că nimeni altul, să fie Poetul epocii sale. ănfrânt de real prin condiția să muritoare, ănfricosat uneori până la greață de realitatea vremurilor sub care trăiește, poetul supraviețuiește prin "dublul" sau turnat an substanță nepieritoare a poeziei. Reprezentându-si destinul tragic, Nichita Stănescu și-l ănfrânge eliberându-se prin actul poetic de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
francez, dacă el astfel declară. Dar aceasta matrice culturală pe care și-a creat-o el și pe care o numește, uneori, Franța, este, după mine, un topos profund livresc. Nu pentru că scriitorul nu ar avea o priză autentică la realul și cotidianul francez, așa cum au ceilalți francezi, ci pentru că ea se nutrește din afirmații filozofice, e construită pe premise teoretice, nu pe evenimente sau pe simplă scurgere a timpului, care firește, și-au avut și ele rolul lor. Aceste premise
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Benjamin, Die Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit, Frankfurt am Mein, 1963, S 47-51). La fel, în epoca stalinista, cu procesele ei publice trucate, cu demonstrațiile ăoamenilor munciiă, cu felurite pavoazări, era dificil de trasat o linie de demarcație între real și ficțiune". (A. Sinjawskij, Der Traum von neuen Menschen oder die Sowietzivilization, Frankfurt am Mein, 1989, S 135 f.f.) Același lucru se poate spune și despre numeroasele vizite de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, de mitingurile ăspontaneă, în cursul cărora
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
și cu o existență indiscutabila. Întoarcerea către atmosferă domestică, în care o evidență duioșie față de inocentă kitschului se întîlnește cu grația sentimentală a unui anumit gen de art nouveau, este, de fapt, un joc intelectual, o demonstrație de supunere a realului și de luare în stăpînire a lumii prin codurile consacrate ale artei și prin subtilele convenții ale reprezentării. Prin obiectele sale, realizate în materiale mai mult sau mai putin efemere, Elenă Scutaru face un fel de arheologie a formei plastice
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
relativ simplu: ei sînt diferiți doar în aparență și individualizați în măsura în care îi obligă la acestă afirmarea identității. În fond, adică în natura lor profundă, ei sînt solidari și perfect compatibili. În primul rînd îi unește același tip de vibrație în fața realului; una discretă, consumată în surdina, fără gesticulații paroxistice și fără afirmații patetice. În al doilea rînd îi țin alături răspunsurile, de un extrem rafinament, la provocările lumii sensibile, acele ieșiri la dialog fără nici o ipocrizie și fără vreo intenție subînțeleasa
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
singurul "concret" acceptat, dar, cu atît de multă patimă și melancolie, încît, din nou, textul se retrage într-un fel de singurătate (indiferență). Viața lui Sergiu Filip este alcătuită din șocuri continue și șocul este acela care nu lasă loc realului, adică interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
cu atît de multă patimă și melancolie, încît, din nou, textul se retrage într-un fel de singurătate (indiferență). Viața lui Sergiu Filip este alcătuită din șocuri continue și șocul este acela care nu lasă loc realului, adică interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
la o realitate exterioară, dar amîndouă șunt scrise cu decentă și deferenta față de realitatea respectivă. Decentă și deferenta autorului șunt, de fapt, atributele indiferentei autorului față de realitate. Și oscilant și scindat și conștient, S.F. este un mare neputincios în fața realității (realului). Forța lui S.F. de a fi patologic, adică de a se prăbuși în imagini, se convertește, uneori, într-o oboseală cumplită, "de sfîrșit de secol". Poet de sfîrșit de secol, bolnav că orice secol privit retrospectiv, aristocrat prin indiferență cu
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Andreea Deciu Și dacă realitatea s-ar dizolva sub ochii noștri? Nu în neant, ci în mai real decît realul, în triumful simulacrelor?" O întrebare care multora li se va părea, încă, absurdă, dar nu și celor ieșiți dintr-o sala de cinematograf unde au fost asaltați, timp de vreo oră și ceva, de fantasmele unei hiperrealităti electronice precum cea
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
i le provoacă o carte sau un film. Dacă ceva nu merge cum trebuie, vina n-o poartă Realitatea, ci credință vitregă conform căreia conceptul de realism te absolvă de căutarea și de găsirea mijloacelor inspirate de a răsfrînge lumea. Realul transgresat seamănă cu realul în măsura în care nu l-ai copiat! Cuvîntul latinesc transgressus înseamnă: care a traversat, ori ceva care contravine unui ordin, o încălcare, o violare... Unii i-au spus "literatura de frontieră" (S. Iosifescu), ceea ce, indiscutabil, măcar ca expresie
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
carte sau un film. Dacă ceva nu merge cum trebuie, vina n-o poartă Realitatea, ci credință vitregă conform căreia conceptul de realism te absolvă de căutarea și de găsirea mijloacelor inspirate de a răsfrînge lumea. Realul transgresat seamănă cu realul în măsura în care nu l-ai copiat! Cuvîntul latinesc transgressus înseamnă: care a traversat, ori ceva care contravine unui ordin, o încălcare, o violare... Unii i-au spus "literatura de frontieră" (S. Iosifescu), ceea ce, indiscutabil, măcar ca expresie, include și un înțeles
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
de frontieră" (S. Iosifescu), ceea ce, indiscutabil, măcar ca expresie, include și un înțeles "ierarhic", plasînd a cu voie sau fără voie a respectivă literatura pe undeva, pe la periferia genurilor literare. Autorul acestei catalogări ne vorbește despre extrapolarea, imaginarea verosimilului alături de real ca fiind o soluție "artistic șubredă", căci evenimentul major e descompus în fapte și destine individuale, tratate anecdotic și dialogat, cu presărare de detalii pitorești. Viziunea, iertata fie-mi "acuzația", e prea globală! La fel si insistența pe care o
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
mai slab. Fantezia întruchipează a în esență realității înconjurătoare și interioare a un mijloc de apărare care alimentează, deopotrivă, visurile și visele; deci are legătură cu distorsiunile imaginației, ale ficțiunii, cu substanță de contrast a unei realități date. În literatura, realul poate fi fată nevăzuta a imaginarului. Homer spunea: "Cuvintele sînt înaripate". Păsări călătoare survolînd hotarul dintre autentic și închipuit.
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
că "Vindecările" au multe conotații care se regăsesc în toată poezia scrisă de Doina Uricariu. Vindecările așteptate, căutate de autoare au loc într-un spațiu al iluziei, al utopiilor unde se refugiază din fața realității. Refuzul de a exprima în cuvinte realul ține de oroarea poetei față de locul comun, iar rezultatul este o poezie complicată, prețioasă, cu imagini originale, căutate în care însă se pierde din vedere ideea, sentimentul. Expresivitatea maximă nu înseamnă în cazul acestei poezii și tensiune înaltă, preferință pentru
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
pe cele ale timpului, „aerul” care emană în chipurile din fotografie. Insistența cu care John May încearcă să găsească rudele celor dispăruți și să le aducă la acest ultim eveniment depășește obligațiile sale de serviciu. Pentru că particparea sa este una real afectivă, o încercare de a compensa absențe dragi, de a umple vidul unor solitudini dizolvante, a unei indiferențe care corespunde perfect acestui servicu social. Chiar și după cremație, la cererea lui John May, urna funerară așteaptă o tardivă întoarcere a
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]