1,394 matches
-
Dacă filmul s-ar fi concentrat asupra triunghiului Felix-Otilia-Pascalopol, acordând mai multă atenție analizei și neglijând celelalte personaje, am fi avut probabil o dramă psihologică puternică, dar am fi pierdut o frescă socială captivantă, realizată în stil realist clasicist (nu realist minimalist), prin care o întreagă menajerie de celuloid ni se revelează în toată splendoarea ei irezistibila." (Mihai Fulger, Despre "Felix și Otilia")10 ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL FOTOGRAFIC 11 FIȘA INDIVIDUALĂ DE LUCRU ÎN CLASA FELIX SIMA OTILIA MĂRCULESCU Fiecare elev
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
medicale asupra cărora atrag atenția egalitarienii realiști (precum Denier, Gutmann sau Cartwright). Mai mult, implementarea strictă și completă a idealului maximalist al egalității de acces la serviciile de îngrijiri medicale este atât nefezabilă, cât și indezirabilă (din motivele invocate de către realiști). Cu toate acestea, ei rămân convinși că idealul maximalist al egalității de acces este idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri de sănătate. Cum se explică acest lucru? Cel mai probabil, în primul rând prin faptul că maximaliștii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
distribuția serviciilor de îngrijiri de sănătate. Cum se explică acest lucru? Cel mai probabil, în primul rând prin faptul că maximaliștii sunt adepții unei metode de teoretizare a dreptății diferită de cea adoptată de egalitarienii suficientiști. Spre deosebire de suficientiști, care sunt realiști, maximaliștii sunt idealiști 43. Realiștii consideră că teoretizarea adecvată a dreptății nu poate fi decât cea care se supune constrângerii fezabilității. Altfel spus, din perspectiva realiștilor, numai o teoretizare a dreptății care are drept rezultat un ideal fezabil al acesteia
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
sănătate. Cum se explică acest lucru? Cel mai probabil, în primul rând prin faptul că maximaliștii sunt adepții unei metode de teoretizare a dreptății diferită de cea adoptată de egalitarienii suficientiști. Spre deosebire de suficientiști, care sunt realiști, maximaliștii sunt idealiști 43. Realiștii consideră că teoretizarea adecvată a dreptății nu poate fi decât cea care se supune constrângerii fezabilității. Altfel spus, din perspectiva realiștilor, numai o teoretizare a dreptății care are drept rezultat un ideal fezabil al acesteia este o modalitate adecvată sau
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
teoretizare a dreptății diferită de cea adoptată de egalitarienii suficientiști. Spre deosebire de suficientiști, care sunt realiști, maximaliștii sunt idealiști 43. Realiștii consideră că teoretizarea adecvată a dreptății nu poate fi decât cea care se supune constrângerii fezabilității. Altfel spus, din perspectiva realiștilor, numai o teoretizare a dreptății care are drept rezultat un ideal fezabil al acesteia este o modalitate adecvată sau acceptabilă de teoretizare filosofică. Prin contrast, idealiștii consideră că o teoretizare adecvată a dreptății nu este obligată să țină seama de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în fond meleagul de baștină din care provin, cu înclinație spre genul memorialistic, amintiri folosite atât ca nuvelă sau roman, cât și ca "tablou de moravuri" sau studii psihologice, adică "o impresie integrală asupra mediului"). Creangă apare aici în paradigma "realiștilor patriarhali", care s-a impus ca "un suflu de pace socială și morală", o literatură "fără conflicte dramatice", dominată de "pace, calm și senin", "absolut sănătoasă" și de aceea "superioară". Dar autorul lui Dănilă Prepeleac se remarcă prin câteva trăsături
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Calitățile pozitive caracteristice sunt: spontaneitate, stabilitate, simț practic. Părțile mai puțin bune sunt: timiditate, conformism, lipsa de intuiție. Domeniile compatibile cu acest tip de persoană sunt cele în care se cer puține prestații sociale, negocieri, persuasiuni. D. Tipul opus celui realist, este tipul social. Persoanele aparținând acestui gen se implică în activități ce presupun informare, ajutorare, dezvoltarea altora. Sunt persoane sociabile, prietenoase, amabile, diplomatice de aceea este puțin probabil să se simtă bine în medii profesionale ordonate, sistematizate, cu reguli rigide
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3112]
-
la fel cum observăm natura? Etc. Actuala filosofie a economiei este, în bună parte, o reacție la ideile popperiene și ale pozitiviștilor. În legătură cu obiectivele științei eco-nomice, opiniile filosofilor sunt extrem de împărțite, dar aceștia pot fi grupați în două mari categorii: realiști și instrumentaliști. Primii consideră că știința economică nu trebuie să ne ofere doar formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi adevăruri despre lume și viață și mai ales explicarea fenomenelor, iar rezultatele cercetărilor sunt mereu corijabile odată cu rafinările și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să facă posibile predicțiile și descoperirile. Ei pun un mai mare accent pe practică și sunt foarte neîncrezători în explicațiile teoretice și în posibilitatea de a descoperi adevărul. Trecînd peste această dihotomie, vom observa că nimic nu îl împiedică pe realistul aflat în căutare de noi adevăruri să se folosească de noile instrumente ale științei. Mulți filosofi văd într-o explicație anume asupra unui eveniment cauze mai profunde și regularități mai cuprinzătoare. Dincolo de multiplicitate, ei văd unitatea unei regularități subiacente și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Robert: "Pentru o lectură psihanalitică a operelor literare (și implicit pentru comentarea studiilor care propun o asemenea lectură), idealul ar fi, desigur, o dublă competență, în teoria freudiană și în studiile literare. Cum remarca însă Jean Bellemin-Noël, "Trebuie să fim realiști și să acceptăm că în mod obișnuit nu întâlnim decât o dublă incompletudine", accentuată de caracterul particular al lecturii psihanalitice, care, în afară de competență, presupune o angajare personală, dacă nu chiar o investire inconștientă, sursa unor posibile distorsiuni, datorate rezistenței sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
talent", dar "nu chiar dintre cei mai mari"295, din punctul de vedere al autorului notelor din Patul lui Procust, își definește concepția cu privire la realismul artistic. Acesta nu trebuie să ofere o copie obiectivă a vieții, ci o viziune subiectivă. Realistul, dacă este artist, va căuta nu să ofere fotografia banală a vieții, ci să ne dea o viziune mai completă, mai pătrunzătoare decât realitatea însăși."296 Fiecare artă manifestă specificități, dar se apreciază că grosso modo scopul unei opere de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
referă la viața agricolă, așa că pătrunzând la noi au adus elemente deosebite de cele păstorești” În paginile din Primăvara, muma noastră, Dorul și poezia păstorească, Cobănia și haiducia, Miorița, Ovid Densusianu explică universul liric țărănesc de factură pastorală și minunatul realist al poeziei noastre populare : „Nu idealismul poetic la care ne gândim sub înrâuriri literare 1-a făcut pe țăranul nostru să cânte primăvara ci anume preocupări de viață ale lui în legătură cu ceea ce era prielnic îndeletnicirii la care era, dedat deci
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă în toți porii partiturii. Simultan cu starea entropică, la început difuză și respirabilă, dar apoi generalizată și pernicioasă, se infiltrează spre a se instaura, inclusiv prin terorism sângeros, noua realitate a "realiștilor furioși", un fel de iehoviști ai colectivismului egalitarist, cu toate ingredientele utopiei vindicative, păgâne și fanatice. Răzbunarea realiștilor vizează în primul rând elita orașului, prinsă în ancheta cazului, ce se va dovedi unul suprafiresc, deasupra competenței și voinței forțelor reunite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
început difuză și respirabilă, dar apoi generalizată și pernicioasă, se infiltrează spre a se instaura, inclusiv prin terorism sângeros, noua realitate a "realiștilor furioși", un fel de iehoviști ai colectivismului egalitarist, cu toate ingredientele utopiei vindicative, păgâne și fanatice. Răzbunarea realiștilor vizează în primul rând elita orașului, prinsă în ancheta cazului, ce se va dovedi unul suprafiresc, deasupra competenței și voinței forțelor reunite ale comisarului, procurorului, judecătorului de instrucție, grefierului, doctorului, avocatului ș.a.m.d. În fond, întreaga viață a protagoniștilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comisarului. Aparent cronicarul fidel al celorlalți, va fi în chip esențial un instrument mediumnic al anchetei, un martor, un intermediar și protagonistul de risc maxim în aflarea adevărului celor trei mari fire epice ale romanului: cine sunt și ce vor realiștii furioși, cine e și ce vrea victima, cine din elita tergiversării merge cu luciferienii, cine cu providențialiidin stirpea Marelui Brigand. Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul mariajului său ratat cu o diabetică tentată de masturbare, nu cade în cursa manipulărilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reverie, transă, halucinație diurnă, vis și chiar viziune. Cum a fost cea a judecătorului de instrucție în postura unei arătări ispășitoare menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt o cursă, capcană, labirint. O bolgie a coșmarului entropic, tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței sale, căpetenie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
devine compatibil cu revelația obscură a combinațiilor aleatorii, a jocurilor nedeslușite de semne. Ceea ce-i explică misiunea finală de a-l întâlni pe singurul locuitor de pe Strada Dreaptă, numitul Anania, convertitul la credința Vizitatorului Angelic, potențial nucleu de rezistență împotriva realiștilor furioși Judele Ștefan, înlocuit de trimisul imperial, va plăti cu viața complicațiile erotice în care va fi atras de nimfomana consoartă a procurorului. Presiunea haosului de care judele se plânge nu e străină de identificarea.cu vârcolacul ce-o poseda
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
amestecului de fantasmagorii și scientism, face parte din tipologia mitomanului delirant, imun la insultele și măscările consoartei. Măști neretușate ale unei vieți de frustrări și oportunism utopic, ce nu vor pregeta să se alinieze și să servească noii puteri a realiștilor furioși. De care d1. Șarl este cel mai aproape prin înclinația sa de a lua drept realitate propriile vise și închipuiri. Soprosina, patroană a bordelului, este o pledantă a acestui stabiliment cu funcții multiple: terapie afectivă, erotică, dar și una
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aproape prin înclinația sa de a lua drept realitate propriile vise și închipuiri. Soprosina, patroană a bordelului, este o pledantă a acestui stabiliment cu funcții multiple: terapie afectivă, erotică, dar și una eudemonică, umanitară, în spiritul Fabricii de Fericire a realiștilor. Experta în afinități elective, are o amplă doctrină managerială a iubirii, reperabilă în utopia socializantă și în prozelitismul limbajului electoral de sectă. Descinderea în bordel îi oferă comisarului reversul medaliei, o realitate ce ține de coșmar, sclavie umană, dopaj, mizerie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o realitate ce ține de coșmar, sclavie umană, dopaj, mizerie sordidă, blestem. Ce anticipa coridorul infernal subteran, încare este atras de Soprosina, și salvat pe ultima sutî de metri de grefier. Incendiul final al bordelului este una din loviturile date realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al Colegiului Principal al Fraților Invizibili, expert în biometrie și levitație magnetică. Noțiuni pe cât de prăpăstioase, pe-atât de subversive pentru elita tergiversării. Expresie a nosocomiei de mutanți angelo-demonici este Sadim cocoșatul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un copil al îngerilor cerului. Ajunge în urbe prin căsătoria mamei cu evreul hasid Șubin, îndrăgostit ca în "Cântarea Cântărilor". Devine un caz când avatarii săi sunt suspectați de la Centru pentru "dărâmarea orânduirii". Victima este revendicată și chiar concurată de realiști, ce-o venerează confundând-o cu divinitatea secretă a Templierilor. Înregistrată de opinia publică sub diverse pseudonime, cum ar fi Fiul Văduvei, Copilul, Puișorul, Studentul, Învățătorul, Clientul, Vizitatorul, ea se sustrage legilor naturale, fizice, dar și lumii vătămătoare. Pare să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
omul de prisos, naufragiatul, incompatil cu ipocrizia universală, va avea parte, prin actul pur al visului artistic, de perenitate și putere supremă. Expresie a iubirii și alterității, mesianismul orfic al victimei indus grefierului va lucra împotriva lumii gregare, vampirizate de realiști. La sacerdoțiul comuniunii vin doar cei chemați. Petru Cimpoeșu bate monedă pe însoțirea dintre imaginea realității cu visul, scăpat când și când din chingile lumii exterioare. Realul, pus sub lentila fantasticului, aduce de cele mai multe ori chiar cu visul "grefierului" despre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
necritică“. Aceasta întrucât ceea ce autorul Tractatus ului numește obiecte ar fi constituenți ultimi ai lumii, iar relația dintre obiecte și nume ar explica modul cum se corelează limbajul cu lumea. În acest sens, Wittgenstein ar fi fost, spre deosebire de Kant, un „realist necritic“. El ar fi crezut că limbajul nostru este configurat de natura intrinsecă a unor obiecte simple, care se află sub ceea ce ne este accesibil prin experiență.24 „Ideea este că în toate operațiile noastre cu limbajul ne mișcăm în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția cunoașterii noastre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția cunoașterii noastre despre fapte, nici reguli general acceptate ale folosirii expresiilor nu ne pot oferi indicații. O soluție propriu-zisă nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]