KorAP: Find »[drukola/base=reciti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...123 >

3,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

sub forma unei înlănțuiri logice de propoziții sau fraze, care, în final să formeze un text coerent, unitar, a compoziției reușite. f) Redactarea lucrării: elevii vor redacta în scris compoziția, orientându-se după plan. g) Autocontrolul - fiecare elev își va reciti compoziția, fiind atent la exprimare, ortografie și punctuație. h) Citirea și evaluarea lucrărilor. Dacă timpul permite, se vor citi două-trei compoziții și se va urmări: dacă e corespunzător conținutul; dacă se respectă cele trei părți ale lucrării și proporțiile dintre

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
trăiește. d) Se dezvoltă oral, ideile planului. Elevii pot exemplifica cu fraze din care să reiasă începutul compoziției. e) Redactarea lucrării: elevii vor povesti în scris conținutul compoziției, orientându-se după plan. f) Autocontrolul - elevii își vor verifica singuri compozițiile, recitindu-le și corectându-le eventualele greșeli. Citirea și evaluarea lucrărilor. Se vor citi două-trei compoziții, făcându-se observațiile de rigoare. Proiect didactic 1. Subiectul: Vrabia mălai visează și calicul, praznic - compoziție după o zicătoare. 2. Obiective: să învețe să ilustreze

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu asupra de măsură. Îi mai rămâneau puține lucruri de făcut: să recitească Noul Testament, să vadă mănăstirile din nordul Moldovei și una, două din Transilvania și, nu În ultimul rând să hotărască cu ce tren urma să vină eroul romanului. (Subiectul merita totuși ceva mai mult decât o nuvelă). Pentru aceasta Își va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Las' că te duci acasă și citești. N-am biblie. Îți cumperi. Atunci se auzi și vocea bibliotecarei ieșită la pensie. Eu știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
straniu ca un vis. L-am citit. Nici urmă de capre. Am dat În schimb de o turmă de vaci melancolice și sinucigașe și de un ciurdar cu fluier. Să fie Cioran tânăr? Ar trebui să-l Întreb pe Petru. Recitind acest vis, Îmi dau seama că, fără să Înțeleg de ce, am Împrumutat Monikăi Kulesza trăsăturile Sabinei pe care o uitasem. Am fost colege de școală. Sabina venea la noi pentru orele de germană. Era mai nemțoaică decât mine care sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată și se liniști. Seriozitatea agenției nu putea fi pusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de cupluri, sfârșeau prin a purta o singură semnătură, apoi niciuna căci pe unii Îi lua moartea. Copii și rude anunțau cu lacrimi de durere sfârșitul celor dragi după o lungă și grea sau scurtă suferință. După caz. Citeau și reciteau felicitările cu voce tare, chiar foarte tare, căci domnul Moduna nu stătea prea bine cu auzul de la o vreme. Plicul lui Flavius-Tiberius părea, după grosime, mai mult decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
putea recita ca pe un lung poem În proză. Ce Înseamnă asta, nu contează. Ceea ce contează cu adevărat e faptul că ne aflăm În fața unor comentarii destinate lucrării de licență a Violetei, un proiect ambițios pentru vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză, ființe vii ale căror siluete pot fi văzute dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mi s-a Întâmplat și mie așa ceva? Scriind, le-am furat Într-un fel viața, lucru de care nu sunt foarte mândru. Am Încercat Însă, pe măsura puterilor, să fiu la Înălțimea Întâmplărilor. Și au fost destule, nu-i vorbă. Recitind scrisoarea, trebuie să admit că soția mea are dreptate, dar și Bolyai are dreptate când vorbește de o geometrie neeuclidiană. Aici, lumina ochiului din triunghi e parcă mai ușor de Înțe1es de păcătoșii ca mine. Dacă nici acum lucrurile nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei mașini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vadă de treburile zilnice ținând în buzunar dictafonul pornit pe înregistrare vreme de câteva ore. Cu cât înregistrarea e mai lungă, cu atât persoana în cauză e mai clară și bucla mai sigură. Acum - iar asta e complicat, Eric, așa că recitește pasajul de câte ori crezi că e nevoie ca să pricepi totul așa cum trebuie; s-ar putea să fie nevoie ca într-o bună zi să înlocuiești chiar tu casetele - persoana care înregistrează prima casetă trebuie să dea trei casete goale și caseta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spun că înălțimea ideală e de trei sau patru cărți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 23 noiembrie) Scrisoarea nr. 60 Dragă Eric, Iată cheia de la camera încuiată așa cum ți-am promis. Ar trebui să recitești scrisorile 3, 4, 17, 44, 58 și 59 și să urmezi toate indicațiile înainte să deschizi fișetul roșu. Textul pe care-l vei găsi înăuntru este „viu“ și extrem de periculos. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Primită pe 22 mai) Scrisoarea nr. 214 Dragă Eric, Sper că ai reușit să deprinzi procedeele pe care ți le-am trimis pentru achitarea facturilor. Iar internetul... ține minte că informațiile electronice nu conferă siguranță. Evită internetul cu orice preț (recitește scrisoarea nr. 5 pentru utilizarea ATM-urilor și a conturilor bancare). Regret și speranță, E (Primită pe 30 mai) Scrisoarea nr. 222 Dragă Eric, Mare parte din ce-am învățat, cutiuța asta cu trucuri și tactici pe care o las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că plângeam. Apoi am închis ghidul lui Clio, am coborât de pe patul Primului Eric Sanderson și mi-am luat rucsacul, trăgându-l prin cameră după mine. Am scos din el Fragmentul becului și caietele mele de notițe și le-am recitit, o dată, de două ori, de trei ori, simțind o nostalgie dureroasă după ceva simplu și normal și solid. M-am gândit mult la Clio și la Eric. După care, pentru că nu m-am putut împotrivi, m-am gândit la Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

subiect prea spinos ca să-l abordăm acum. Nu-i momentul. E o problemă delicată care... Mai mult penibilă decît delicată. Și de ce n-ar fi momentul? Detest formularea asta, "nu-i momentul". Dacă nici acum nu sîntem în stare să recitim trecutul, istoria scrisă de comuniști și să-i contestăm neadevărurile, atunci cînd? Ei, ce zici? Răscolim proletcultul? Dar te avertizez: să pui adevărul pe hîrtie înseamnă și risc, și pericol. Mă străduiesc să-mi temperez cîinele care, de-o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
devreme. În lumea fioroasă/ de sub ceresc**********", guguștiucii guguie notele lor blînde. Îmi place să-i aud sporovăind pre limba lor, a dragostei. Limbă pentru doi. Numai gânduri albe la zintîi, îmi recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

altfel, prin scris comunicăm cel mai bine. Mesajele ei sunt lungi și bine alcătuite și deseori nu apuc să le citesc în cursul unei zile ocupate de lucru. Atunci le tipăresc, le iau cu mine în tren, le citesc, le recitesc, le savurez. În zilele în care e plecată sau nu-mi scrie deloc, le tipăresc pe cele vechi și le recitesc, ca și cum ar fi actuale. Asta pentru că o iubesc enorm pe Pulcheria. Prezența ei scrisă sau auditivă mă reconfortează și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în cursul unei zile ocupate de lucru. Atunci le tipăresc, le iau cu mine în tren, le citesc, le recitesc, le savurez. În zilele în care e plecată sau nu-mi scrie deloc, le tipăresc pe cele vechi și le recitesc, ca și cum ar fi actuale. Asta pentru că o iubesc enorm pe Pulcheria. Prezența ei scrisă sau auditivă mă reconfortează și mă ajută să proiectez ce-mi lipsește și nu voi ajunge niciodată să fac. (Iese. Intră din nou Pulcheria. Continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în condiția ei, de ce-ar fi altfel? Nu vede niciun motiv ca s-o refuze. Nu trebuie să se teamă că o va refuza. Muntele vrăjit. Disertația lui Krokowski S-a sculat de dimineață cu dorința lăuntrică de-a reciti Muntele vrăjit de Thomas Mann. S-a dus calată spre raftul unde se odihnea cartea, nevizitată de nimeni de câteva decenii. De fapt, nu e tocmai adevărat, i-au căzut ochii peste ea de câteva ori zilele astea, așa, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
care îi era teamă să nu-l scape în volbura și anxietatea lecturii. La capătul a numai câtorva ore de lectură febrilă și neîntreruptă, la pagina o sută cinzeci și trei, a știut imediat că a găsit fragmentul căutat. A recitit pasajul, de altfel foarte scurt, de câteva ori, apoi s-a sculat abătută, a pus cu ușurință cartea la loc în bibliotecă, exact la locul ei, înțesat de praf, de unde nu a dislocat-o nimeni timp de mai bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

ești ceea ce am spus mai sus. Poți să-mi răspunzi, dacă nu cumva ți s-a scurs mintea. Și m-am uitat la Gustav care ținea în mână o mapă transparentă. I-am cerut-o și fără o vorbă am recitit corespondența noastră, datată cu 50 de ani în urmă. În clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

perspectivă semiotică, Minerva, București, 2001) sunt cadavre de poeme, nu poeme. De ce? Pentru că un poem există exclusiv prin emoția pe care o provoacă. Fără emoție, el nu mai este poem, ci un text mort, a cărui studiere devine irelevantă. Să recitim împreună un cunoscut sonet al lui Eminescu, Afară-i toamnă...: „Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
valențe are / Când între ei bărbați de soți se cer.“ Simplu S ´ i simplist Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ioana Postelnicu, Radu Stanca, aceștia sunt scriitorii pe care Ionel Popa îi recitește și asupra cărora se pronunță, nedescurajat de vastitatea bibliografiei critice adunate de-a lungul anilor. Cartea sa - Recitiri din literatura română, Ardealul, Târgu Mureș, 2007 - este o culegere de recapitulări și uneori reinterpretări critice, scrise într-un limbaj accesibil. Dorința

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]