1,167 matches
-
la și spre atomul concentrat al sinelui, devine fundal primitor, receptacol magnetic ce-și primește revelații și sensuri noi fundamentale. Aceste deschideri spre un metafizic primordial sunt purtate de fascicolele frumuseții ce săgetează asimilator conștiința remodelantă a sensibilului admirator. În reculegerea sa, deopotrivă calmă și efervescentă, el este însoțit de prezența supra-temporală a nestinsei osteneli creatoare pe care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de artă solicită reculegerea conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului spre propriile potențialități nesfărșite. Apogeu al creației unui flux de inspirație și osteneală înnobilantă, depășirea ascendentă a operei de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
desăvârșirile artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor temporale, ele sunt scop în și pentru sine nefiind mijloace prin care spiritul admiratorului se înalță ci deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interioare întâmpină și învăluie ființa celui sosit în mijlocul extensiilor naturii. La rândul lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a căror survenire este, cel mai adesea, obstrucționată în și de agitația cetății. Una dintre aceste stări o constituie reculegerea. În fața extensiilor marine, a fluidităților răsfirate prin nesfârșirea unei orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce caracterizează alte forme și tipuri de reculegeri dar această includere implică o redirecționare dăruitoare de sens nou și scop inedit. Pentru credincios, în reculegerea sa extaziată, uitarea trebuie respină ca erupție interioară blasfemitorie
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce caracterizează alte forme și tipuri de reculegeri dar această includere implică o redirecționare dăruitoare de sens nou și scop inedit. Pentru credincios, în reculegerea sa extaziată, uitarea trebuie respină ca erupție interioară blasfemitorie, ca ne-evocare a faptei zeului ce a punctat transcendent trecutul consumat. De asemenea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce caracterizează alte forme și tipuri de reculegeri dar această includere implică o redirecționare dăruitoare de sens nou și scop inedit. Pentru credincios, în reculegerea sa extaziată, uitarea trebuie respină ca erupție interioară blasfemitorie, ca ne-evocare a faptei zeului ce a punctat transcendent trecutul consumat. De asemenea, frumusețea drept miracol, adesea opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în care aceste impulsiuni își prelungesc
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în care aceste impulsiuni își prelungesc ne-limitat demiurgia oferind măsura unei splendori ce vine spre materie con-formând-o armoniilor superioare. Astfel, reculegerea credinciosului ce intră în templu comportă o redimensionare a viziunii individuale de ansamblu asupra existenței ca totalitate plurivalentă. Din această perspectivă, chipul zeului privește și cheamă ființa umană prin ecouri ce răzbat întreaga sferă ontică ca semne ale unui scop
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în afara templului, semne și ecouri ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul ca vie circumscriere a sfințeniei relevă o poziționare axiologică inversată față de cea indicată și impusă în mundaneitatea cotidiană, o poziționare a valorii ființării umane întru și pentru Divinitate. Aici survin imaginea unui destin uman proiectat doar tranzitoriu în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor mentale și afective cu spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene permite nu numai acceptarea revelației dăruite de zei dar și aderarea lăuntrică la meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mentale și afective cu spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene permite nu numai acceptarea revelației dăruite de zei dar și aderarea lăuntrică la meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii și ratează extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste sine, obstacole purificante ce stimulează perfecționând autoprogresia spiritului astfel solicitat. De asemenea, aceste stări de viditate și descendență a sufletului survin și ca
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală ce-și începe rugăciunea întru reculegerea mistică. Statuia, ca rezultantă principală a creației sculpturale induce imaginea unei situări proiectate în spațiu deschis. Întâlnirea dintre forma ce se impune organizator și conținutul materiei dispus modelării este deplin evidențiată fiind postulată în solitudinea înaintării cu care o statuie
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Statuia religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre înălțimile deschise templului dar și de o spargere sacrificantă, de o fragmentare indusă prin impactul cu dimensiunea interioară a celui ce vrea sa creadă întru reculegerea mistică. Într-un mod, din nou răsturnat, se pare că aici nu credinciosul sacrifică cel dintâi jertfind pe altarul transcendenței ce privește prin fermitatea statuii, ci însăși transcendența se deschide sacrificiului pentru credincios dincolo de statuie dar, totuși, învăluind-o. Așadar
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]