2,014 matches
-
Școala Engleză vine cu propriile ei soluții. Progresul în relațiile internaționale Până unde este posibil progresul în relațiile internaționale reprezintă una din cele mai interesante întrebări ale domeniului. Într-un eseu, Wight (1966: 26) susținea că sistemul internațional este "domeniul recurenței și al repetiției", o formulare care este preluată și în expunerile clasice ale lui Waltz despre neorealism (Waltz 1979: 66). Argumentul acestui capitol este acela că Școala Engleză concepe progresul mai degrabă sub forma acordurilor asupra felului în care să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neorealiști. Recentul reviriment al politicii de securitate națională și războaiele duse împotriva regimului talibanilor și a lui Saddam Hussein i-au încurajat pe realiști să susțină că evenimentele petrecute nu demult au demonstrat încă o dată că politica internațională este "tărâmul recurenței și al repetiției", tărâmul politicii care nu se schimbă în aspectele fundamentale (Waltz 2002). Ei susțin că în anii 1990, o seamă de analiști ai relațiilor internaționale au fost zăpăciți de aparentele noutăți niveluri crescute de globalizare economică, "căderea în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
universale de raționalitate, lecțiile istoriei au fost reduse la afirmația că nimic substanțial nu se schimbă vreodată. Asemenea asumpții au negat diversitatea experienței umane și posibilitățile de schimbare și diferență semnificativă, transformând astfel istoria internațională într-o poveste monotonă despre "recurență și repetiție". Analiza istorică aproape că a devenit o recitare rituală de pasaje din celebrele lucrări ale lui Tucidide, Machiavelli și Hobbes, toate cu scopul de a "demonstra" natura de neschimbat a relațiilor internaționale, justificând formulările teoriilor din ce în ce mai abstracte. O
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa se explică de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție în diferite perioade literare: contaminări de la nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și tematice sunt identificabile cu deosebire în perioada interbelică, scriitorii târgovișteni și apoi poeții și prozatorii optzeciști valorifică elementele de "inginerie textuală" caragialiană, mare parte din publicistica actuală apelează la autoritatea ironiei sau la zeflemeaua caragialiană. Astfel încât, se poate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sfertodoct" este naratorul din romanul lui Mircea Horia Simionescu Învățături pentru Delfin, care, angajat de către un escroc să-i redacteze o biografie romanțată, își întocmește în prealabil un dicționar de clișee critice erudite: paternitate (a ideilor), diacronie, inedit, seducția și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba de ceva, de o producție, de-un context, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
axa expresiei artistice din paradigma caragialismului, în măsura în care pot fi văzute ca instrumente de care se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea descendenței caragialiene. Întrucât aspectele definitorii ale formei artistice caragialiene sunt numeroase și diverse, propunem de la început o departajare strictă a elementelor care țin de arta lui Caragiale de cele care ar trebui raportate nu la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arătat deja că aceste suprapersonaje s-au dovedit, de altfel, cele mai fertile mărci ale caragialismului, trecând definitiv în patrimoniul valorilor atestate și reciclate printr-o activitate productivă de resemantizare, în afara oricărei intenții epigonice. În capitolul respectiv anunțam că exemplificarea recurenței acestor personaje epitom în literatura postcaragialiană poate fi completată cu ipostaze ficționale din proza scriitorilor târgovișteni. În cazul acestora se poate observa că ceea ce se prelucrează este, de fapt, un construct deja modelat de complicatul aparat al criticii și al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16). Marin Mincu Își declară aderența la un tip de structură epică non-progresivă, bazată pe o sintaxă a alternării, contrastului și recurenței unor fragmente excerptate din coduri diferite: „la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun la sfârșitul ro, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
venise atât de repede...” Am parcurs un text infim ca intindere, dar: „eroii” principali ai romanului au căpătat deja trup. Lipsește Încă oglinda. Dar iată că apare și ea, cititorul o găsește la pagina 31, unde vine să confirme legea recurenței, a structurii motivice: „Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mircea Daneliuc etc.) fără dorința expresă de a zgîria retina cu scene contondente și expresii măs-că-roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la o a doua sau a treia, mi-nu-țiozitatea cu care regizorul creează recurențe prin de-taliul din background pe care-l înregistrezi subliminal, felul în care buclează o serie de episoade secundare sau urmărește efecte teatrale reiterînd chiar și caricat modalități de expresie dramatică vetuste, dar de un farmec retro irepresibil, toate acestea
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
clientul să perceapă produsul ca fiind prea scump; eșuare în semnalarea valorii produsului către client. În contextul economic de azi se resimte însă din ce în ce mai acut nevoia de actualizare, de revizuire constantă a strategiilor și de adaptare la mediu. Apar cu recurență situații în care firma este nevoită să apeleze la strategiile emergente, neplanificate și care nu prezintă un obiectiv specific, dar sunt selectate pentru a face față influențelor venite din mediul extern. Deși acest tip de strategie s-a dovedit în
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
același referent. Este totuși posibil ca aceste substituiri să se datoreze unor greșeli ortografice (ținând cont de faptul că manuscrisul nu a văzut lumina tiparului antum, deci e puțin probabil să fi trecut prin filtrul corecturii); însă sistematicitatea, frecvența și recurența cu care se produce favorizează interpretarea unei interșanjabilități deliberate din partea autorului. Împingerea începutului istoriei poporului român în negurile mitologice ale preistoriei Romei pe care o face Samuil Micu în 1805 își va avea reverberația jumătate de secol mai târziu, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
2 determină mult mai frecvent recidive, comparativ cu cele produse de către virusul HSV 1. - Infecția orofacială cu virusurile HSV se manifestă cel mai frecvent sub forma unei gingivo-stomatite sau a unei faringite; herpesul labial reprezintă de obicei o manifestare a recurenței infecției cu virusul HSV 1. Semnele și simptomele se pot extinde pe o perioadă de maxim două săptămâni și includ următoarele: febră, dureri musculare, stare de indispoziție generală, mărirea de volum a ganglionilor limfatici din regiunea cervicală și chiar dificultate
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
o barcă părăsită în nisip / Trupul se închide în cristalul gestului mereu același / Fără mâna care să se frângă în curelele de transmisiune ale aventurii / Fără izbucnirea de o clipă numai, a farului răscolit din lumina adâncului” (XX). Iar seria recurențelor continuă, în spațiul aceluiași poem, cu „noaptea șcareț ca un paznic încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinții”, ori cu imaginea omului care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi în veșnicie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imagini și cu tot atâtea feluri de conceptualizare, cu trei tipuri de adevăr, cu trei tipuri de științe, cu trei metodologii conceptuale și tehnice, cu trei tipuri de orto-deducții, cu trei feluri de silogisme <<contradicționale>> și cu trei feluri de <<recurență contradicțională>> etc., etc.302". Am reprodus și această lungă frază nu doar pentru a ilustra imaginea gândirii triadice. Ea contrastează flagrant cu zgârcenia verbală a logicianului-exeget Petru Ioan. Nu numai că sintetizează viziunea sistemic-dinamică a lui Ștefan Lupașcu, dar sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
incantația centrată asupra principiului feminin ca factor cosmogonic. Figura mamei, nostalgia apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice, din recurența motivelor cu aură sacralizantă (fluturi, îngeri, fecioare, liră, crini), din hieratismul gestual, muzica interioară a versurilor accentuând inefabilul. Dacă în Nopțile migratoare mitul central era cel al nașterii, în Zodia măslinului (1974) mitizată este epoca de aur a poeților, având
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
fără profunzime, deliberat schematice, asemănătoare în această privință cu Dănilă Prepeleac ori cu Păcală (cel al lui Petre Dulfu, de pildă), ele sunt totuși ființe vii, nu foarte deosebite de cele din proza mai veche a scriitorului. Există - dovedită de recurența discretă a unor personaje, toponime, anecdote și situații - o continuitate între texte din diferite etape, scriitorul trasând, fără să insiste, schița unei microlumi ficționale specifice, dublând-o pe cea reală, a regiunii natale, de la care a plecat. În Vorbă-n
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
istorie (În istoria pe care noi o reconstruim mental și cultural, adică singura care ne este, de fapt, accesibilă), primele texte ce evidențiază conflictul social pe care Îl implică sărbătoarea instituie deja o schemă paradigmatică, un scenariu originar ale cărui recurențe vor structura Întreaga poveste ulterioară. Conflictul În discuție se prezintă ca o dramă cu trei personaje: țăranul, retranșat În timpul creștin al sărbătorii, administrat și protejat de Biserică; seniorul, care Încearcă să i-l fure, transformându-l În timp al muncii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
funcționează ca relator specializat pentru relații matematice sau logice: Dintre localizări, cea mai obișnuită este la nivelul mucoasei nazale, localizare ale cărei simptome sunt comune tuturor celorlalte afecțiuni, de unde și denumirea generică (C. Borundel, Manual de medicină) Preferabil să scriem recurența pentru n+1 și n sub forma: de unde rezultă că In tinde la 0 (www.pro-didactica.ro) Prin organizarea celor două licitații, [...] s-a asigurat un cadru concurențial normal, de unde rezultă că susținerea reclamantei, potrivit căreia Primăria a stabilit condiții
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Iași, 2010, p. 25.</ref>. Lecturarea textelor sale oferă cititorului imaginea societății interbelice, dar pe de altă parte și o tratare vizionară a problemelor specifice acelui prezent. A făcut referire adeseori la disfuncțiile societății, dar și la cauzele care determină recurența acestora, referindu se în suficiente rânduri la funcționarea defectuoasă a democrației, la faptul că mulțimile de cele mai multe ori au confundat conducătorul cu formele politice, a vorbit despre viața statului care nu poate fi pusă în dependență de un om, despre
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de anticipare a evenimentelor sau a efectelor acestora. Aparent, relația care stă la baza acestui proces este una de tip cauză-efect. Ogden și Richards resping acest punct de vedere și susțin că explicația are la bază fenomenul de repetabilitate, de recurență a experienței. Ceea ce experimentăm În orice moment nu sunt decât contexte (sign-situations) mai mult sau mai puțin asemănătoare cu contexte experimentate anterior; interpretarea este posibilă doar datorită acestui fenomen de recurență; mai mult decât atât, „interpretarea Însăși este o formă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
că explicația are la bază fenomenul de repetabilitate, de recurență a experienței. Ceea ce experimentăm În orice moment nu sunt decât contexte (sign-situations) mai mult sau mai puțin asemănătoare cu contexte experimentate anterior; interpretarea este posibilă doar datorită acestui fenomen de recurență; mai mult decât atât, „interpretarea Însăși este o formă de recurență” <ref id=”54”> Ibid., p. 56 referință </ref>. Autorii fac diferența Între contextul extern (setul de evenimente reale) și contextul psihologic, „un set recurent de evenimente mentale, legate În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]