777 matches
-
Cipariu. Formula aceasta de publicare, în maniera anilor '80 face cartea interesantă ca substanță, dar și atrage atenția asupra diferențelor de stil și nu în ultimul rând de experiența poetică între cei doi autori, evidentă mai ales în repetițiile uneori redundante din poemele tânărului nouăzecist. Totuși Dan Mircea Cipariu scrie dezinvolt, fără complexe și cu talent despre lumea prozaică și nostimă, alteori tragică și absurdă din Vatra Luminoasă, versuri ce respiră romantism suav, ca în poemul de iubire dedicat Aidei: "o
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
sentimentul întâmplării irepetabile, când ceea ce se petrece într-un cântec pare să treacă dincolo de limitele vorbirii inteligibile - e și căutarea prin care un artist evadează și se sustrage așteptării spectatorilor. E o luptă prin care evită să devină irelevant și redundant, o ființă legată parcă cu lanțuri de succesele sale din urmă cu patruzeci, treizeci sau douăzeci de ani, și chiar de cântecul care a avut succes luna trecută... " Urmând această formulă, cartea lui Greil Marcus n-avea cum să devină
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
bună măsură. Autorul nu se comportă ca un simplu jurnalist, ci mult mai complicat, ca partener prevenitor dar și incomod de conversație, mult prea bine informat spre a nu se asculta și pe sine când formulează întrebările. Acestea sunt uneori redundante, nescutite de prețiozități tautologice, răsfrângând poate un anume complex al autorului în fața "personalităților accentuate". Rămâne totuși interesant și util demersul său, dificil de înfăptuit, implicând un mare volum de muncă. Doctorul Virgil Sorin este un devotat al scriitorilor, curios de
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
cel mai pur. În plus, în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema „descrierii" lui Peter Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
anuală a rapoartelor? C. întreținere și mentenanță; RK, reabilitări S-au făcut reparații capitale sau reabilitări? DA [] NU [] D. Lacul de acumulare (colmatări, diguri de remuu, alunecări) DA [] E. Sistemul informațional, avertizarea, alarmarea, evacuarea Există linie de comunicații sigură și redundanta cu │ │ │ forul de decizie în cazuri și situații anormale? DA [] NU [] DA [] NU [] F. Cartea construcției Există "cartea construcției" conformă cu reglementările legale │ [] DATE PRIVIND CONSECINȚELE UNEI AVARII POTENȚIALE A. Undă de rupere Este calculată undă cauzată de ruperea barajului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142760_a_144089]
-
sintetice anuale? │ DA [] NU [] În caz afirmativ, se face validarea anuală a rapoartelor? C. Întreținere și mentenanță; RK, reabilitări S-au făcut reparații capitale sau reabilitări? DA [] NU [] D. Sistemul informațional, avertizarea, alarmarea, evacuarea Există linie de comunicații sigură și redundanta cu │ │ │ forul de decizie în cazuri și situații anormale? DA [] NU [] DA [] NU [] E. Cartea construcției Există "cartea construcției" conformă cu reglementările legale │ [] După opinia Inspecției de Stat în Construcții │ [] [] După opinia Inspecției de Stat a Apelor │ [] [] După opinia comisiei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142760_a_144089]
-
Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale, și la Brâncuși
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion Vlad își duce de nas cititorul dar îi oferă, drept consolare, câte o trufanda când se așteaptă mai puțin. La un moment dat, pe la mijlocul capitolului despre Musil, se lămurește și dilema cu știința, care părea
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
surlele și tobele pieței culturale, de-a dreptul autist, ca orice poet adevărat. Problema este că versurile din al doilea său volum, Catafazii, nu-l mai sprijină. Proiectul e mai ambițios, însă realizarea propriu-zisă e deficitară, textele devenind prolixe și redundante, învârtindu-se în gol, în căutarea expresivității pierdute. Întâmpinat cu vădită reținere de unii critici și cu entuziasm inerțial de alții, volumul de față nu se mai bucură de receptarea unanim elogioasă a celui dintâi. Și mi se pare corect
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
Gheorghe Grigurcu Neîndoios, Petre Stoica e un deschizător de drumuri în lirica română actuală. Peste capul șaizeciștilor redundanți prin filosofare și semeție cosmică, numele său se cuvine legat de inițierea postbelică a poeziei cotidianului, anodinului, ironiei ce se regăsește deopotrivă la unii șaizeciști refuzați și, în altă cheie stilistică, la mulți optzeciști. Am comparat altădată rolul lui Petre
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice, devine material maleabil pentru "visul", apropiat de reprezentările "necanonice" ale vremii noastre, al unui "dublu" cu fantezie, care apoi se pierde fără urmă și, înclină
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Nietzsche (1844-1900), altul în Rusia, F.M. Dostoievski(1821-1881). 20. Ei l-au copleșit pe scriitorul Breban, român maramureșan, distrăgându-l astfel omului comun pe al cărui univers interior l-a căptușit, fie patologic, fie filosofic. Estetica psihologismului, până la patologic și redundant, poate că va fi intrat în atenția de calcul doctoral la careva român aspirant de carieră. 21. Așa pot eu motiva revenirea în forță, de câteva ori, la nivelul cronicilor Danielei Sitar - Tăut. Și aici, ca în majoritatea intervențiilor sale
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
englezismelor (ca neutre cu pluralul în -uri.). În acest caz, forma (scrisă cu sau fără cratimă) link-uri/linkuri e foarte frecventă, în vreme ce links se folosește în titluri de rubrici, în genere acolo unde nu e nevoie de flexiune, iar redundantul links-uri (cu două mărci de plural, din engleză și din română) e atestat destul de rar.
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
lentile, și, cu cît încerci să fii mai bun, cu atît te obsedează mai tare violența, nepăsarea, sadismul tău de altădată." Jurnalul înregistrează energiile obsesiilor și viselor unei minți torturate astfel din ambele sensuri. Concurența permanentă între vise și vanități redundante dă seamă de contrariile firești dintre om și scriitor. "Jurnalul a fost atîția ani chiar duhul, respirația egală a minții mele"; de aceea nu e sigur dacă literatura se scrie din obsesiile vieții sau dacă fantasmele literaturii tensionează viața. Cert
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
de locuri câștigătoare. Un singur angajat sfidează de unul singur, cu un calm mai presus de înțelegerea umană, totala infuncționalitate a spațiului Direcției Pașapoarte, lipsa de personal, de organizare și de dotare tehnică, precum și cele câteva mii de întrebări zilnice redundante, inutile, chiar și tâmpite venite de la un număr copleșitor de solicitanți ajunși în culmea maximă a nervozității și răbdării. Acest uimitor domn Toma Lucian e și singurul care, amabil, se străduiește să te convingă că nu e chiar atât de
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
cu tendința de a se suprapune și de a se impune integral". Ce aș mai putea spune eu la această a doua ediție? În primul rând, datorită caracterului manifest asumat, al militantismului, al caracterului voit popularizator, citite succesiv textele sunt redundante. Reiau demonstrații și exemple aproape în aceleași formulări, iar acest lucru ar fi putut fi evitat prin păstrarea numai a celor substanțiale, de fond, acestora adăugându-li-se mai multe articole apărute ulterior. Câteva aspecte (semnificative?) sunt vizibile. Dacă în
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul redundant, limitată la constatările resignate: "Acum deasupra caselor încep să zornăie salcîmii/ într-un loc de verdeață/ atîta praf atîta melancolie/ pentru un bătrîn care se-ntoarce din piatra albă/ și renunță/ apoi în zgomotul de ronțăieli de capre cocoțate pe
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale, și la Brâncuși
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Pavel Șușară Relația dintre poezie și pictură sau, mai larg, dintre cuvînt și forma plastică este una atît de cunoscută, de extinsă și de străveche încît orice discuție asupra ei, în general, devine redundantă și inutilă. Ea pare a coborî direct din timpurile primordiale în care toate limbajele artistice se manifestau simultan și ele nu erau altceva decît limbaje ale existenței, forme nemijlocite prin care lumea putea fi însușită și prin care manifestările acesteia
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
confundată cu baterea, cu zbaterea sau cu a bate apa în piuă. Se face fie prin dialog direct (un text răspunde altuia), fie prin abordarea din start a cărții din unghiuri diferite. Nu prin publicarea la întîmplare a unor texte redundante la a căror citire te apucă somnul. Mai bine o singură cronică, dar bună și onestă - să zicem a lui Șerban Axinte - decît multe și plicticoase. Altfel nu lipsite de procese de intenție, sfaturi date autorului, previziuni de tip ghicit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
au fost acuzați, ambii, că au un stil neconform cu „spiritul” literei franceze, căruia Bossuet și alți teoreticieni sacri îi ordonaseră să fie concis, pertinent și clar. Or, cei doi citați mai sus și-au inundat opurile cu fraze greoaie, redundante și nu totdeauna foarte „clare”. După ce furtuna „stilistică” și a noutății mari în construcție și tematică s-a calmat, s-a observat că autorii citați mai sus își au meritele lor incontestabile. Fraza mea, dintotdeauna, nu contest, are redundanțe obositoare
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
nu trece de nivelul informativ al fascicolului de dicționar. Informațiile despre situația politică și culturală din acei ani sunt corecte dar în afara oricărei revelații. Comentariile sunt la nivelul simțului comun pentru cei care cunosc cât de cât epoca, insuportabil de redundante (multe lucruri sunt repetate obsesiv) și digresive, iar, stilistic, fără farmecul paginilor de eseistică din propriile romane, încercând tot soiul de explicații deterministe facile pentru "specificul național", cu surprinzătoare neglijențe (cacofonii, cenaclul lovinescian apare scris Zburătorul etc.), cuvinte mari și
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
stilistică și biologică. Romanele pulsează după ritmul interior al personajelor, inspiră și expiră aerul acestora, devin febrile odată cu ele. La studentele noastre conștiincioase, sexul - ca și drogul - reprezintă o temă pentru acasă, executată cu râvnă școlărească. Scenele ,încinse", lungi și redundante, aproape plicticoase prin mecanica lor, sunt așezate la rând ca păsărelele pe firul de telegraf. Dacă la Ioana Baetica există, totuși, o încercare de gradație epică, o anumită distribuire a accentelor narative, la celelalte două practicante provocarea își schimbă complet
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine oarecum redundantă, trenează. Romanul este presărat cu destule momente de grație, poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean (cohorta de costume dispuse și acționând simetric, ca în seria Golconde), kaufmanian (imaginea propriei persoane multiplicată în mii de exemplare este
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]