1,579 matches
-
istoriografice, * Publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, XLI, 2004, p. 722. 20 OVIDIU PECICAN 1976), al așa-numitei „Școli critice“ (De la istoria critică la criticism, 1985) ori din istoriografia interbelică (Istorie și istorici în România interbelică, 1989). Reeditate într-o serie compactă, de opere, toate aceste cărți, referitoare la personalități și mișcări istoriografice s-ar constitui - vizibil, de astă dată - într-o istorie a scrisului nostru modern și contemporan despre trecut, impresionantă prin valoare și amploare, mult diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
implicații istoriografice, 1976), prefacerilor scrisului istoric românesc de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (De la istoria critică la criticism, 1985) și evoluțiilor, din același unghi, din perioada interbelică (Istorie și istorici în perioada interbelică, 1986) volum care - reeditat de curând (în 2003) - încheie provizoriu amplul efort de elaborare monografică a istoriei istoriografiei române, început în 1974 și desfășurat pe durata exact a două decenii. În interstițiile acestui vast proiect s-au inserat mai multe volume de cronici, eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
51-72; (IV) XXVIII, 1991, p. 123-142; (V) XXIX, 1992, p. 135-157. • Textul a fost publicat după manuscrisul aflat în Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, de către Nicolae Edroiu, O lucrare istorică inedită a lui Alexandru Șterca-Șuluțiu, p. 287-294; pentru a fi ulterior reeditat de către Sergiu Selian, Un manuscris inedit și o controversă istorică, în „Revista istorică“, serie nouă, tom IV, nr. 5-6, mai-iunie 1993, p. 561-571, fără știința editării acestuia de către Nicolae Edroiu. Istoricul clujean a ținut să îndrepte această eroare în recenzia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în colaborare cu Heliade și elevii de la Sf. Sava, ele constituie începuturile teatrului românesc. Pe lângă lucrări originale în limba greacă (Oda către Elada, Paris, 1829, tragedia Armodios și Aristoghiton, Atena, 1840), el traduce din Homer (Iliada, tomul I, București, 1837, reeditată în 1858 și 1868), Plutarh (Viețile paralele, București, 1857) și Biblia (Psalmii, 1859, București, cu subvenția Societății biblice londoneze). Vezi Ana Maria Popescu, Alexandru Machedon, Constantin Aristia, București, 1967, și Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români..., p. 103-105. • Personalitatea lui Ion Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a celor noi, într-o formulă naționalistă ecumenică, restabilită cu acest prilej, după interludiul internaționalist din anii ’50. Opera unor istorici importanți, precum A.D. Xenopol, N. Iorga, I. Lupaș, a fost repusă în circulație, iar cărțile autorilor interziși au fost reeditate. Textele unor autori „burghezi“ aflați în viață au primit drept de tipar. Printre acestea, unele cărți ale lui Traian Herseni, Mircea Eliade, Constantin Noica, H. Stahl, Lucian Blaga, Gh. Brătianu. Însă în perioada ce a urmat au fost pregătite tezele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asume exigențele îngrozitore și consecințele funeste ale acesteia“. Propunându-și să reziste „terorii istoriei“ prin „metode de camuflare“29, intelectualitatea românească sub comunism pare să-și fi compromis „spiritul apartenenței și al responsabilității în chiar mișcarea istoriei“30. Comunismul a reeditat un principiu dramatic din epoca războaielor religioase: cuius regio, illius religio. Principiul juridic, metamorfozat în conduită și atitudine. Intelighenția românească din anii regimului comunist nu a negat în substanța sa acest principiu, întrucât asimilase filosofia lejeră a asumării istoriei ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
niște întâlniri pline de căldură, care nu excludeau, însă, seriozitatea actului didactic, el a întocmit, împreună cu bunul său prieten Leon Levițchi, un manual, Să învățăm limba engleză fără profesor (prima ediție, 1965), care s-a bucurat de mare succes, fiind reeditată în mai multe rânduri. A fost unul dintre primii care a folosit emisiunile radiofonice pentru organizarea unor lecții de limbă engleză (la care i-a invitat constant să colaboreze pe studenți de-ai săi). Prin tălmăcirile lui Dan Duțescu, opera
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
scurte, în felurite publicații: „Vieața”, „Lumea nouă literară”, „Activitatea”, „Deșteptarea”, „Epoca”, „Familia”, „Noua revistă română”, „Rampa nouă ilustrată”, „Telegraful român” ș.a. Rareori, semnează și T. Duțu. Debutul editorial și-l face în 1896, cu volumul de versuri Crâng și luncă, reeditat de două ori în următorii doi ani. În ciuda unei tehnici poetice aproape fără cusur și a faptului că o oarecare unitate există în plan stilistic, textele rămân mediocre. Celui de-al doilea volum, Freamăt (1898), nu-i lipsește o prefață
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
franceză și rusă la liceul din Topoloveni. În ultimii ani de viață și-a reluat timid preocupările literare, dând la lumină, în „Argeș”, o suită de „narațiuni”. Aceeași revistă îi publica postum, după ce, în 1981, cartea sa de debut fusese reeditată, și câteva pagini memorialistice. Împreună cu alte texte inedite, între care un memorial - Slujba din hol - și diverse jurnale, ele au fost strânse în volumul Cărți și o altă carte (1999), urmat de Cruciada umbrelor (2001), reunind o mare parte din
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
cunoscătoare a operei lui Aderca, dar și a epocii”, informația, aproape exhaustivă, permițându-i „să alcătuiască un sumar aproape perfect, dar să și adnoteze, în bogatul capitol de comentarii, tot ceea ce este necesar de știut în legătură cu fiecare articol” (Z. Ornea). Reeditând, în 1994, eseul Tudor Arghezi al lui Pompiliu Constantinescu, îi adaugă alte articole și cronici literare publicate după 1940 de critic, numai anexa însumând o sută de pagini. Ediții similare a mai realizat din opera scriitorilor Ion Trivale, N. Davidescu
FERARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286983_a_288312]
-
psaltirea din 1673. Într-o manieră sugerată parcă de tiparul „clasic” al vechilor pomelnice mănăstirești, D. evocă apoi, în una din primele versificări originale ale literaturii române medievale - poemul cronologic despre domnii Moldovei, apărut mai întâi în Molităvnic... (1681) și reeditat în Parimii... (1683) - pe voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mai târziu, în 1877, suplimentul la Sintactica. În 1865 se tipăresc Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, Elemente de istoria Transilvaniei de Ioan V. Rusu, ediția a doua a Cărții de lectură românească pentru școlile române, alcătuită de Visarion Roman (reeditată în 1877), iar în 1874 iese tot aici A doua carte de lectură și învățătură pentru școlile poporale române, sub semnătura lui I. Popescu. Dintre traduceri se evidențiază Purtare de bună cuviință între oameni, realizată de Timotei Cipariu, precum și transpunerile
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
Brașovului (1693). După o versiune greacă publicată la Veneția, călugărul Filotei Sfântagorețul face cea mai completă traducere, tipărită de Antim Ivireanul la Snagov, în 1700, sub titlul Floarea darurilor, carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin... Înainte de a fi reeditată (1807, 1808, 1834), scrierea a circulat mult prin copii manuscrise. Floarea darurilor este organizată simetric, în perechi de texte care ilustrează două noțiuni antinomice, virtute și viciu: capitolul Pentru dragoste este urmat de Păcatul pizmii, Pentru bucurie de Păcatul întristării
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
său mi se pare a se găsi în poetica sa, adică în putința de a ritma, universalizând emoțiile”. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădește în evocarea sufletului adolescent „vibrație și simțul situațiilor lirice”. Reeditându-și mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediție, dând una nouă, definitivă (în 1991). M. este unul dintre publiciștii de cursă lungă. Încă din 1936 Dan Petrașincu era de părere că publicistica lui este „însăși marca unei specificități moderne”. Și-
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
antitotalitare) și de implicare a sa în evenimentele din decembrie 1989. Ediția Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă (Pagini de ziar) (1975), alcătuită în colaborare cu Gh. Bulgăr, are meritul de a fi inclus articole ce nu mai fuseseră reeditate în timpul regimului comunist. SCRIERI: Traian Demetrescu, Craiova, 1983; Eminescu - univers deschis, București, 1987; Mihai Eminescu - poezia invocației, București, 1999; Polemici implicite, București, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă (Pagini de ziar), introd. edit., București, 1975 (în colaborare
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
artă” (Chișinău) ș.a. În 1975 i se conferă Crucea Patriarhală, în 1980 titlul de Avva („Mare duhovnic”), iar în iunie 1994 este propus ca membru de onoare al Academiei Române, care îi acordase premiile „Năsturel-Herescu” (1939) și „Eudoxiu Hurmuzachi” (1993). M. reeditează în chip exemplar tipul cărturarului care, pornind de la o condiție umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
nu în tezele lui Chiril o anticipare substanțială a formulei de la Calcedonia din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, a omiliilor și a fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nestorius gesammelt, untersucht und herausgegeben, Niemeyer, Halle 1905; însă pentru textele reeditate în ACO sau publicate ulterior ed. Loofs a se vedea CPG IV, nr. 5665-5754. Cartea lui Heraclid: ed. textului sirian: P. Bedjan, Nestorius. Le livre d’Héraclide de Damas, Paris-Leipzig 1910. Trad. franc.: Nestorius. Le livre d’Héraclide de Damas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Caracal. Eliberat, i se va interzice să mai publice. Va continua să scrie, „chemând” pe preaputernicii epocii, din țară, dar și din lume, la „judecata istoriei” sau rememorându-și viața. După moartea sa, și îndeosebi în preajma centenarului nașterii, i se reeditează câteva dintre scrierile pedagogice - Din istoria literaturii didactice românești (1975), Pentru o pedagogie românească (1977) și Nu din partea aceea (1985) - și i se tipăresc volumele memorialistice Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut (1974) și primul volum, Anii mei
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
de Letras”, „Artes & Idéias”, „Letras & Letras” (Portugalia), „Translittérature” (Franța) ș.a. A realizat, de asemenea, importante lucrări destinate limbilor portugheză și spaniolă, excelente instrumente de lucru pentru traducătorii români, gramatici și dicționare, care s-au bucurat de mult succes, unele fiind reeditate, iar altele publicate în Portugalia. După 1990 a participat la diverse programe culturale în străinătate, invitată cu burse în Franța și în Portugalia sau cu comunicări la diverse congrese de lusitanistică (Portugalia, Franța, Germania, Marea Britanie, Brazilia, SUA). Activitatea să a
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
autoritățile maghiare îi intentează numeroase procese de presă, din cauza cărora va trebui să se refugieze, în 1912, peste Carpați. O vreme este corespondentul la București al unor ziare germane. Până la intrarea României în război, tipărește „romanul” Oameni din Ardeal (1915, reeditat în 1919 cu titlul Pribegie) și este administrator la revista „Solia”, în care îi apar, sub semnătura Iuliu Giurgea-Bradu, articole și nuvele, acestea din urmă urmând a fi strânse, în 1917 (sau în 1918), în volumul Povestea primăverii, care, „suprimat
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
didactic bine precizat, a întocmit, alături de I. Negrescu, o antologie din literatura română, cu un glosar în limbile rusă și germană (Chișinău, 1921). Singura carte de beletristică a lui H., Vrăbioiul alb... și alte păsări, apărută în 1936, a fost reeditată, cu unele modificări, la Chișinău (1943) și la Iași (1972). Majoritatea schițelor și nuvelelor din acest volum surprind într-o manieră aproape cehoviană scene grotești din viața cotidiană, a cărei banalitate este caricaturizată. Intervenția unei breșe în monotonia existenței - prin intermediul
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
Iancu și Tudor Vladimirescu și încheind cu Andrei Șaguna, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, Mihai Eminescu. Opțiunea tradiționalistă transpare și din pagina intitulată mai întâi „Însemnări culturale, artistice, literare”, apoi „Însemnări, cronici culturale, literare și artistice”, unde se publică sau se reeditează literatură propriu-zisă, comentarii, note și articole diverse. Printre semnatari se numără autori consacrați sau în curs de afirmare. De reținut e, în primul rând, prezența în sumar a unor poeți cunoscuți, ca V. Voiculescu (Inscripție pe o piatră de la Epidaur
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
articolul Arta și lumea,), ca și ale multor tineri autori talentați care au aderat, pentru un răstimp mai lung sau mai scurt, la noul curs politic și ideologic. Dacă prezența lui Radu Stanca e doar conjuncturală (poemul Expediție și eseul Reeditându-l pe Caragiale), nu același lucru se poate spune despre versurile lui Mihai Beniuc, Ioanichie Olteanu, Sașa Pană, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian. Deși rămân la un nivel estetic decent, poemele lor (multe republicate) răspund aceleiași „comenzi sociale” căreia i s-
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
Transilvaniei. După tentative mai reduse ca anvergură, realizează editarea operei lui Aron Cotruș, mai întâi într-o ediție „populară” (I-II, 1991), necesară dat fiind faptul că se publica acum pentru prima oară în țară poezia de exil și se reeditau cărțile din jurul lui 1940, excomunicate de regimul comunist drept naționaliste și antisovietice, apoi cu primele volume dintr-o ediție critică (I-II, 1999-2002). În același timp îi apare Aron Cotruș. Viața și opera (1996), monografie bazată pe o serioasă documentare
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
coord.), Hackett Publishing, Indianapolis, 1987, p. 60. 34. Sombart, Werner, Why Is There No Socialism in the United States?, International Arts and Sciences Press, White Plains, 1976, p. 106. 35. Jameson, Anna Brownell, Winter Studies and Summer Rambles in Canada, reeditată la New Canadian Library, Toronto, 1990. 36. Johnson, Paul, The Birth ofthe Modern, Harper Perennial, New York, 1991, p. 211. 37. „The Homestead Act”, HYPERLINK "http://www.nps.gov"www.nps.gov, The National Park Service, 20 august 2003. 38. Skaggs
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]