1,230 matches
-
aceea, pentru lectura non-colectivă este respins acordul la singular (el fiind posibil pentru lectura monoreferențială). Pe de altă parte, este respins și acordul la plural (*acești băiat și fată148), pentru că determinantul se acordă întotdeauna potrivit trăsăturilor formale, nu potrivit trăsăturilor referențiale (vezi *o manechin vs un manechin). Prin urmare, un acord la plural al determinantului demonstrativ trebuie să fie permis formal de toți termenii coordonați la numărul plural. Concordanța de gen dintre fiecare termen coordonat și demonstrativ este constrânsă de aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acesta etc. Posibilitățile de acord ale demonstrativului postpus sunt legate de statutul său sintactic. El se combină cu sintagma coordonată după ce substantivele coordonate s-au combinat cu determinantul potrivit ([băiatul și fata] aceștia). Din acest motiv, substantivele fiind deja introduse referențial în discurs, demonstrativul se poate acorda referențial, la plural, indiferent de numărul conjuncților (băiatul și câinele aceștia). Acest acord, de tip referențial, al demonstrativului postpus ar putea constitui un argument în favoarea interpretării sale ca un pronume, nu ca un adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
postpus sunt legate de statutul său sintactic. El se combină cu sintagma coordonată după ce substantivele coordonate s-au combinat cu determinantul potrivit ([băiatul și fata] aceștia). Din acest motiv, substantivele fiind deja introduse referențial în discurs, demonstrativul se poate acorda referențial, la plural, indiferent de numărul conjuncților (băiatul și câinele aceștia). Acest acord, de tip referențial, al demonstrativului postpus ar putea constitui un argument în favoarea interpretării sale ca un pronume, nu ca un adjectiv (vezi și similiaritatea cu formele pronominale, având
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
constitui un argument în favoarea interpretării sale ca un pronume, nu ca un adjectiv (vezi și similiaritatea cu formele pronominale, având particula finală -a). Nu este un argument foarte puternic, de vreme ce și adjectivul propriu-zis se acordă tot pe baza unor trăsături referențiale, fără să putem spune că prin asta se încadrează în clasa pronumelui. 3.7. Posesivul Pentru posesiv, singurul tip de acord posibil este prin atracție, cu ultimul conjunct: (243) a. camionul și autoturismul meu b. mătușa și verișoara mea c
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al se acordă la neutru plural cu două substantive masculine coordonate, arată că acordul lui al poate fi și de tip default, nemarcat. Prin urmare, putem conchide că al se poate acorda cu sintagma coordonată la plural, pe baza trăsăturilor referențiale. Mai departe, el transmite aceste trăsături posesivului. Dacă antepunem posesivul, obținem structuri agramaticale: (248) a. *ale mele camion și autoturism de teren b. *ale mele mătușă și verișoară din Bacău c. *ai mei unchi și tată vitreg d. *ai mei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Șovar, Comitativul, în vol. Studii de gramatică, EUB, 2009). (ii) O altă ipoteză care ar putea explica imposibilitatea acordului la plural este legată de faptul că posesivul are trăsătura inerentă, referențială, de persoană. Prin urmare, (cel puțin) una dintre trăsăturile referențiale ale posesivului nu este disponibilă pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de faptul că posesivul are trăsătura inerentă, referențială, de persoană. Prin urmare, (cel puțin) una dintre trăsăturile referențiale ale posesivului nu este disponibilă pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană, în cazul posesivului), atunci nici celelalte trăsături referențiale (de gen și număr) nu vor putea intra în relații de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană, în cazul posesivului), atunci nici celelalte trăsături referențiale (de gen și număr) nu vor putea intra în relații de acord cu un anumit controlor. În urma acestor constrângeri de acord, sunt două posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană, în cazul posesivului), atunci nici celelalte trăsături referențiale (de gen și număr) nu vor putea intra în relații de acord cu un anumit controlor. În urma acestor constrângeri de acord, sunt două posibilități de utilizare a posesivului adiacent sintagmei coordonate: (i) acordul posesivului cu cel mai apropiat conjunct (acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ierarhia acordului în persoană care există și la acordul verbului-predicat: (256) a. eu și tu înșine / însene b. tu și Ion înșivă c. eu și Maria înșine / însene etc. Exemplele de mai sus arată că însuși se acordă conform trăsăturilor referențiale. La fel ca la posesiv, trăsătura de persoană a lui însuși este inerentă, referențială. În GALR (I: 220), se arată că "rolul acordului [formelor de întărire] nu este însă de marcare a coeziunii în cadrul grupului sintactic, ci de marcare a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dintre forme cu structură internă diferită. Pronumele cu antecedent nominal trebuie să aibă forma impusă de coreferențialite, masculin singular. În evoluția internă a limbii, pronumelor anominale li s-a atribuit o altă formă tocmai pentru a arăta că nu sunt referențiale, că nu au un antecedent nominal. În concluzie, realizările acordului în gen cu sintagmele coordonate pot fi explicate dacă presupunem că forma de feminin plural este o formă nemarcată, nespecificată pentru gen. Acordul în gen cu sintagmele coordonate oferă argumente
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
suprapunere cu construcția parțial fixată cu mai mult sau mai puțin Substantivul de genul feminin persoană, care poate avea referenți masculini sau feminini, impune acordul formal în limba standard (la feminin). Unii vorbitori acceptă și acordul la masculin, pe baze referențiale. Exemplele următoare sunt de pe internet: (6) Suntem câteva persoane înscriși la facultate care lucrăm în străinătate iar cursurile le obținem foarte greu și târziu. (www.upa.ro) Pentru varianta B, vizitarea insulelor Galapagos se face numai cu participarea a minim
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronumele semiindependent al este coreferent cu sintagma coordonată). În coordonare, al poate avea o formă diferită de număr de antecedentul său, în funcție de valoarea sa referențială (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). În registrul oral, prin interpretarea greșită a valorii referențiale a lui al, se produce dezacordul acestuia: (20) trupurile președintelui Lech Kaczyński și a Mariei Kaczyńska (Antena 1, 17.IV.2010) - corect: trupurile președintelui Lech Kaczyński și al Mariei Kaczyńska corpurile neînsuflețite ale lui Lech Kaczyński și ale soției sale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominalizați din mulți mai mulți câți au fost la început (B1 TV, 24.XI.2007) 5. Acordul pronumelor personale cu antecedent nominal Acordul în gen și număr al pronumelor personale coreferente cu un nominal se face frecvent pe baza trăsăturilor referențiale (pentru antecedentul colectiv, vezi și supra, 2.1.): (69) au fost luate de patru persoane. Trei dintre ei ... (N 24, 21.V.) mergem acum la Partidul Democrat Liberal. Aceștia sunt convinși că... (Antena 3, 8.VI.) Personalului auxiliar din București
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care substantivele cu neconcordanțe între formă și sens se acordă potrivit trăsăturilor semantice. Astfel, un substantiv colectiv nu poate accepta acordul la plural (*acești guvern, *guvernul aceștia, *guvernul demiși de parlament). Un substantiv cu neoncordanță între genul formal și cel referențial nu acceptă decât acordul formal (*acest slugă, *ministrul aceasta). Excepțiile de la această regulă pot fi considerate fenomene de procesare (Acest slugă de Copos ce să zică... - http://recursul.gsp.ro; eu sunt un slugă sărăntoc, venit din altă lume - www
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un substantiv colectiv pe prima poziție poate accepta acordul la plural (Au venit o armată de oameni, Au trecut o grămadă de ani). Acordul numelor proprii depinde de tipul semantic căruia îi aparțin: antroponimele se acordă semantic, pe baza trăsăturilor referențiale. Toponimele dispun de două posibilități de acord: formal (pe baza trăsăturilor formale) sau conceptual (pe baza trăsăturilor substantivului comun ce denumește conceptul în care se încadrează toponimul (oraș, țară, insulă, munte etc.). Două posibilități de acord, formal sau conceptual, există
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-a, fie considerăm că verbul are trăsături interpretabile, fie presupunem că avem a face cu elipsa sau nelexicalizarea unui pronume personal. Cu pronumele de politețe de persoana a II-a, acordul în gen al adjectivului predicativ se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
semantic al lui N1 (și, implicit, gradul de referențialitate al acestuia). Cel mai important factor este gradul de gramaticalizare al substantivului N1, care are, în general, rolul unei unități de măsură pentru entitatea exprimată de N2. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai important factor este gradul de gramaticalizare al substantivului N1, care are, în general, rolul unei unități de măsură pentru entitatea exprimată de N2. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica semantic substantivului cuantificator, dacă acesta are un grad de referențialitate suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
întotdeauna semantic, întrucât doi conjuncți la singular se acordă întotdeauna la plural, în topica subiect - predicat. Acordul în gen este semantic cu nominalele [+Animat]. Prin urmare, putem presupune că SCoord este dominată de un centru Index, care conține trăsăturile interpretabile, referențiale, asociate nominalelor. Nominalele [-Animat] nu au trăsături de gen interpretabile, astfel încât acest centru Index nu poate fi folosit pentru acord. Prin urmare, în contextele în care SCoord este formată din nominale [-Animat] se folosește o formă nemarcată (engl. default). Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
415) explică faptul că si nominativ nu poate apărea în propoziții nonfinite în italiană prin absența trăsăturilor de acord. Dobrovie-Sorin (1998: 423) adoptă criteriul tematic relativizat, formulat de Brody (1993), conform căruia argumentele trebuie să primească un rol tematic plin referențial, cvasiargumentele trebuie să primească un cvasirol, iar nonargumentele nu primesc niciun rol. Dobrovie-Sorin (1998: 432) arată că româna nu are impersonal de tipul celui din franceză (il). Ca și alte limbi pro-drop, româna acceptă subiectul postverbal, care se acordă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentul extern al verbelor inergative și tranzitive ocupă aceeași poziție, de aceea sunt în distribuție complementară. There poate apărea numai cu verbele inacuzative care au un argument extern. Bowers (2002: 196) reia explicația lui Chomsky (1981) − expletivele nu sunt expresii referențiale, sunt cvasiargumente; nu pot fuziona direct într-o poziție nontematică − și arată că there și it au proprietăți lexicale specifice: it are trăsături φ, iar there nu; ambele sunt împiedicate să fuzioneze în Pr. There apare dacă verbul are un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu patru termeni: (a) propoziții predicative (Pierre est intelligent 'Pierre este inteligent', Horatio est le meilleur ami d'Hamlet 'Horațiu este cel mai bun prieten al lui Hamlet'), care au următoarele caracteristici: subiectul este rareori nedefinit; numele predicativ nu este referențial, nu poate ocupa poziția de subiect (*Un inteligent este Pierre), proprietatea pe care o redă este susceptibilă de gradare (cel mai/foarte inteligent, cel mai bun/foarte bun prieten); poate apărea într-o structură imperativă (Fii inteligent!); (b) propoziții de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului volumului, care pare a indica circumscrierea demersului critic într-o perspectivă stilistică, în fapt, Theodor Codreanu își plasează interpretarea în zona unui dublu comparatism de echivalare și de diferențiere -, intenționând să depășească "referențialul estetic" din care "critica nu poate ieși" pentru a-și oferi un spațiu de investigație mult mai amplu care să-i permită "reevaluarea" creației lui Eminescu în orizontul modernității. Studiul se deschide cu un capitol, intitulat Romantismul eminescian, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]