3,182 matches
-
sugestive. Poeta este convinsă că: „Muzica sufletului meu/ Capodoperă fără egal” (Imensitate). Autoarea folosește și licențe poetice: „Să văd răsărite surâsurile mii/ A oamenilor ce dus-au tăcerea” (Mi-aș fi dorit mai mult de la oameni...) Poeta strecoară și versuri reflexive, de tip panseistic: „Cine nu crede că viața ne lasă,/ Puterea de-a trece prin ea,/ Să ducă tristețea și inima grea.” (Mi-aș fi dorit mai mult de la oameni...) Versuri memorabile, panseuri lirice sunt presărate peste tot: „Atunci când timpul
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
printre rândurile filei proaspăt scrise,/ Pe care-ai însemnat-o-n clipa-n care m-ai născut... cu vise,/ Decis-a mi-le da aici.../ în realitatea asta,.. MAMĂ!”. Versuri încărcate de o simbolistică ademenitoare, ( uneori, abundentă) ,lirică de introspecție, reflexivă, stilul elevat, modern, denotă o conștiință poetică ajunsă pe un anumit prag de maturitate. Claudia Bota ne face următoarea mărturisire: ”Dragostea cerului rămâne mereu alături de noi, chiar și când toți ne-au părăsit, făcând să lumineze candela sufletului nostru pentru
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
ajunge să pipăie frunzele proaspete /răsfirate pe crengi întortocheate ajunse la ceruri / fiindcă jos cocleau în lutul rece transpirații nocturne / ignorat arătătorul arăta cu încăpățânare / spre unde ” ( Mirela Orban / Ce bine că mâinile nu-i erau reci). Expresiile poetice, metaforele reflexive, conturează imaginea unui poet profund, adesea ”neînțeles și singur/ pribeag într-o lume / naufragiată pe țărmuri ostile”, care simte efervescența lucrurilor, luând parte la neliniștile naturii aflate în expansiune. Și doar ”arzând” impulsurile lirice pot antrena sensibilitatea și pot face
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
acel infarct necruțător, crescuserăm umăr la umăr, eu eram protejata , iar el protectorul, „busola„ îi ziceam, ce mai echipă făceam, eu , gânditoare, el luminos, inepuizabil în glume spuse cu un farmec cuceritor, în spatele cărora era o persoană profund rațională și reflexivă, preocupată de rosturile existențiale mai adânci... Cu el, simțeam nordul moral al busolei stelare purtate la mână , brățară văzută doar de gând. Marele ac oscilând peste pragul Marelui Scut, pe care l-a trecut, îi aduce acum vibrația iubirii noastre
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într-un flux despletit Tăcerea mă prinde”, „Pătruns-au zorii, Tăcerea e întreagă”, „Ești azi Tăcerea dăruită mie”, „Arar Tăcerea știe Cuvântul să mângâie”, „Tăceri în doi, Tăceri fără simbrie”. „Tăceri din Turnul
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
locul să spunem că prin ea se îmbogățește nu doar romanistica, ci istoriografia însăși. Refuzînd orice didacticism, autoarea pune probleme și caută răspunsuri ce îndeamnă la reflecție. Ea nu urmărește evenimente, cronologii, fapte, ci caută sensuri, problematizează, construind un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Liniile directoare, stările de spirit, mentalitățile o interesează cu deosebire. Ajunge astfel la o "lectură" proprie a istoriei, una hrănită, cum am văzut, din alte lecturi și experiențe istoriografice, dar mai cu seamă din sondajele pe care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Deci. Conjuncția care face ravagii azi. Mai ales între juni. Fotbaliști, chelneri, acționari, bodigarzi, mediatori, doctoranzi, taximetriști, bingomani. Întrebați-i orice și nu veți afla nimic, pînă nu-și articulează mai întîi un "deci" extrem de prelungit, semn că abia după reflexivul preambul veți afla totul. Presat, ieri, de neamînate urgențe fiziologice, îl întreb, panicat, pe junele barman din Sărărie, unde e... mă rog... pissoir-ul. Deeeci, face el... Zi-i, dom'le, unde-i? îl întreb eu. Deeeci, reia el... De-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proiectarea este un prilej de explorare și căutare a variantei potrivite. Prin gândirea proiectivă, esențială spiritului uman, activitatea devine controlabilă iar acțiunea previzibilă. Dobândirea priceperii proiective ușurează, accelerează și explicitează acțiunea, asigurând trecerea de la experiența bazată pe instinct la cea reflexivă. Metoda se bazează pe necesitatea de a stabili relații între acțiune și consecințele sale, pentru ca previziunea să fie posibilă. Metoda proiectelor are numeroase avantaje: * Asigură testarea și verifcarea capacităților intelectuale și a aptitudinilor creatoare; * Dezvoltă gândirea plurifactorială centrată pe capacitatea
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
acțiunii, exprimate prin adjective și adverbe (de exemplu, recunoscător, cinstit, sincer), cât și prin calități morale, exprimate prin substantive, care sunt entități extraindividuale și "non-acționale" (de exemplu, recunoștința, cinstea, minciuna). Calitatea morală indică și definește un nivel al experienței morale reflexive a colectivităților. Termenul calitate este bivalent semantic, având o semnificație dominantă substantivală și una latentă atributivă. Prin semnificația atributivă, calitatea morală comunică subteran cu însușirea morală. Această corelație interioară poate fi redată astfel: calitatea morală indică imaginea spontan-reflexivă pe care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este infinit mai mic decât al celor care le încalcă. Respectul normei este formal și ipocrit, în culisele vieții, oamenii de fapt încălcând normele pe care le respectă doar de formă și declarativ. Este semnificativă în acest sens o schemă reflexivă a moraliștilor francezi, prezentă și la Nietzsche: în spatele oricărei virtuți umane trebuie să bănuim prezența unui viciu disimulat. În această interpretare contractualistă și individualistă, norma este văzută ca un mijloc, mereu periclitat, de reglare și echilibrare reciprocă a egoismelor. În
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
poate și găsit și la unii filosofi contemporani, cum este John Rawls. Kant crede că fiecare impuls, înclinație sau dorință, trebuie să treacă un test de normativitate înainte de a fi adoptat ca temei pentru o acțiune. Mintea umană este esențial reflexivă, referindu-ne prin aceasta la structura minții noastre care face gândirea posibilă. Oamenii își îndreaptă atenția asupra percepțiilor și dorințelor, asupra propriei activități mentale de care sunt conștienți. Capacitatea noastră de a ne îndrepta atenția asupra activității mentale include și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este un temei real în care să cred. Eu doresc și mă găsesc sub un impuls puternic de a acționa. Mă detașez, impulsul nu mă mai domină, și mă întreb dacă dorința este un motiv real de a acționa. Gândirea reflexivă nu se poate opri la percepții și dorințe, ci are nevoie de un temei 152. Kant descrie această problemă în termeni de libertate, afirmând că: "este imposibil să concepem o rațiune care, conștientă fiind că ea este autoarea judecăților sale
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Ea nu impune nicio constrângere exterioară activităților voinței libere, ci apare simplu din natura voinței. Ea descrie ce trebuie să fie o voință liberă pentru a fi ceea ce este. Trebuie să aleagă o maximă care poate fi considerată lege156. Structura reflexivă a minții este sursa conștiinței de sine deoarece ne obligă să avem o concepție despre noi înșine. Pentru cineva care privește din exterior, poate părea că, atunci când cineva face o alegere, a câștigat cea mai puternică dorință dintre mai multe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
câștigat cea mai puternică dorință dintre mai multe dorințe aflate în conflict. Dar nu așa stau lucrurile pentru cel ce deliberează. Principiul sau legea care determină acțiunea este cel pe care îl consideră că îl exprimă cel mai bine. Structura reflexivă a conștiinței umane cere ca fiecare să se identifice cu o lege sau principiu care îi va guverna alegerile, iar aceasta este sursa normativități. Așa cum a spus Kant: autonomia noastră este sursa obligației 157. Dar noi nu facem întotdeauna ceea ce
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
am decis că avem motive să facem, ne pedepsim prin vină, regret, pocăință și remușcări. Pe scurt, putem spune că acțiunea recunoaște dreptul la guvernare al gândirii, iar gândirea, în schimb, încearcă să guverneze cât de bine poate. Deci structura reflexivă a conștiinței umane stabilește aici o relație, o relație pe care o avem cu noi. Aceasta este autoritatea, este sursa obligației. Prin urmare voluntarismul avea dreptate. Sursa obligației este un legislator. Obiecția realistă că trebuie să explicăm de ce trebuie să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
locului ocupat de fiecare cuvânt în structura propoziției respective (eventual, se poate schimba topica, pentru a vedea în ce măsură această operație influențează semnificația generală a enunțului); este bine să se evite formularea de enunțuri care conțin forme neaccentuate ale pronumelor personale/reflexive, asociate, prin cratimă, formelor verbale dificil de analizat (vezi diferența dintre cuvânt, în general, și cuvântul sintactic inoperabilă la nivel preșcolar); când este cazul, se poate valorifica asocierea fiecărui cuvânt cu siluete ale personajelor din poveștile cunoscute de copii (de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
fenomenală și lumea inteligibilă. Refacerea unității umane (așezarea pe același temei a celor două "lumi") prin principiul finalității (omul este scop final al existenței lumii, spune Kant) are un sens relativ. Întâi, pentru că finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, nu determinative (constitutive), apoi, deoarece ea este extinsă asupra naturii, omul fiind astfel re-specificat. Scopul "ontologiei fundamentale" instituită de Heidegger este refundarea metafizicii și întemeierea ontologiei, ca teorie a "ființei ființării", printr-o teorie a ființei omului (Dasein), a ființării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
set de enunțuri despre om pe care se articulează teoria filosofică, în cazul filosofiei kantiene, proiectul metafizicii. Ideea principală a proiectului antropologic kantian este aceea a omului ca scop final al existenței. Întrucât finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, aparținând, astfel, omului ca ființă rațională, acceptarea ideii omului ca scop final al existenței presupune extinderea unui principiu al acestuia asupra "naturii"; așa încât, nu mai este necesară ideea unui Arhitect suprem care să așeze lumea într-o ordine de finalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lîngă vechea antropologie fizică, una filosofică"34. Cu toate că nu este aici locul pentru a face istoria antropologiei filosofice, este de constatat totuși că la începutul veacului nostru, actul de a defini și construi o "știință" asupra esenței omului, un discurs reflexiv care să aibă ca obiect nu ceva din om, ci omul ca atare, mai bine-zis, ceea-ce-este omul, se înfățișează ca o condiție necesară (uneori, și suficientă) pentru orice reconstrucție filosofică. Șansele și limitele, problemele, intențiile și modelul de cunoaștere pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Max Scheler. Cu noul înțeles de "filosofie a omului", antropologia depășește închiderile științifice, devenind discurs asupra "poziției omului în univers ca punct de plecare al oricărei filosofări"40. Reinstituirea antropologiei filosofice (Scheler) este apropiată, în sensul ei generic ca discurs reflexiv, de instituirea ontologiei umanului ca ontologie fundamentală (Heidegger). Ambele rediscută și redefinesc statutul rostirii despre om. Diferențele țin însă de modul raportării la ceea ce filosofii în cauză concep ca fiind umanul; și sunt esențiale aceste diferențe, în privința descrierii de tip
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
exprimă atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care pot fi gândite ca premise ale unei reconstrucții a umanului, un reper comun: finalitatea, care este, potrivit celei de-a treia Critici 57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
preeminenței personalității față de persoană (Critica rațiunii practice), sau este justificată discursiv, totuși pe temeiul unei idei despre om ca "scop final" al existenței (Critica facultății de judecare). În acest din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de persoană, Kant se exprimă neechivoc: Nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii practice, este un "principiu constitutiv" (nu doar regulativ), pentru că ea dă sens (prin urmare, "donează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scopurile demersului de față și de câteva înțelesuri cu care termenul de "finalitate" apare în anumite locuri ale operei kantiene. Acolo unde îi este "locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în experiență, ci, cumva, face posibilă experiența. Totuși, nu este vorba despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]