862 matches
-
oamenilor sunt elementele de bază. În subtext cartea este un fel de jurnal intim întins pe doi ani, 1925-1926, mascat de pretextul confesiunii zilelor întrupate în personaje, eliminând clasicele notații cotidiene cu referiri directe la fapte și susținut exclusiv de reflexivitate și reverie. SCRIERI: Rătăcire, București, 1923; Fata-sport, București, 1925; Și zilele grăiesc, cu desene de Nadia Grossman Bulyghin, București, 1927. Repere bibliografice: „Rătăcire”, DMN, 1923, 5 966; V.Z., Un nou roman, DMN, 1923, 5 982; Al. Bogdan, Un nou
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
se alătura grupului „de referință”), acțiunea colectivă prin intermediul unei diferențieri pozitive (de tipul „black is beautiful”) și competiția În vederea obținerii unei recunoașteri și a unei reprezentări până atunci refuzate. În cazul proceselor pozitive ( În mod necesar complexe), distingem fenomenele de reflexivitate relativizantă („conștientizare distanțată”), de sinteză („articularea coerentă a unor trăsături provenind din culturi diferite”) și de integrare („dobândirea unui sentiment legat de o apartenență nouă fără pierderea apartenențelor prealabile”). Este important să subliniem că, Întrucât apartenențele sunt În mod normal
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a vorbitorului, la momentul enunțării sale. Sensul unui termen deictic depinde astfel de gradul de cunoaștere a situației de comunicare, neputînd fi interpretat pe deplin în afara parametrilor contextului exterior discursului în care apare. Caracterul circular al referinței deictice ilustrează fenomenul reflexivității enunțării (în logică deicticele fiind de altfel desemnate prin termenul token-reflexives). În literatura de specialitate, terminologia specifică acestei clase de cuvinte este departe de a fi unitară, numeroase etichete concurînd, cu diverse grade de echivalență termenul deictic: ambreior, shifter, token
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i, există însă încercări de delimitare a conținutului acestor termeni, prin metalimbaj înțelegîndu-se totalitatea cuvintelor ce țin de metalimbă și de metadiscurs, adică suma elementelor cu care o limbă naturală poate vorbi despre ea însăși. Metalimbajul este posibil datorită reflexivității limbii, care se poate referi și la propriul sistem și presupune existența unor cuvinte metalingvistice (aparținînd unei metalimbi). Astfel, metalimbajul lingvisticii este destinat descrierii, ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
același tipar de construcție: S-a albit de ziuă/A albit de ziuă, Ploaia se pornește/ Ploaia pornește, Pânza îngălbenește/Pânza se îngălbenește. Concluzia formulată în urma analizei acestor situații este că, în absența unei corelații sintactice și/sau semantice regulate, reflexivitatea, ca trăsătură inerentă, iese din domeniul gramaticalului (GALR II: 165/162) − vezi infra, 6.1. −, ceea ce presupune deci că reflexivitatea este o trăsătură de Lexicon. 2.6. Ușurelu (2005a: 48; 2005b: 36) preia aceeași clasificare a lui Lyons (1968), precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Pânza se îngălbenește. Concluzia formulată în urma analizei acestor situații este că, în absența unei corelații sintactice și/sau semantice regulate, reflexivitatea, ca trăsătură inerentă, iese din domeniul gramaticalului (GALR II: 165/162) − vezi infra, 6.1. −, ceea ce presupune deci că reflexivitatea este o trăsătură de Lexicon. 2.6. Ușurelu (2005a: 48; 2005b: 36) preia aceeași clasificare a lui Lyons (1968), precum și definiția din Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi supra, 2.2. −: cauzativele ergative sunt caracterizate prin prezența aceleiași forme verbale, atât
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
suprafață o formă ascunsă a reflexivizării. Există două strategii de realizare sintactică universală a inacuzativelor: (a) prin deplasare/copiere: închiderea reflexivă (engl. reflexive closure), simbolizată ca []r, așază o copie a argumentului-obiect în poziția primului argument al relației (subiectul), marcând reflexivitatea (The boat sinkr the boat ' Vasul a scufundat vasul'). Atunci când două copii identice sunt în apropiere, în configurația potrivită, numai una este pronunțată. (b) prin morfologie reflexivă: reflexivizarea propriu-zisă (R) obligă argumentul intern să fie identic cu celălalt. O consecință
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nereflexive, restul având fie numai variantă reflexivă − situația majoritară: 349 de verbe −, fie variantă reflexivă și nereflexivă − 38 de verbe. Numărul foarte mare de verbe inacuzative reflexive din limba română are (cel puțin) două explicații: (a) există o legătură între reflexivitate și ergativitate; (b) limba română este "sensibilă" la reflexiv, a cărui frecvență este foarte mare și ale cărui valori sunt diverse (vezi Pană Dindelegan 2008e [2005e], în GALR II). În ceea ce privește prima explicație, în mai multe studii, a fost subliniată relația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fluentă, imaginară?! La nivelul societății, semnele bolii pot fi găsite în mass-media, marketing, practica generalizată a sondajelor, publicitate, tehnologiile spiritului, știința cognitivă etc. Soluțiile pe care autorul le propune împotriva comunicării tautiste sînt bunu-simț și interpretarea. Bunul simț vine din reflexivitatea asupra vieții cotidiene și din conversația obișnuită cu bîiguielile, hiatusurile și lapsusurile sale care este un dușman "natural" al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
atârnând deci de succesul încercării de decodare semantică și de decriptare ideologică a acestui discurs despre trecut. 2.2. Analiza documentelor sociale și critica "sociologiei de fotoliu" Nu putem încheia secțiunea de prezentare a metodei fără un scurt moment de reflexivitate metodologică. Sociologia americană, prin prima generație de pionieri care au alcătuit ceea ce ulterior a devenit în memoria disciplinei "Școala de la Chicago", a furnizat impulsul decisiv care a evacuat sociologii din claustrarea lor camerală, invitându-i să "iasă afară și să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul coordonat de S. Mitu (1999), propune o reflexivitate istoriografică forte (hardcore historiographical reflexivity), tratând întreaga chestiune a genezei etnice românești în contextul mitologiei etnogenetice. Premisele de start sunt că "toate popoarele acordă o mare importanță originii lor, felului în care își imaginează că s-au născut" și că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază "rolul istoriografiei în conștiința națională", debutând chiar cu o discuție introductivă în care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et al., 1999, p. 12). În locul unei soluționări pro
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
disputa în cauză este folosită ca prilej de tematizare a relației dintre "știință și politică", concluzionându-se că "în fiecare scriere despre originea unui popor există, pe lângă argumente științifice, și multă exagerare și fantezie" (Vulpe et al., 1999, p. 34). Reflexivitatea istoriografică, prezentă încă din manualele gimnaziale, este cu atât mai pregnantă în literatura didactică dedicată clasei de XII-a. De exemplu, N. Dumitrescu et al. (1999) plasează întreaga istorie a românilor sub deviza pronunțată de Catherine Durandin, potrivit căreia "Istoria
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru a da sens trecutului românesc. Toată această retorică războinică slăbește puternic în intensitate, pe măsură ce discursul despre trecut se regrupează pe coordonatele definite de politica europeană a regretului, care exclude din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
logos-ului (formal) / 293 4.5. Timporizarea verbului și timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al judecății / 301 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane / 311 4.7. Ființa din perspectiva reflexivității temporale a ființării conștiente; ființarea conștientă ca ființare reflexivă temporal și deschisă către Celălalt; "semen" și "celălalt" / 317 4.8. Fenomenul reformalizării logos-ului; redistribuirea sensurilor predicative în "formele" logicii simbolice / 322 4.9. Fenomenul în-ființării / 333 4.10. Cercul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu se află însă în aceeași situație și criteriile actelor de evaluare. Dar ce se întâmplă în cazul unei cercetări care de la bun început aparține unei atitudini "fenomenologice", interesată chiar de aceste fapte, dar luate ca fiind constituite printr-o reflexivitate radicală, pentru care supoziția de existență a "lumii exterioare", valabilă pentru atitudinea naturală, istorică, nu mai are nicio valabilitate? Care sunt condiționările la care trebuie să facă față o asemenea atitudine, destinată lămuririi cumva, deja, constituirii unor sensuri legate de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
practici: este vorba despre invenția tehnicilor de gândire autonomă, potrivit cărora însăși gândirea este o practică, și nu una oarecare, ci tocmai aceea care le pune pe toate celelalte în ordine. Ea se ține pe sine în frâu, printr-o reflexivitate căpătată la un moment dat; dar chiar prin aceasta, ea dobândește "puterea" de a pune în ordine tot ceea ce ține de rostire (mijlocul care îi asigură exprimarea) și de făptuire (domeniul care îi confirmă valabilitatea); căci tocmai cele ce exprimă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcțiune, gândire care își recomandă unele elemente ale sale ca și cum ar fi a priori, necondiționate prin practicile înseși, în chiar registrul natural-istoric al vieții omului. În urmare, și ideea despre autonomia dobândită de gândire, fapt care a condus-o către reflexivitate, către posibilitatea de a se întoarce asupră-i, reglând astfel adică reglându-se pe sine și rostirile și făptuirile omenești. Către ce deschid aceste două idei? Ce șanse discursive au ele, raportat la tematicile filosofice din agenda gândirii contemporane, interesate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din care s-a născut problema susținută de ele. În această perspectivă, cele trei întrebări sunt fondatoare pentru demers. Discursul trebuie să devină propriu-zis "tehnic" poziționat non-natural -, pentru că el vizează gâdirea, iar aceasta nu poate fi tematizată decât prin exploatarea reflexivității proprii (gândirii), adică prin deschiderea către sine, care scoate gândirea din naturalitatea sa aproape copleșitoare, îndreptând-o, totodată, către lucrurile însele, dar numai în măsura în care acestea nu mai sunt socotite în ele însele necondiționat "obiective", "evidente", "naturale" tocmai pe baza convențiilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în vigoare la un moment dat; un om care deține în proprietatea sa o "lume a vieții", dar care știe de la bun început că apartenența acesteia la sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiința însăși "se face" pe sine nimic, adică de-o seamă cu "obiectul" său. Nu este vorba însă despre o generalizare a nimicnicirii, ci mai degrabă despre un început de fenomenologizare, act care presupune, dar nu oricum, ci originar, o reflexivitate: conștiința, conducând datul către condiția nimicului, în sensul de a-i spori putința lui de a fi fenomen, se pune pe sine în cauză, operând asupră-și exact în felul în care operează asupra datului: prin trecerea sa în condiția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al experienței hermeneutice, este posibilă tocmai pentru că interpelarea dinspre tradiție către un subiect poate veni oricând: totuși, numai atunci când acesta din urmă "știe" să interogheze el însuși ... întrebarea venită dinspre tradiție: "A înțelege o întrebare înseamnă a o întreba."30 Reflexivitatea întrebării, a celui care este afectat de ea (un subiect istoric ce se raportează la tradiție) și a celui deschis de ea (tradiția însăși, "concentrată" într-un "obiect" al ei), intrate, toate, în scenariul hermeneutic, se pot petrece, desigur, într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raportează la tradiție) și a celui deschis de ea (tradiția însăși, "concentrată" într-un "obiect" al ei), intrate, toate, în scenariul hermeneutic, se pot petrece, desigur, într-un mod "judicativ"; de altminteri, așa se întâmplă de regulă. Dar tocmai această reflexivitate care face cu putință ceea ce am putea numi "întrebarea întrebării" se poate păstra pe sine însăși într-un "deschis" semnificativ pentru o zăbavă a "subiectului istoric" într-o proprie reflexivitate, prin care însăși "judecata" care ar trebui să desăvârșească înțelegerea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de altminteri, așa se întâmplă de regulă. Dar tocmai această reflexivitate care face cu putință ceea ce am putea numi "întrebarea întrebării" se poate păstra pe sine însăși într-un "deschis" semnificativ pentru o zăbavă a "subiectului istoric" într-o proprie reflexivitate, prin care însăși "judecata" care ar trebui să desăvârșească înțelegerea sa este, cumva, suspendată. Ec-staza aceasta a unui subiect istoric, legat deja de tradiție în sens de coapartenență la o (aceeași) unitate istorică, are deschideri non-judicative, care pot trece în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]