848 matches
-
membrii întreprind activit??i vizibil � ra?ionale � ?i � raportabile (�n sensul c? putem da seama de ele) � cu � scopuri � practice, adic? observabile ?i descriptibile [accountable], ca o organizare a activit??ilor obi?nuite ale vie?îi de zi cu zi. Reflexivitatea acestui fenomen este o activitate singular? a ac?iunilor practice, a circumstan?elor practice, a cunoa?terii comune [common sense knowledge] a structurilor sociale ?i a ra?ionamentului sociologic practic. Aceast? reflexivitate ne permite s? reper?m ?i s? examin
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
nuite ale vie?îi de zi cu zi. Reflexivitatea acestui fenomen este o activitate singular? a ac?iunilor practice, a circumstan?elor practice, a cunoa?terii comune [common sense knowledge] a structurilor sociale ?i a ra?ionamentului sociologic practic. Aceast? reflexivitate ne permite s? reper?m ?i s? examin?m ocuren?a lor; ca atare ea fondeaz? posibilitatea analizei lor [�] Cercet?rile etnometodologice n-au ca obiect formularea sau justificarea rectific?rilor. Ele n-au nici o utilitate particular? Cu toate c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și-a însușit în mod constant perspective noi precum feminismul și teoriile multiculturale despre rasă și naționalitate, ca rezultat al criticilor aduse pozițiilor anterioare. A existat în plus și o dezbatere permanentă pe tema metodelor și obiectivelor studiilor culturale. Această reflexivitate și flexibilitate a caracterizat și anumite etape din dezvoltarea Școlii de la Frankfurt, deși unele din pozițiile sale s-au rigidizat într-un anume tip de ortodoxism rezistent la noile dezvoltări teoretice și incapabil să ia în considerare noile condiții sociale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
autonom. S-ar părea deci că identitatea postmodernă tinde mai degrabă să fie construită din imagini ale divertismentului și consumatorismului și tinde să fie mai instabil și mai supus schimbării decît identitatea modernă. Ambele tipuri însă conțin un nivel al reflexivității, o conștiință a faptului că identitatea se construiește și ține de opțiunea individuală; și în societatea modernă schimbarea identității, transformarea ei, în funcție de moda schimbătoare, pare ceva "firesc". Toate acestea determină o erodare a individualității și un conformism social crescut (față de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
reconstrucția metodelor prin care omul în activitatea zilnică descrie, explică și interpretează propria lume, subliniindu-se caracterul dinamic al acestor construcții. Conceptele-cheie ale orientării etnometodologiei sunt: supoziția luată ca de la sine înțeleasă (took for granted), codurile interacțiunii, expresiile indexicale, tipificarea, reflexivitatea, intersubiectivitatea și procesualitatea (realitatea în devenire, ongoing reality). Condensat, tabloul comportamental uman preconizat de etnometodologi s-ar prezenta astfel: • În fragmentele de viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
model. Parametrii situațiilor rămânând în limite normale, oamenii în general ajustează prin raționalizări temeiul evenimentelor ce nu se înscriu de la început în supozițiile și codurile existente, forțându-le să se subordoneze coerenței de ansamblu. La nivelul cunoașterii comune operează deci reflexivitatea, ceea ce ar reprezenta corespondentul empiric cotidian al raționalității științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ajustează prin raționalizări temeiul evenimentelor ce nu se înscriu de la început în supozițiile și codurile existente, forțându-le să se subordoneze coerenței de ansamblu. La nivelul cunoașterii comune operează deci reflexivitatea, ceea ce ar reprezenta corespondentul empiric cotidian al raționalității științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai cea rezultată din desfășurarea supozițiilor, a codurilor și reflexivității. Realul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai cea rezultată din desfășurarea supozițiilor, a codurilor și reflexivității. Realul este construit mereu de actorii sociali în procesul interacțiunii la nivel simbolic. Viața de familie apare astfel nu ca o realitate în sine, ci ca o desfășurare mereu dinamică a interacțiunii (simbolice) dintre membrii săi. • Miza etnometodologică pe emergența
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
una declarativă. c) Extindem definirea familiei astfel încât să acopere realitățile lumii prezente, în care familia se debarasează tot mai mult de „gloria” conservatorismului, devenind mult mai liberală, laică și democrată (Mihăilescu, 2000). d) Combinăm mai viguros datele cercetărilor sistematice cu reflexivitatea, cu o interpretare mai globală a fragmentului de realitate studiat. Aici se poate include și abordarea postpozitivistă, nu în sensul de a nega sau neglija rolul cuantificării, ci de a admite un pluralism al comprehensiunii dincolo de datele certe, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reale și mai ales identificând evoluția schimbărilor de sens ale acestora, cu importante repercursiuni în practică. Paradigmele abordate anterior ale științei educației-pedagogia (câteva dintre cele mai importante: a complexității, a integrativității, a construcției cunoașterii, a modernității, a postmodernității, a reflecției, reflexivității și interpretării, a cercetării calitative, a discursului pedagogic, a profesionalizării educatorului, a identității sale științifice) analizează educația din perspective epistemologice. Dar dimensiunile realizării ei efective, în raport cu evoluția realității practice, solicită și o altă abordare, precum schimbări în paradigmele specifice: ale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
verificarea de modele și strategii proprii, variate de acțiune, pe alternative experiențiale în contexte diversificate și problematizate, pe metacogniție. Și abia atunci putem vorbi de consolidarea și afirmarea competențelor profesionale, iar conceptul de experiență capătă un alt înțeles superior, rațional: reflexivitate, inițiativă, idei clare, sesizare și rezolvare de probleme, formulare și verificare de ipoteze, autoanaliză critică, comunicare și colaborare ș.a. Este atunci necesară o revedere a formării inițiale și apoi continue a profesorului, cea prezentă dând dovadă de multă ineficiență formativă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evaluare, o ierarhie a standardelor. Competențele educatorului le putem raporta atât la afirmarea propriei evoluții profesionale, cât și la interacțiunile sale cu educații sau la rezolvarea sarcinilor curriculare în clasă. În primul caz, vom putea aprecia gradul de afirmare al reflexivității, al inițiativelor, al ideilor și credințelor care-i ghidează activitatea, al rezolvării diferitelor probleme, al punerii în aplicare a ideilor noi, al nivelului autoanalizei critice, al entuziasmului profesional. În realizarea interacțiunilor de calitate cu educații, pot fi eficiente anumite competențe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
În realizarea interacțiunilor de calitate cu educații, pot fi eficiente anumite competențe prioritare: apropierea de cunoașterea reală a fiecărui educat, capacitatea de a da un diagnostic corect situațiilor și manifestării acestora, capacitatea de a-i forma în același spirit al reflexivității, studierea atentă a interacțiunilor între educați, oferirea de modele de conduită științifică în abordarea educației. Ca și în tratarea sarcinilor, conținuturilor curriculare se solicită aceleași competențe: științificitatea, reflexivitatea, raportarea la educați și la diversitatea situațiilor reale sau la contextul pedagogic
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și manifestării acestora, capacitatea de a-i forma în același spirit al reflexivității, studierea atentă a interacțiunilor între educați, oferirea de modele de conduită științifică în abordarea educației. Ca și în tratarea sarcinilor, conținuturilor curriculare se solicită aceleași competențe: științificitatea, reflexivitatea, raportarea la educați și la diversitatea situațiilor reale sau la contextul pedagogic facilitator, afirmarea rolurilor în sprijinirea învățării active, apelul la comunicare și cooperare ș.a. Capitolul 3 Curriculumul: Paradigma centrării pe sistemul integrat al elementelor necesare în formarea competențelor versus
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
practicianul-cercetător poate dezvolta momentele: → stabilirea diagnosticului → planificarea acțiunii, cu alternative → aplicarea, cu selectarea unor acțiuni → evaluarea, cu studierea consecințelor → specificarea a ceea ce a câștigat, cu identificarea rezultatelor. Desigur că practicianul-cercetător va respecta și principii specifice ale acțiunii-cercetare, subliniază O′Brien: reflexivitatea critică, critica dialectică, apelul la cooperare ca resursă, asumarea riscurilor, structurarea multiplă, formularea de teorii, transformarea practicii prin conștientizare, integrarea în alte teorii, realizarea în și a situațiilor reale, raportarea la surse bibliografice actualizate, abordarea cercetării de pe poziții pozitiviste (cantitative
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
căutarea evidențelor la o aserțiune, pentru desfășurarea unui proces de căutare a rezolvării unei situații problematice, indică modul de colaborare în investigare, valorificare a resurselor, găsirea de alternative în rezolvare, clarificarea tensiunii în identificare, interpretare, aplicare., cu tensiuni între valori.. Reflexivitatea este esențială pentru autointerogare, autoevaluare, cu rolul dominant în dezvoltarea profesională a practicienilor prin soluționarea problemelor contextului, prin experimentul de intervenție în ameliorarea situației. • Acțiunea-formare-cercetare în educație: pentru cercetarea obținerii succesului, pe ruta profesională individuală sau colectivă, în dezvoltarea profesională
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând, printr-o reflexivitate impregnată de bunătate. Iată un fapt observat de Lucian Blaga: „Un copil voia să scoată peștele din apă, să nu se Înece!”. Μ Adolescența este singura perioadă din viața omului În care fiecare are tendința de a Încerca actul de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
C. Noica Întrebă: „Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele”. La observația dlui Liiceanu că trebuiau folosite boabe măcinate, reflexivitatea filosofului, gata să găsească Întotdeauna explicații verosimile, a ripostat: „Dar am crezut că apa fiartă e capabilă să extragă esența cafelei din boaba Însăși”. Μ Fiecare cu odiseea sufletului său: totul depinde de drumul pe care am considerat necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
binele, adevărul, dreptatea au un ocrotitor Într-atât de puternic, Încât le va face, până la urmă, să triumfe). Pentru spiritele mai evoluate, Dumnezeu este mai mult o doctrină, respectiv un sistem de principii explicative privind divinitatea, puterile și atributele acesteia (reflexivitatea reprezintă, de data aceasta, principala caracteristică a credinței lor). Μ Siguranța de sine pe care o manifestăm adesea În raporturile cu cei din jur, uneori chiar cu emfază, provine, printre altele, și din faptul că știm În sinea noastră că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fluentă, imaginară?! La nivelul societății, semnele bolii pot fi găsite în mass-media, marketing, practica generalizată a sondajelor, publicitate, tehnologiile spiritului, știința cognitivă etc. Soluțiile pe care autorul le propune împotriva comunicării tautiste sînt bunu-simț și interpretarea. Bunul simț vine din reflexivitatea asupra vieții cotidiene și din conversația obișnuită cu bîiguielile, hiatusurile și lapsusurile sale care este un dușman "natural" al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial, nuanțând expresia, deschizând simbolurile și stratul imagistic al structurii poetice. Reflexivitatea este una din caracteristicile poeziei de azi, indiferent dacă sensibilizează ideea sau dacă poetul ne încântă prin proiecția imaginii, fiind preocupat de "cuvânt", de măsura comunicării prin "cuvânt". De semnalat procesul de conceptualizare prin artificiul retoric sau printr-o concentrare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu există decât această fluidă/ trecere de la o nesinceritate la alta, și niciodată/ ne-răsfrângând, nici cât să-l poată strâmba,/ chipul adevărului adevăratei ființe și tu deopotrivă de schimbător, și privind-o" ("Tratat despre posibilitatea unicității") O notă de reflexivitate caracterizează ultimul volum. "Alte poeme" (1973): liniștea, timpul, spaima, plictiseala se desenează-n aer, în imagini rare ce se-aud ca o muzică: "Și când lumina este ca o față spre care-ai vrea/ să se ridice palmele unite" ("Liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sclipitoare prin fantezia asociativă: după-amiază are aerul de femeie între două vârste care a comis de mult o crimă; marile repausuri au loc noaptea, frigul nu are umbră, umbra e sentimentul formei, frigul nu are sentimente. Poemele se încarcă de reflexivitate și sunt pline de imagini rare, generatoare de atmosferă, suplă, firească, asemenea muzicii lumii pe care Nina Cassian o recreează, dându-i dimensiunea minții și inimii ei. Volumul " Destinele paralele" mustește de emoție prin amintirea primei nopți de dragoste ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neliniște, de aici și gigantizarea eroilor, a căutărilor, hiperbolizarea sentimentelor între cei doi poli eul și cosmicul, la fel de fascinanți și de necunoscuți. Uneori, lumea e proiectată într-un univers voit descărnat, arid; ceea ce reușește Nichita este crearea unei dispoziții de reflexivitate, în sensul descoperirii adevărurilor cândva valabile, azi cu valoare istorică, a adevărurilor absolute care generează nesiguranță și spaimă în fața "corolei de minuni a lumii". Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană. "De la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]