1,076 matches
-
p. 131; Schuman et alii, 1997, pp. 170-183). În Franța există o tendință accentuată, În mediile antirasiste, de a acuza imediat de rasism orice protest social Împotriva insecurității din așa-numitele cartiere „nesigure”. Și aceasta este o modalitate de a reformula teza „rasismului instituțional”. Miza rasială În sine nu se poate așadar reduce la o alegere afectivă de genul: a fi pentru negri sau contra lor, a avea simpatie sau antipatie pentru ei (Mayer, 1996, p. 428), a fi pentru maghrebini
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vii, dar și generațiile trecute. El este dat oamenilor la naștere, la fel ca Înfățișarea fizică, evoluând apoi așa cum și corpul se transformă de-a lungul vieții. Nimeni nu poate Întrerupe sau accelera acest progres: termenii contractului nu pot fi reformulați printr-un act de voință. Se observă, În orice caz, o secularizare a raportării la popor: responsabilii politici ajung să se reclame de la acesta. Ei regrupează astfel sub aceeași denumire ansamblul supușilor sau cetățenilor plasați sub autoritatea lor. Această evoluție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cum s-a Întâmplat În cazul legii de emancipare progresivă promulgate În Brazilia În 1871, a fost multă vreme argumentul economic, o asemenea măsură considerându-se că va provoca o catastrofă căreia sclavii Înșiși i-ar cădea victime. Acest argument, reformulat În secolul XX Împotriva decolonizării, a permis o oarecare Întârziere a evoluției devenite ireversibilă. În aceeași ordine de idei, abolirea sclaviei a dus, În anumite situații, la Înlocuirea unei forme de exploatare cu alta. Să ne gândim la atitudinea regelui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de teoria circumstanțialelor. Metalimbajul acestei teorii este mai bogat decît al teoriei sursă. Analiza conectorilor din perspectiva relației cauză-efect este adecvată secvențelor intuitive și conduce spre o problematică a explicării și a argumentării; legătura cauză-efect este susceptibilă de a fi reformulată cu ușurință în termenii argument-concluzie. Astfel, în funcție de context, conectori precum din moment ce, pentru că sînt considerați ca introductori ai cauzei sau ai argumentului, iar deci, în consecință, ca introductori ai consecinței sau ai concluziei. Acest tip de analiză, tradițional pentru anumiți termeni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de reguli determinate istoric. Potrivit lui, discursul este un ansamblu de enunțuri care relevă aceeași formație discursivă. Dar el caracterizează această formație, în același timp, ca fiind dispersată, cu unități divizate, însă conformă sistemului de reguli. Mai tîrziu, M. Pêcheux a reformulat noțiunea în cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, arătînd că orice "formație socială" presupune formații ideologice care includ una sau mai multe formații discursive legate de ele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de o parte, între comunicare și metacomunicare, pe de altă parte, după modelul oferit de raportul clasic limbă - metalimbă (lingvistic- metalingvistic). Ca atare, prin metadiscurs se înțelege totalitatea mijloacelor prin care locutorul comentează propria enunțare sau prin care confirmă ori reformulează enunțarea colocutorului. În opinia lui D. Maingueneau, metadiscursul ilustrează, împreună cu discursul propriu-zis, eterogenitatea enunțiativă, realitate ce presupune permanenta evaluare, comentare, reformulare a propriului discurs sau a discursului colocutorului. Din aceeași perspectivă, în a n a l i z a d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
am putea lua în calcul și multe alte preocupări pe care le „narativizăm” ca modalități de a ajuta la înțelegere. Studenții de la Drept, care se străduiesc să înțeleagă ramificațiile legilor privind furtul, ar putea, pentru a le face înțelese, să reformuleze legea ca o povestire în desfășurare, cu încadrări dar și cu devieri de la cutumă și, nu în ultimul rînd, suportînd revizuiri instituționale. Iar Codul Penal în totalitatea sa poate fi văzut ca o povestire ce poate fi revizuită: povestirea se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
deoarece avem la dispoziție o serie de formulări ale vorbirii sau gîndirii personajului, redate indirect dar liber: un autor poate opta pentru o variantă narativă mai distanțată ori mai apropiată de personaj. Fie a treia rostire de mai sus (GDL), reformulată la modul de Gîndire Indirectă Liberă: Niciodată nu mai avusese un asemenea sentiment față de vreo femeie. Dacă avem aici o versiune care exprimă mai apăsat punctul de vedere al naratorului, un autor ar putea să compună în schimb o versiune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
luare de cuvânt al lui Albert Hirschman care se dovedește mai productivă o dată aplicată experiențelor istorice succesive ale totalitarismului și ale postcomunismului 51. Hirschman însuși evoca monopolul partidului unic ca teren de încercare pentru teoria lui și nu ezita să reformuleze, în 1993, ipotezele sale inițiale în lumina analizei pe care o făcea căderii comunismului și reorganizării autorității politice în Europa Centrală și Orientală 52. Pentru a rezuma teza centrală a lui Hirschman, vom spune că o organizație economică sau politică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
spus, în structurile scindate și în cele pseudoscindate o propoziție este scindată în două părți legate prin intermediul verbului copulativ. Prin scindare sau pseudoscindare se focalizează un element. În engleză, o propoziție fără scindare precum cea din (38)a poate fi reformulată într-o structură cu scindare (engl. cleft), precum cea din (38)b, și o structură cu pseudoscindare (engl. pseudo-cleft), precum cea din (38)c: (38) a. Tom offered Sue a sherry. ("Tom i-a oferit lui Sue un sherry.") b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca în (39)b (Collins, 1991): (39) a. What he was worried about was his work. b. His work was what he was worried about. (Declerck, 1994) În limba română, o structură fără scindare precum cea din (40) poate fi reformulată într-o structură cu pseudo-scindare propriu-zisă, precum cea din (41)a, sau o structură cu pseudo-scindare inversată, precum cea din (42)a. În aceste structuri se folosesc relativele ceea ce sau ce. Acestea pot fi precedate de tot: (40) Dan mi-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsături sunt transmise verbului a fi. Putem face generalizarea că în construcțiile existențiale acordul se face la plural doar dacă nominalul are trăsătura morfosintactică de plural. Cum nominalele coordonate la singular nu au această trăsătură, acordul se face la singular. Reformulând, de vreme ce acordul se face la singular, înseamnă că sintagmele coordonate nu au trăsătura morfosintactică de plural. Observăm însă că acordul se face la plural atât cu verbele non-existențiale (precum verbul a fi cu valoare locativă), cât și cu verbele existențiale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
american au fost văzute ieri într-un restaurant din București. Prin urmare, pentru situația în care termenii coordonați au trăsătura [+Animat] generalizarea trebuie să facă referire la semantica termenilor coordonați, nu la genul formal al acestora, astfel încât ea poate fi reformulată astfel: (i) Acordul în gen al sintagmelor coordonate formate din substantive [+Animat] se face pe baze semantice. Dacă cel puțin unul dintre referenții termenilor coordonați este masculin, acordul adjectivului predicativ se face la masculin. Această generalizare poate fi extinsă și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cel mai apropiat conjunct Aceste reguli sunt destul de complicate și majoritatea vorbitorilor nu le-ar putea enunța, când sunt întrebați. Mai mult, ele nici nu sunt aplicate întotdeauna în uz. Mulți vorbitori ezită când trebui să facă acordul, încearcă să reformuleze enunțul (vezi Avram, 2001). Și variația realizărilor acordului este destul de mare. Iată de ce am considerat că este necesar să fie testate preferințele vorbitorilor printr-un chestionar cu propoziții cuprinzând combinațiile relevante. Toate propozițiile testate au fost cu topica subiect - predicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Nom.−Ac. sunt atestate în toate limbile ergative. Acestea reprezintă sisteme "scindate", în care proprietățile de acord și de Caz pot oscila între sistemul acuzativ și sistemul ergativ, de unde și posibilitatea existenței partiției personale și a partiției aspectuale. Nash (1998a) reformulează definiția ergativității, pentru a elimina distincția morfologic/sintactic: o limbă este ergativă dacă tratează obiectul unui verb tranzitiv și subiectul unui verb intranzitiv în același fel, dar diferit de subiectul verbului tranzitiv; o limbă este acuzativă dacă obiectul unui verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rolurile tematice și Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât și cel structural pot explica situația din bască). Laka (2006: 390) menține deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de D-Structură în bască, reformulând-o: Cazul e inerent, legat de rolurile tematice. Legate (2006b: 143) analizează partiția ergativă din warlpiri și rolul absolutivului în sistemul cazual, după eliminarea absolutivului ca un Caz distinct 37. În warlpiri, absolutivul poate fi redus atât la nominativ (subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care denumesc evenimente având cauză internă și cele având cauză externă, autoarele citate au arătat, pentru engleză, că majoritatea verbelor inacuzative de schimbare de stare au cauză externă și doar câteva au cauză internă. Pentru română, observația ar putea fi reformulată astfel: majoritatea (toate cele derivate) pot avea cauză externă, dar pentru realizarea schimbării de stare este nevoie de anumite proprietăți ale subiectului verbului ergativ, respectiv ale obiectului verbului corespondent tranzitiv. De exemplu, în cazul unor verbe primare: este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ani (inergativ); *om trăit 100 de ani Ion trăiește la țară (inacuzativ); om trăit (toată viața) la țară. Observația că, în engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Burzio în privința faptului că același mecanism este responsabil de absența Cazului acuzativ din structurile pasive și din cele cu verbe inacuzative. Ipoteza lui Burzio, conform căreia inacuzativele și pasivele nu pot atribui Caz structural este prea puternică, dar poate fi reformulată astfel: nu pot atribui Caz structural subiectului, dar pot atribui celui de al doilea argument NP. Regula propusă de Woolford explică diferența dintre pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
primare nu se pot pasiviza; în GALR (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală. Analizând comportamentul verbelor inacuzative inventariate în limba română, regula poate fi reformulată astfel: pentru a apărea în construcția cu se impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă și o variantă nereflexivă) și să accepte subiect uman. În lista de exemple de mai jos am avut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiect și un nominal aflat în relație cu verbul. Chierchia (2004: 46) comentează regula formulată de Burzio (1986), subliniind că nu orice tip de legare impune selecția auxiliarului essere: de exemplu, reflexivele nonclitice (de tipul sé stesso). De aceea, Chierchia reformulează regula lui Burzio: essere este selectat dacă și numai dacă subiectul leagă poziția obiectului sau un subiect clitic (pentru a explica și selecția în cazul lui si impersonal). Referindu-se tot la explicația lui Burzio, Abeillé și Godard (2000) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în termeni de activare globală a rețelei, determinînd proprietățile sale este acolo o noțiune a cauzalității "expresive", așa cum am definit-o mai sus -, și nu în termeni de cauzalități "succesive și elementare", parte cu parte. Aport al auto-organizării aici, dar reformulat datorită unei teorii a "nodurilor" rețelei: cum să definești un algoritm local de modificare a ponderilor conexiunilor care să permită a se schimba o proprietate globală a rețelei? Dar, de asemenea, aportul calculatoarelor montate în paralel cu inteligența artificială clasică
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes usias" (cum numea Heidegger metafizica), întrucât se adapă la izvoarele filosofiei occidentale (antice și moderne) și orientale deopotrivă, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că "ROSES" și "MERP" în România, si Bascomii au avut roluri de conducere că angajați ai WVI în România în cadrul acestor programe; și întrucît Bascomii și-au îndeplinit satisfăcător sarcinile și părțile sînt în acord cu anumite responsabilități să fie reformulate; și întrucît WVI și Bascomii au fost de acord că o entitate separată, sub conducerea Bascomilor, va coordona pe mai departe programele ROSES și MERP (cu implicarea, în unele situații a WVI, în general în cele puțin tehnice); și întrucît
HOTĂRÎRE nr. 464 din 17 august 1992 privind autorizarea funcţionarii în România a Societăţii "Brooke Foundation Inc.". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108753_a_110082]
-
Sibiu și au fondat primul partid politic al românilor din Transilvania, Partidul Național. Conferința a fost condusă mai mult de intelectualii laici decît de clerici; George Barițiu, Vincențiu Babeș și Ioan Rațiu au devenit președinții acestei noi organizații. Programul ei reformula năzuințele fundamentale ale românilor: autonomie provincială, folosirea limbii române în școli, administrație și tribunale în zonele unde românii alcătuiau majoritatea populației, obligația ca funcționarii să cunoască limba regiunii în care erau numiți și lărgirea dreptului de vot. Asupra chestiunii tacticii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]