802 matches
-
două fiind folosite aproape exclusiv în limba literară cu tendința clasică. Majoritatea utilizărilor sale sunt asemănătoare cu ale conjunctivului românesc, dar are și unele pe care acesta nu le posedă, de exemplu exprimarea predicatului propoziției completive indirecte al carei verb regent exprimă o afirmație incertă ("Je doute qu’îl vienne" „Mă îndoiesc că va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu predicatul
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca alternativă la subordonată și pentru exprimarea acțiunii subordonate cu subiect diferit de cel al
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca alternativă la subordonată și pentru exprimarea acțiunii subordonate cu subiect diferit de cel al verbului regent. Exemple:
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
și o expresie verbală auxiliare de aspect propriu-zise, gramaticalizate, ale căror construcții nu se analizează sintactic: Grevisse și Goosse 2007 ia în seamă și adverbe pe care le numește aspectuale, care întăresc aspectul/modul de acțiune exprimat de verbul lor regent: "Le train a surgi soudain „Trenul a apărut brusc”, " Il a dormi longtemps „(El) a dormit mult timp”. Aceeași gramatică menționează și afixe care marchează aspecte/moduri de acțiune. Există sufixe frecventative, de exemplu "-ot-" ("boir" „a bea” → "buvoter" „a
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
transformării ei într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul domnitorului Alexandru Șuțu să inițieze măsuri de forță pentru stoparea înaintării către București a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenți l-au câștigat de partea lor pe consulul general al Rusiei, Alexandr Pini. Reacția lui Tudor a fost imediată, explicându-i într-o scrisoare consulului țarist că orice măsură de forță împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare cruntă a
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
cei mai devotați vasali ai lui Napoleon, a refuzat să se adreseze fiicei sale în corespondență ca "regină de Württemberg". În 1813, regele Frederic a schimbat părțile și a trecut de partea aliaților, unde statutul său de cumnat al Prințului Regent (mai târziu George al IV-lea) l-a ajutat. După căderea lui Napoleon, a participat la Congresul de la Viena și a fost confirmat ca rege. A murit în octombrie 1816. Fosta regină a continuat să locuiască la Palatul Ludwigsburg din
Charlotte a Marii Britanii () [Corola-website/Science/313104_a_314433]
-
ca scop unirea Angliei cu Scoția prin căsătoria lui Eduard, cu tânăra regină Maria a Scoției, care viza impunerea forțată a Reformei engleze în Biserica Scoțiană. Somerset a condus o armata mare și bine echipată în Scoția, unde el si regentul scoțian James Hamilton, al doilea Duce de Arran, s-au înfruntat în Bătălia de la Pinkie Cleugh din 10 setmebrie 1547. Armata lui Somerset i-a învins pe scoțieni, însă tânăra Regină Maria a fost transportată în secret în Franța, unde
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
James Innell Packer ( n. 22 iulie 1926, Gloucester, Anglia) este un teolog creștin. În prezent el lucrează ca parte din consiliu de profesori de teologie la Colegiul Regent din Vancouver, Columbia Britanică. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți evanghelici în Statele Unite ale Americii. Fiul unui funcționar al Căilor Ferate din Marea Britanie ( ), Packer a caștigat o bursă la Universitatea din Oxford. Aici iși incepe studiile la
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]
-
alți teologi ca: James Boice, Carl F. H. Henry, Kenneth Kantzer, Francis Schaeffer și R. C. Sproul, semnează "Declarația Ineranței Biblice de la Chicago". În 1979, Packer se mută în Vancouver unde devine profesor de teologie sistematică și istorică la Colegiul Regent. Aici este numit în 1989 ca primul profesor de teologie cu titlul onorific "Sangwoo Youtong Chee". Îsi păstrează acest titlu pâna când iese la pensie. Packer este un scriitor prolific și un frecvent conferențiar, dar este cel mai cunscut pentru
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]
-
secularizate ale arhiepiscopului de Salzburg. Primul rege, Ludovic I, a murit de tânăr în 1803, fiul său Carol Ludovic succedându-i la tron sub numele de Ludovic al II-lea. Mama sa, Maria Luisa, regină a Etruriei, a fost numită regent. În 1807, Napoleon a dizolvat din nou regatul și l-a integrat în Franța, transformându-l în trei departamente franceze. Regelui și mamei sale le-a fost promis tronul unui nou Regat al Lusitaniei de Nord (în nordul Portugaliei), însă
Regatul Etruriei () [Corola-website/Science/313516_a_314845]
-
locodrom), locomotiva "Catch Me Who Can" ("Să mă prindă cine poate"). Aceasta a atins o viteză fabuloasă pentru acea epocă de 20 km/h. După modelul acestei locomotive și după planurile lui Matthew Murray, au fost construite locomotivele "Salamanca", "Prince Regent", "Lord Wellington" și "Marquis Wellington", care au funcționat pe prima linie industrială cu tracțiune cu abur, care a fost inaugurată pe 12 august 1812. Deoarece John Blenkinshop, directorul minelor de cărbuni din Middleton (beneficiar al acestei căi ferate), considera în
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
a fost predat armatei expediționara a Qing-ului, condusă de Wu Sangui, care l-a adus înapoi în provincia Yunnan și l-a executat la începutul anului 1662. Primii șapte ani de domnie ai Împăratului Shunzhi au fost dominați de către prințul regent Dorgon. Din cauza propriei sale nesiguranțe politice, Dorgon urmat exemplul lui Hong Taiji de a guverna în numele împăratului, în detrimentul prinților manciurieni rivali, dintre care mulți au fost deposedați sau închiși sub un pretext sau altul. Deși perioadă de regenta a lui
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
pe tron. Această împreună cu Împărăteasa Văduva Ci'an (văduva Împăratului Xianfeng) și prințul Gong, au dat o lovitură de stat înlăturând de la putere mai mulți regenți ai minorului împărat. Între 1861 și 1873, ea și Ci'an au servit că regente, alegând numele de domnie „Tongzhi" (guvernând împreună). După moartea împăratului în 1875, nepotul lui Cixi, Împăratul Guangxu, a urcat pe tronul, încălcându-se astfel obiceiul dinastic care dispunea că noul împărat să fie din generația următoare a predecesorului său. Astfel
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
autopsie efectuată aproape un secol mai tarziu, a confirmat niveluri letale de arsenic în corpul împărtului. Puyi, fiul cel mai mare al lui Zaifeng, Prințul Chun, și nepotul Împăratului Guangxu, a fost numit succesor la vârsta de doi, iar Zaifeng regent. Această a fost urmată de demiterea generalului Yuan Shikai din fostele sale funcții de putere. În aprilie 1911 Zaifeng a creat un cabinet, în care erau doi vice- premieri. Cu toate acestea, acest cabinet a fost cunoscut de contemporani drept
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
militară, preluând controlul armatei sale Beiyang, pentru a zdrobi revoluția din Wuhan. După ce a preluat poziția de prim-ministru și de a creare a propriului cabinet, Yuan Shikai a mers până într-acolo încât a cerut eliminarea lui Zaifeng că regent. Această îndepărtare a continuat mai tarziu sub ghidarea Împărătesei văduve Longyu. Cu Zaifeng absent, Yuan Shikai și comandanții săi Beiyang au dominat în mod eficient politică Qing-ului. El a raționat că a merge la război ar fi nerezonabil și costisitoar
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
cel mai liberal stat german și, spre deosebire de vecinii săi, permitea o presă liberă și criticarea Ducelui. La sfârșitul anului 1811, regele George al III-lea era nebun și, deși rege cu numele, moștenitorul său, George al IV-lea era Prinț Regent. La 6 noiembrie 1817 singura fiică a Prințului Regent, Prințesa Charlotte Augusta de Wales, soția Prințului Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld (mai târziu regele Leopold I al Belgiei) a murit la naștere. Pentru a asigura linia de succesiune la tron Prințul William
Adelaide de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/315923_a_317252]
-
permitea o presă liberă și criticarea Ducelui. La sfârșitul anului 1811, regele George al III-lea era nebun și, deși rege cu numele, moștenitorul său, George al IV-lea era Prinț Regent. La 6 noiembrie 1817 singura fiică a Prințului Regent, Prințesa Charlotte Augusta de Wales, soția Prințului Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld (mai târziu regele Leopold I al Belgiei) a murit la naștere. Pentru a asigura linia de succesiune la tron Prințul William, Duce de Clarence și alți fii ai regelui George
Adelaide de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/315923_a_317252]
-
fiu, și-a revărsat atenția asupra fiicei sale; adesea făcea vizite neanunțate în sala unde Louise învăța și sfârșeau prin a se juca împreună pe covor. Mama și fiica nu au fost apropiate. Louise s-a logodit cu Frederic, Prinț Regent de Baden în 1854. Frederic era regent din cauza nebuniei fratelui său Leopold și a fost proclamat Mare Duce când doctorii au declarat că nu sunt șanse de recuperare. Căsătoria a avut loc la 20 septembrie 1856 la Palatul Neues din
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
sale; adesea făcea vizite neanunțate în sala unde Louise învăța și sfârșeau prin a se juca împreună pe covor. Mama și fiica nu au fost apropiate. Louise s-a logodit cu Frederic, Prinț Regent de Baden în 1854. Frederic era regent din cauza nebuniei fratelui său Leopold și a fost proclamat Mare Duce când doctorii au declarat că nu sunt șanse de recuperare. Căsătoria a avut loc la 20 septembrie 1856 la Palatul Neues din Potsdam. La câteva săptămâni de la nuntă, noua
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
după nuntă iar al doilea copil, Prințesa Louise la 3 decembrie 1838, șapte ani mai târziu. Augusta a trecut prin mai multe faze maniaco-depresive începând cu 1841; s-a simțit nedorită din cauza aventurilor lui Wilhelm. În 1858, Wilhelm a devenit regent după ce fratele său nu a mai putut conduce guvernul după ce a suferit câteva accidente cerebrale. El și Augusta s-au întors la curtea de la Berlin. Curând Wilhelm a destituit miniștrii vechi și a sucedat fratelui său, care nu avea moștenitori
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
Christina ("Kristina" sau "Kerstin") Nilsdotter sau Fogelvik, moștenitoare de Tullgarn (1494/5 - ianuarie 1559), a fost soția regentului suedez Sten Sture cel Tânăr, și după decesul acestuia a fost liderul rezistenței împotriva regelui Christian al II-lea al Danemarcei. A fost numită "Lady Kristina" () dar mai târziu "Kristina Gyllenstierna" deoarece aparținea acestei case nobile. Gyllenstierna a fost strănepoata
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
în timpul minoratului fiului lui Carol al VIII-lea, apoi pur și simplu în opoziție față de autoritatea daneză în Uniune. Socrul ei a fost regent în perioada 1504-1512. La moartea sa, Sten, atunci în vârstă de doar 18 ani, a devenit regent. El a luat numele de "Sture" în onoarea regentului anterior. În 1520, Sven a fost ucis în bătălia împotriva regelui Christian al II-lea al Danemarcei și Consiliul Privat al Suediei s-a supus lui Christian al II-lea.<br
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
și a autonomiei sporite, precum și principiile de neutralitate, guvern reprezentativ, si, după cum a spus mai tarziu, aducerea la conducerea țării a unui „prinț străin”. Cu toate acestea, atât Kogălniceanu cât și Alecsandri, s-au prezentat inițial în calitate de candidați pentru titlul regent de Caimacam -Alecsandri, care era mai popular, a renunțat primul, pentru a-l susține pe Costache Negri. Candidatura lui Negri a fost respinsă de către otomani, care a preferat să-l numească pe Teodor Balș (iunie 1856). În urma alegerilor din septembrie
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
regelui Ferdinand a preluat prerogativele regelui Mihai pe timpul minoratului său, era slabă. Prințul Nicolae nu avea nici o tragere de inimă să-și îndeplinească rolul ce i se încredințase. Patriarhul Miron se mulțumea să acumuleze bani și să-și protejeze acoliții. Regentul Buzdugan, singurul demnitar care-și îndeplinea rolul cu convingere, nu putea face față, în mod obiectiv, sarcinilor constituționale, fiind subiectiv și angrenat în sfera de interese a partidului liberal. Armata simțea nevoia unei căpetenii, Prințul Nicolae neavând vocațiunea de a
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]