733 matches
-
biblice, acuzat de plagiat de către Adevărul literar, utilizează paginile revistei pentru a demonta, punct cu punct, acuzațiile aduse (VII, nr. 3-4, 1932). Una dintre cele mai active voci pe tema promovării culturale moldovenești, Leca Morariu își menține atitudinea critică față de "regionalismul bucureștean", susținând că doar prin propria afirmare Moldova va înceta să mai fie "a cincea roată la car"39. Noua revistă suceveană devenea astfel încă o "armă" de "autenticitate românească" în lupta împotriva snobismului capitalei. Lupta regionalismului se ducea, firește
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atitudinea critică față de "regionalismul bucureștean", susținând că doar prin propria afirmare Moldova va înceta să mai fie "a cincea roată la car"39. Noua revistă suceveană devenea astfel încă o "armă" de "autenticitate românească" în lupta împotriva snobismului capitalei. Lupta regionalismului se ducea, firește, și pe terenul revistelor de provincie. Într-o cronică asupra unui articol din revista Țara de Jos, Morariu dezaprobă cu aplomb afirmația unui autor ce consideră că revistele de provincie - incluzând și Făt-Frumos de la Suceava - încearcă, de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de-o pildă: "nimic din folclorul regiunii" în Făt-Frumosul Sucevii, a cărui singură preocupare constantă e doar "să se apropie cât mai mult de nivelul celor bucureștene!"... Ba să ne mai slăbească bârlă-bucureșteanul domn N. N. Vasiliu cu "nivelul" d-sale! [...] regionalismul nostru [...] n-are nevoie, n-are nevoie, n-are nevoie de pomenitul "nivel!"40. De fapt, astfel de acuze sugerau că fenomenul localismului creator nu urmărește atât promovarea dezinteresată a localului, cât constituie o strategie de apropiere față de capitală, o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Institutului de Istorie Națională de la Cluj, Dacoromania și Studii și documente literare ale lui I. E. Torouțiu, dar și în studiile inedite semnate de personalități consacrate: Agârbiceanu, Alecsandri, Creangă, Delavrancea, Hasdeu, Onciul sau Vlahuță. Între principiile călăuzitoare, redacția reiterează lupta împotriva regionalismului Capitalei, "afirmând dreptul de viață, cel puțin sufletească, al oropsitei Bucovine" (X, nr. 1-2, p. 4). Lista realizărilor include și publicarea a 15 fascicule și broșuri semnate Leca Morariu, Al. Procopovici, Ștefan Pașca, I. Cârdei, George Voevidca, piese inedite ale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
receptate ca inamice 44. Într-o astfel de atmosferă poate că nu ar trebui să surprindă derapajul ulterior spre xenofobie și antisemitism al mișcării, limbajul violent și susținerea fățișă a legionarismului. Programul mișcării este redactat abia în 1934 și promovează regionalismul și emanciparea Bucovinei față de editurile bucureștene, în acest sens înființându-se editura Iconar, iar un an mai târziu revista legionară cu același nume. Momentul apariției revistei, ce nu se identifică însă în totalitate cu gruparea ce a generat-o, a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ierusalimul culturii. Nichifor Crainic - Hristos", în Glasul Bucovinei, XV, nr. 3908, 1932. 47 "Ce a fost și ce a ajuns Bucovina", în Glasul Bucovinei, XIII, nr. 3312, 1930. 48 "Memoriul Bucovinei", în Glasul Bucovinei, XIV, nr. 3651, 1931. 49 "Celălalt regionalism", în Junimea literară, XIII, nr. 5-6, 1924. 50 Anne-Marie Thiesse, Ecrire la France: le mouvement littéraire régionaliste de langue française entre la Belle Epoque et la Libération, Presses universitaires de France, 1991. 51 În Noua gazetă de Vest, III, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Chelariu, Zilele și umbra mea, p. 311. 37 Ion I. Nistor, " Spre o activitate mai intensă", în Junimea literară, XXIV, nr. 1, 1935, p. 1. 38 Leca Morariu, "Poliție literară!", în Făt-Frumos, I, nr. 1, 1926, p. 1. 39 Idem, "Regionalism pe din două", în Făt-Frumos, I, nr. 1, 1926, p. 31. 40 Idem, "Regionalism și capitalism", în Făt-Frumos, II, nr. 3, 1927, pp. 94-95. 41 Idem, "Maimuțăreală englezească", în Făt-Frumos, I, nr. 5, 1926, p. 160. 42 P. Froicu, "Din
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai intensă", în Junimea literară, XXIV, nr. 1, 1935, p. 1. 38 Leca Morariu, "Poliție literară!", în Făt-Frumos, I, nr. 1, 1926, p. 1. 39 Idem, "Regionalism pe din două", în Făt-Frumos, I, nr. 1, 1926, p. 31. 40 Idem, "Regionalism și capitalism", în Făt-Frumos, II, nr. 3, 1927, pp. 94-95. 41 Idem, "Maimuțăreală englezească", în Făt-Frumos, I, nr. 5, 1926, p. 160. 42 P. Froicu, "Din istoria presei bucovinene...", p. 236. 43 Ibidem. 44 Mircea A. Diaconu, Mișcarea "Iconar". Literatură
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Drăgușanul, Societatea Scriitorilor Bucovineni, Editura Mușatinii, Suceava, 2008, p. 6. 49 Ibidem, p. 8. 50 Paul I. Papadopol, "Revistele de provincie", în Provincia literară, I, nr. 1, 1932, p. 5. 51 C. D. Fortunescu, "Reviste de provincie". 52 I. Cg., "Regionalism cultural", în Vremea, nr. 386, 1935, p. 7. 53 Leca Morariu, "Bățoșenie vieneză", în Junimea literară, XIII, nr. 1-2, 1924, p. 67. 54 În Junimea Literară, XV, nr. 5-6, 1926, p. 144. 55 Tiberiu Crudu, " Rostul unei reviste de provincie
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
I. Gherincea, subtitlul devine „Revista Universității Populare din Galați”. Principalul deziderat exprimat în Programul nostru ar fi acesta: „să ne scoborâm în masele căutătoare de cultură”, chiar dacă aria acoperită va fi limitată: „vom fi fericiți dacă - fără vreun gând de regionalism [...] - vom putea produce roade în această parte a Dunărei de Jos, în Dobrogea nordică și în înstrăinata Bucovină”. Ca publicație de propagandă, cuprinde rezumate ale cursurilor și conferințelor ținute în cadrul Universității Populare, abordând diferite discipline. În afară de aceste texte, se publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288213_a_289542]
-
chiar dacă doar la noi putem vorbi mai degraba de etichete politice și nu de un conținut clar delimitat ideologic Franța anilor '80 cunoaște transformări ale celor două familii politice majore, de stânga și de dreapta. Dacă până atunci stânga identifica regionalismul drept ideologie de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de dreapta. Dacă până atunci stânga identifica regionalismul drept ideologie de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor '70 au dus la acceptarea ideii de regionalizare sub forma unei restructurări mai ample a societății franceze prin autogestiune și descentralizare politică. Încă din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ridica acești indivizi, aceste grupări și teritorii la același nivel cu cele mai avansate secțiuni ale societății. Logica fundamentală a acestui tip de abordare a fost mai degrabă aceea de a construi politica națională decât de a răspunde individualismului sau regionalismului. Pentru a atinge acest scop s-a apelat la o abordare centralizată a politicii publice. Politica regională, de exemplu, se afla în centru și era direcționată către regiunile care aveau în vedere construirea unor capacități economice depline ale teritoriului național
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un prieten bun cât și un critic perceptiv care a citit întregul manuscris în forma lui finală. Anders Lidström de la Universitatea Umeå a făcut remarci cu privire la primele capitole oferind unele sugestii valoroase. Julian Wright de la Universitatea din Durham, istoric al regionalismului francez din sec. al XIX-lea, a oferit un feedback util referitor la capitolul cu temă istorică. Chiar dacă celălalt prieten bun și coleg al meu de la Cardiff, dr. Graeme Garrard, a pierdut mult timp (în zadar) ca să mă determine să
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ei au lăsat în urmă o percepție tradiționalistă a societății pe care o vedeau ca fiind corporatistă și ierarhică și care era pusă în pericol de însăși principiile Revoluției care aveau tendințe de nivelare. În acest sens, ei erau precursorii regionalismului care s-a dezvoltat atât ca ideologie cât și ca mișcare politică în Franța celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și care urma să influențeze și secolul al XX-lea.30 Regionaliștii Până la mijlocul secolului al
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Charles-Brun era un poet și erudit occitan și nu își dorea ca mișcarea lui să fie politică, în sensul de a fi atribuită unui partid politic. El a declarat că "le régionalisme n'est pas une question de régime politique" (regionalismul nu este o chestiune de regim politic).37 Mai mult, personalități politice proeminente aparținând diferitelor culori politice erau asociate acestei mișcări și nu aveau nimic în comun cu ideea de descentralizare. Printre ele se aflau politicianul francez Raymond Poincaré, care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
excepție, iar mișcările precum cele ale lui Charles-Brun erau mai mult de partea conservatorismului spectrului politic. Filosofi politici catolici precum de Lammenais (1782-1854) și abatele Jules Auguste Lemire (1853-1928), care pledau pentru un catolicism liberal, fiind precursorii creștin-democrației, au susținut regionalismul atâta timp cât acesta a însemnat mai degrabă o recunoaștere a unor corpuri intermediare ("corps intérmédiares" în fr.) între individ și stat decât o recunoaștere a simplului individ izolat aparținând liberalismului clasic.39 Pe partea extremă dreaptă, Charles Maurras (1868-1952), chiar dacă era
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că Revoluția Franceză fusese dezastruoasă pentru Franța și că statul-națiune, căruia i se asociase sistemul democratic liberal, a fost o monstruozitate. Odată cu instalarea celei de-a Treia Republicii cu guvernele ei iacobine și anticlericale și cu influența masivă din partea francmasoneriei, regionalismul francez a luat o întorsătură politică (deseori implicându-i și pe regionaliștii culturali) prin înființarea câtorva mișcări care pretindeau o autonomie regională mai puternică. În Bretania, una dintre cele mai catolice regiuni ale Franței, a fost fondată în 1898, Uniunea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu puteau să ignore faptul că milioane de francezi, poate chiar marea majoritate, își trăiau stilul lor de viață tradițional țărănesc din moși-strămoși și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
treilea rând, a radicalizat deja existentele mișcări regionaliste, de vreme ce au devenit mai conștienți de dezavantajele regiunilor lor și au recționat chiar mai vehement împotriva politicilor de centralizare și standardizare culturală a statului. Acest lucru a dus la o reizbucnire a regionalismului între cele două războaie mondiale, care a devenit radical din punct de vedere politic și a început să îmbrățișeze atât federalismul 43 (în Franța și, în mare măsură, ca formă de integrare europeană) cât și naționalismul și independența (ideea că
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionaliști și naționaliști s-au raliat fie mareșalului Pétain, fie naziștilor și fasciștilor, în funcție de simpatia lor politică. Chiar dacă ultima grupare de colaboratori de extremă dreapta era o minoritate restrânsă a întregii mișcări regionaliste, acțiunile acestora chiar au servit la discreditarea regionalismului politic după cel de-al Doilea Război Mondial, care va reînvia ca mișcare politică abia în anii '60. Dar aceasta este o istorie care va fi prezentată în alt capitol dedicat regiunii contemporane. Concluzii Această cercetare istorică a dezvoltării organizării
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politicii teritoriale a Franței, deși aceasta se va întâmpla mult mai târziu, către mijlocul anilor 1980. Dar merită să observăm aici că Schuman și ceilalți părinți fondatori ai Europei, erau regionaliști devotați, și că, într-adevăr, au creat legături între regionalism și federalismul european.15 Pleven, de exemplu, a fost unul dintre fondatorii celei mai importante mișcări regionaliste postbelice, Comité d'Etudes et de Liaison des Intérêts Bretons* (CELIB). Totuși, CELIB a fost mai mult o reacție la dezvoltările din interiorul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]