735 matches
-
spiritul de inovare. 11.2.2.2. Regionalismul și localismul educativ Pe fondul ideilor sugerate de sociologia gustiană și de mișcarea poporanist-țărănistă cu privire la învățămînt și educație, s-au conturat două orientări foarte apropiate în pedagogia sociologică românească. Este vorba de regionalismul și localismul educativ, reprezentate de ION C. PETRESCU (1892-1967), respectiv STANCIU STOIAN (1900-1984). În concepția lui I. C. PETRESCU, școală românească se afla de cîteva decenii într-o perioadă de criză, o criză structurală, datorată inadaptării ei la societate. Criza provenea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
depărtează de posibilitatea de a cunoaște realitatea prin propria experiență. Pe de altă parte, există un principiu pedagogic, pus în circulație de Comenius, Rousseau și Pestalozzi principiul intuiției care cere ca învățămîntul să se întemeieze pe contactul nemijlocit cu lucrurile. Regionalismul nu se reduce la studiul diferitelor obiecte de învățămînt potrivit principiului intuiției; se are în vedere studierea vieții regionale sub toate aspectele ei, pe bază de intuiție și experiență personală. Dacă dezvoltarea omului depinde de mediul în care trăiește, acesta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
regionalistă" a fost aplicată în Anglia (încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea de către Patrick Geddes și Valentin Bell) și în Franța. În Anglia, studiul regiunii s-a introdus ca un obiect de învățămînt, pentru educația civică, iar în Franța, regionalismul se aplica la studiul istoriei și geografiei. În concepția sa spre deosebire de aceste experiențe regionalismul presupune restructurarea întregului conținut al procesului de învățămînt, potrivit psihologiei copilului care percepe realitatea înconjurătoare ca un tot unitar. În sistemul de instruire pe obiecte de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Patrick Geddes și Valentin Bell) și în Franța. În Anglia, studiul regiunii s-a introdus ca un obiect de învățămînt, pentru educația civică, iar în Franța, regionalismul se aplica la studiul istoriei și geografiei. În concepția sa spre deosebire de aceste experiențe regionalismul presupune restructurarea întregului conținut al procesului de învățămînt, potrivit psihologiei copilului care percepe realitatea înconjurătoare ca un tot unitar. În sistemul de instruire pe obiecte de învățămînt, realitatea este fragmentată, copilul neputînd dobîndi o privire unitară despre lume și viață
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
active, căreia i-a dedicat o amplă lucrare (40), I. C. Petrescu propunea utilizarea unor mijloace cît mai diversificate spre a face activitatea elevilor variată și interesantă, pentru ca din observații și experiențe să se poată desprinde relațiile dintre obiecte și fenomene. Regionalismul educativ pune în centrul activității didactice munca, activitatea practică, din care se va desprinde ulterior teoria. Dacă în clasele I-IV munca se orientează după considerații psihologice, în învățămîntul supraprimar ea răspunde unui interes social care începe să se manifeste
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educație pe care I. C. Petrescu și-a propus să-l realizeze, viza integrarea fiului de țăran în viața satului. Atingerea acestui obiectiv coincidea cu însăși ieșirea din criză a școlii, cu integrarea ei în realitatea românească. Cele două principii fundamentale regionalismul și comunitățile școlare erau ele însele desprinse din realități naturale, culturale și psihologice specifice mediului rural. În același timp, în ele erau cuprinse inovațiile pedagogice ale primei jumătăți a acestui secol: centrele de interes, metodele active, programele minimale etc. Acest
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
puternic ancorată în realitatea satului; materialul de cultură, fiind un produs al creației țărănești, găsea un răsunet puternic în sufletul țăranilor. În plus, învățătorii aveau în metoda monografică o cale științifică de cunoaștere a realităților satului. În aprecierea critică a regionalismului educativ trebuie să desprindem tendințele conservatoare de dorința de a oferi societății românești, din deceniul al patrulea, o școală pe măsura trebuințelor ei. Conservatorismul se manifesta în aprecierea factorilor de care depindea progresul social în România ("România cea nouă de la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nouă de la sate va porni!" 38, p. 217), în credința că satul se poate ridica la un nivel superior de viață păstrîndu-se în limitele culturii tradiționale (o cultură țărănească, prin valori create de țărani) (38, p. 219). În același timp, regionalismul era expresia unei căutări pentru a da școlii rurale mai multă vigoare, pentru a face din ea ceva mai mult decît o instituție care să-i învețe alfabetul pe copiii satului; și ceva mai mult decît o școală pregătitoare pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai mult decît o instituție care să-i învețe alfabetul pe copiii satului; și ceva mai mult decît o școală pregătitoare pentru învățămîntul secundar (în condițiile în care un număr infim de absolvenți ai școlii primare rurale îl puteau frecventa). Regionalismul educativ exprima teama nu numai față de penetrația capitalismului în lumea satelor, ci și față de tendința țăranilor de a se îndrepta spre orașe într-o perioadă în care acestea nu le puteau oferi o viață mai bună. Iată de ce I. C. Petrescu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aceasta era nejustificată. Satul singur nu-și putea oferi cultura de care avea nevoie pentru a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice, de la primele sale manifestări, Stanciu Stoian considera, în spirit durkheimian, că educația este un fenomen de natură socială. Deși vizează fiecare ființă umană în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că științifizarea pedagogiei ar rezulta din apropierea ei de biologie. Lucrarea sa, Orientarea biologică în știința educației, apărea tocmai în 1931, cînd în pedagogia românească începuse să se manifeste o tendință într-o direcție opusă spre sociologie (în 1931 au apărut Regionalismul educativ și Din problemele localismului educativ). La Cluj, interesul pentru experiment în domeniul educației a fost puternic stimulat și de școala psihologică creată acolo de prof. FLORIAN ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ. Elev al lui Wundt, la Leipzig, acesta a înființat, curînd după organizarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
uneia sau a alteia dintre orientările de atunci înseamnă să le golim de conținut, să le reducem la o idee generală, care nici nu mai are atributul originalității. Așa, de pildă, se vorbește de perenitatea pedagogiei culturii, a localismului și regionalismului educativ. Este recunoscut faptul că idealismul educativ a însemnat un punct de vedere original și valoros în pedagogia românească, în anii '30, cînd el se confrunta cu alte teorii, ce aveau numeroase elemente conservatoare. A vorbi despre perenitatea lui, înseamnă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a II-a, București, 1939; b. Personalismul energetic, București, 1927. 37. Cf. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Editura Institutului pedagogic român, București, 1935. 38. I. C. PETRESCU, Contribuții la o pedagogie românească, vol. I, Satul temelia statului, Ramuri, 1938. 39. Problema regionalismului a fost tratată de I. C. Petrescu în mai multe lucrări: Regionalismul educativ, Editura Institutului pedagogic român, București, 1931, ed. a III-a, 1933; "Școale de experimentare" și în Contribuții la o pedagogie românească, unde a reprodus studiul din 1931. 40
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Cf. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Editura Institutului pedagogic român, București, 1935. 38. I. C. PETRESCU, Contribuții la o pedagogie românească, vol. I, Satul temelia statului, Ramuri, 1938. 39. Problema regionalismului a fost tratată de I. C. Petrescu în mai multe lucrări: Regionalismul educativ, Editura Institutului pedagogic român, București, 1931, ed. a III-a, 1933; "Școale de experimentare" și în Contribuții la o pedagogie românească, unde a reprodus studiul din 1931. 40. I. C. PETRESCU, Școala activă, ed. I, 1926. În timpul vieții autorului lucrarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a utiliza însă tehnicile specifice unor experimente autentice și fără a ajunge la concluzii sau probleme noi. 63. Acestora li se adaugă și I. C. Petrescu. Argumentele invocate de el pentru constituirea unei pedagogii românești au fost expuse cu prilejul prezentării "regionalismului educativ". 64. S. Mehedinți și-a susținut examenul de licență la Facultatea de litere și filosofie cu o lucrare despre J.-J. Rousseau. Cf. și D. MUSTER, Vocația pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinți, în "Revista de pedagogie", 10/1968
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
diferite manifestări sau la propria lui emisiune, pe careo are tot la TVR Cultural, La porțile ceriului. Miera destul de suspect că un tip care trăiește la oraș poartă cu ostentație o pălărie țărănească și se străduiește să vorbească numai în regionalisme. Apropo de vorbirea lui „țărănească“, am văzut la un moment dat în emi siunea lui o scenă de tot hazul. Grigore Leșe îi pune o întrebare - pre limba „țărănească“, desigur - unui țăran, un fel de rapsod popular, iar acesta nul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a fost decapitat cu vreo cinci ani în urmă; uciderea fiului lui Eminek Han s-a petrecut după lupta de la Lipnic în 1469 etc., etc. ... Limbajul este limba zilelor noastre, cu un ușor iz moldovenesc, pentru culoare locală -, dar fără regionalisme, fără arhaisme, care cu tot parfumul limbajului cronicăresc ar face însă înțelegerea greoaie. Și-apoi, în trecerea acelei punți între trecut și prezent, a fost un obiectiv urmărit "actualitatea". Deliberat, ostentativ din aceleași motive am folosit și neologismele (baron, șpagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
naționale și unde - e același lucru - influențele străine au fost și sunt mai operante; și mai ales în București, "orașul" nostru prin excelență, un mediu atât de favorabil poeziei "noi". * Evident că articolul de față conține o triplă cvintesență de "regionalism". Dar măcar să se constate că acest "regionalism" este, oricum, destul de larg. Este moldo vano-ardelenesc, căci caracterele literaturii moldovenești le-am găsit și în cea ardeleană, cum spuneam și în articolul la care mă refer necontenit - cum s-ar zice, articolul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
străine au fost și sunt mai operante; și mai ales în București, "orașul" nostru prin excelență, un mediu atât de favorabil poeziei "noi". * Evident că articolul de față conține o triplă cvintesență de "regionalism". Dar măcar să se constate că acest "regionalism" este, oricum, destul de larg. Este moldo vano-ardelenesc, căci caracterele literaturii moldovenești le-am găsit și în cea ardeleană, cum spuneam și în articolul la care mă refer necontenit - cum s-ar zice, articolul cu pricina. Numai cât, îmi permit să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am găsit și în cea ardeleană, cum spuneam și în articolul la care mă refer necontenit - cum s-ar zice, articolul cu pricina. Numai cât, îmi permit să cred că la noi nu se prea înțelege bine ce înseamnă cuvântul "regionalism". E prea la modă, ca să mai poată fi întrebuințat în adevărata lui accepțiune. E cam ceea ce era odată "santicler" ori "findisicl" (fin de siècle). A constata caracterele deosebite în literaturile a două regiuni locuite de un popor și a căuta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
findisicl" (fin de siècle). A constata caracterele deosebite în literaturile a două regiuni locuite de un popor și a căuta explicația deosebirii; a constata, în genere, orice deosebiri, în orice privință, între două regiuni ale aceleiași țări - nu poate însemna regionalism. În volumul nostru Spiritul critic în cultura românească am relevat deosebiri mai adânci între cultura muntenească și cea moldovenească, și nimenea nu m-a mai găsit "regionalist". E drept, pe atunci cuvântul nu era la modă. Mare lucru e moda
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Lau-da Moldovei..."; când Alecsandri spunea "Tot Moldova...", ba când, boier moldovan, antiburghez și spirit sarcastic, încondeia pe munteni cu tot felul de epitete - și foarte pe nedrept -, erau "regionaliști" acești doi mari și înflăcărați unioniști? Una din publicațiile alarmate de "regionalismul" nostru făcea concesia, ca să nu fie prea rea cu noi, că literatura moldovenească e mai... melancolică și mai romantică decât cea muntenească, căzând astfel și ea, fără să-și dea seamă, în regionalism - și în oarecare erezii istoricoliterare. Iar o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
înflăcărați unioniști? Una din publicațiile alarmate de "regionalismul" nostru făcea concesia, ca să nu fie prea rea cu noi, că literatura moldovenească e mai... melancolică și mai romantică decât cea muntenească, căzând astfel și ea, fără să-și dea seamă, în regionalism - și în oarecare erezii istoricoliterare. Iar o altă publicație, egal de alarmată de același "regionalism", recenza din întîmplare, în același număr în care se alarma, articolul unui scriitor francez care, "regionalist", se vede, și el, constata că spiritul francez de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
rea cu noi, că literatura moldovenească e mai... melancolică și mai romantică decât cea muntenească, căzând astfel și ea, fără să-și dea seamă, în regionalism - și în oarecare erezii istoricoliterare. Iar o altă publicație, egal de alarmată de același "regionalism", recenza din întîmplare, în același număr în care se alarma, articolul unui scriitor francez care, "regionalist", se vede, și el, constata că spiritul francez de la nordul Loirei e romantic și cel de la sud, clasic. Ce ușor e să cazi în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
recenza din întîmplare, în același număr în care se alarma, articolul unui scriitor francez care, "regionalist", se vede, și el, constata că spiritul francez de la nordul Loirei e romantic și cel de la sud, clasic. Ce ușor e să cazi în regionalism! Dar acești alarmiști nici idee n-au la cât regionalism e silit să se dedeie cel care studiază istoria literaturii române, căci această literatură s-a dezvoltat deosebit în cele trei regiuni românești, în Moldova, în Muntenia și în Ardeal
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]