2,315 matches
-
bun sfârșit”, după cum spune Bibring (1943), precum și rațiunea biologică îi determină pe majoritatea indivizilor să prefere normalul patologicului și să se angajeze într-un proces biologic și psihic orientat spre înainte. Cum ar putea fi înțeleasă atunci această mișcare de regresie ca nefiind pur și simplu opusul unei progresii, dacă nu grație funcției sale defensive? Creșterea - care nu este percepută psihologic de către copil, ca proces inerent dezvoltării, oricare ar fi avatarurile posibile, de exemplu în cursul „bolilor copilăriei” pe care e
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
forțele de maturizare și adaptare tind să sporească eficiența funcțiilor eului fidele realității, apărările împotriva neplăcerii lucrează în sens contrar și, la rândul lor, alterează funcțiile eului. Prin urmare, și în acest domeniu mersul înainte și mersul înapoi, progresia și regresia alternează și interferează constant”. Aceasta se efectuează în mod inconștient de-a lungul întregii vieți psihice, asigurându-i, în cazul cel mai favorabil, funcționarea cea mai adaptată, cea mai adecvată posibil. Astfel se prezintă regresiile numite „benigne”, puse în slujba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
funcționarea cea mai adaptată, cea mai adecvată posibil. Astfel se prezintă regresiile numite „benigne”, puse în slujba eului și care nu comportă nimic negativ. În cel mai rău caz - iar aici avem de-a face cu versantul patologic - se înregistrează regresii „maligne”. Stările borderline se caracterizează printr-o labilitate a fluctuațiilor între progresiile și regresiile libidinale sau distructive, cu o confuzie importantă a zonelor erogene (Gammil, 1992). Istorictc "Istoric" Noțiunea de „regresie” (ca apărare) apare foarte devreme în teoria psihanalitică, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
avem de-a face cu versantul patologic - se înregistrează regresii „maligne”. Stările borderline se caracterizează printr-o labilitate a fluctuațiilor între progresiile și regresiile libidinale sau distructive, cu o confuzie importantă a zonelor erogene (Gammil, 1992). Istorictc "Istoric" Noțiunea de „regresie” (ca apărare) apare foarte devreme în teoria psihanalitică, dacă avem în vedere că poate fi reperată în Studii despre isterie, în care Breuer (1895/1965) utilizează adjectivul „retrograd” în „considerațiile teoretice” pe care le face pornind de la o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
caz. El vorbește despre un „drum regresiv” al excitației pentru a descrie procesul de halucinație în sensul precis pe care Freud avea să i-l dea cinci ani mai târziu în Interpretarea viselor (1900/1967). În scrierile freudiene, noțiunea de „regresie” apare în ultimul capitol al Interpretării viselor, în care ea este prezentată ca un mecanism de apărare „minor”, de o importanță mult mai mică decât refularea, când, de fapt, regresia este o componentă însemnată a refulării. Orice vis recurge la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în Interpretarea viselor (1900/1967). În scrierile freudiene, noțiunea de „regresie” apare în ultimul capitol al Interpretării viselor, în care ea este prezentată ca un mecanism de apărare „minor”, de o importanță mult mai mică decât refularea, când, de fapt, regresia este o componentă însemnată a refulării. Orice vis recurge la regresie, căci, sub efectul acesteia, anumite gânduri se transformă în imagini. În opinia lui Freud (1900/1967), „ansamblul gândurilor din vis se dezagregă în cursul regresiei și este readusă la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apare în ultimul capitol al Interpretării viselor, în care ea este prezentată ca un mecanism de apărare „minor”, de o importanță mult mai mică decât refularea, când, de fapt, regresia este o componentă însemnată a refulării. Orice vis recurge la regresie, căci, sub efectul acesteia, anumite gânduri se transformă în imagini. În opinia lui Freud (1900/1967), „ansamblul gândurilor din vis se dezagregă în cursul regresiei și este readusă la stadiul de materie primă”. Astfel, visul se vede înzestrat cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refularea, când, de fapt, regresia este o componentă însemnată a refulării. Orice vis recurge la regresie, căci, sub efectul acesteia, anumite gânduri se transformă în imagini. În opinia lui Freud (1900/1967), „ansamblul gândurilor din vis se dezagregă în cursul regresiei și este readusă la stadiul de materie primă”. Astfel, visul se vede înzestrat cu un rol defensiv protector, întrucât el este paznicul somnului. În „Complement metapsihologic la teoria visului” (1917a/1968), Freud insistă asupra dimensiunii somatice a acestei regresii: înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cursul regresiei și este readusă la stadiul de materie primă”. Astfel, visul se vede înzestrat cu un rol defensiv protector, întrucât el este paznicul somnului. În „Complement metapsihologic la teoria visului” (1917a/1968), Freud insistă asupra dimensiunii somatice a acestei regresii: înainte chiar de a visa, cel care doarme trebuie să-și pună deoparte „protezele motorii și perceptive”. Aceasta e, de altfel, imaginea însăși a regresiei: adormit într-o poziție corporală numită fetală, subiectul se abandonează viselor, realizând în manieră halucinatorie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În „Complement metapsihologic la teoria visului” (1917a/1968), Freud insistă asupra dimensiunii somatice a acestei regresii: înainte chiar de a visa, cel care doarme trebuie să-și pună deoparte „protezele motorii și perceptive”. Aceasta e, de altfel, imaginea însăși a regresiei: adormit într-o poziție corporală numită fetală, subiectul se abandonează viselor, realizând în manieră halucinatorie primele sale dorințe. Intuiția că la începutul vieții psihice nu se poate obține satisfacerea decât prin reapariția halucinației primare - acesta este modelul visului - îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se abandonează viselor, realizând în manieră halucinatorie primele sale dorințe. Intuiția că la începutul vieții psihice nu se poate obține satisfacerea decât prin reapariția halucinației primare - acesta este modelul visului - îl face pe Freud să accentueze importanța rolului jucat de regresia temporală: sub impulsul dorinței, aceasta explică transpunerea în imagine, figurabilitatea onirică. De unde și postulatul emis de Freud, conform căruia visul păstrează întotdeauna o ancorare în actual (dovadă resturile diurne) și una în infantil, în dorința ascunsă, reîntoarcere la copilărie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în actual (dovadă resturile diurne) și una în infantil, în dorința ascunsă, reîntoarcere la copilărie ca restabilire mereu posibilă a unei etape anterioare. A visa înseamnă a extrage ceva din rezervorul incomensurabil de nostalgii și a te putea servi de regresie. Deși la vremea respectivă conceptul de regresie ca factor patogen a fost foarte vehiculat, a trebuit să treacă un anumit timp pentru a i se recunoaște întreaga importanță. Acest lucru se va întâmpla atunci când A. Freud citează regresia pe primul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în infantil, în dorința ascunsă, reîntoarcere la copilărie ca restabilire mereu posibilă a unei etape anterioare. A visa înseamnă a extrage ceva din rezervorul incomensurabil de nostalgii și a te putea servi de regresie. Deși la vremea respectivă conceptul de regresie ca factor patogen a fost foarte vehiculat, a trebuit să treacă un anumit timp pentru a i se recunoaște întreaga importanță. Acest lucru se va întâmpla atunci când A. Freud citează regresia pe primul loc între mecanismele de apărare, în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
servi de regresie. Deși la vremea respectivă conceptul de regresie ca factor patogen a fost foarte vehiculat, a trebuit să treacă un anumit timp pentru a i se recunoaște întreaga importanță. Acest lucru se va întâmpla atunci când A. Freud citează regresia pe primul loc între mecanismele de apărare, în lucrarea sa pe aceeași temă. Mai mulți autori se vor arăta mai apoi interesați de studiul regresiei din perspectiva dezvoltării psihice sau în dimensiunea sa clinică, printre care Klein (1932), Heimann (1952
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a i se recunoaște întreaga importanță. Acest lucru se va întâmpla atunci când A. Freud citează regresia pe primul loc între mecanismele de apărare, în lucrarea sa pe aceeași temă. Mai mulți autori se vor arăta mai apoi interesați de studiul regresiei din perspectiva dezvoltării psihice sau în dimensiunea sa clinică, printre care Klein (1932), Heimann (1952), Balint (1968), Searles (1965), D.W. Winnicott (1947/1975), Bouvet (1956/1972), Marty (1967), Dolto (1973/1988). Aceste diverse contribuții atestă importanța și pertinența noțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
D.W. Winnicott (1947/1975), Bouvet (1956/1972), Marty (1967), Dolto (1973/1988). Aceste diverse contribuții atestă importanța și pertinența noțiunii, mai ales sub aspectul funcției sale defensive. Putem atunci să ne întrebăm de ce Freud (1916-1917/1981)... a declarat că regresia este „pur descriptivă”. Să fie oare vorba de propria lui atitudine defensivă în fața unei descoperiri fundamentale? După cum se știe, lui Freud nu-i plăcea deloc să fie obiectul unui transfer matern, mai ales din partea pacientelor sale. Exempletc "Exemple" Să analizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un cățeluș alb și dădeam peste un tunel. Tunelul ducea spre trecut. La ieșire, ajungeam în grădinița mea și mă vedeam pe mine la trei ani”. Băiețelul de trei ani îi avea pe ambii părinți alături: ei nu divorțaseră încă. Regresia rezidă aici într-o călătorie spre înapoi, atât în timp (prima copilărie), cât și în spațiu (visul), declanșată de confruntarea subiectului cu o situație încărcată de angoasă. Avem de-a face mai întâi cu visul însuși, produs al unei regresii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Regresia rezidă aici într-o călătorie spre înapoi, atât în timp (prima copilărie), cât și în spațiu (visul), declanșată de confruntarea subiectului cu o situație încărcată de angoasă. Avem de-a face mai întâi cu visul însuși, produs al unei regresii de la gânduri la imagini, și în al doilea rând, cu funcția defensivă pe care o îndeplinește realizarea unei dorințe ce infirmă realitatea parentală: copilul își exprimă fără ocolișuri aspirația de a-și vedea visul împlinit pentru a se simți trăind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
punct de sprijin sau un spațiu care oferă siguranță poate apărea și la vârsta adultă, într-o manieră uneori spectaculoasă, mai ales în perioada de criză. În acest caz, caracterul său tranzitoriu marchează valoarea defensivă adaptativă a unor astfel de regresii. Iată exemplul prezentat de Braconnier (1989): un bărbat ajuns la maturitate riscă să-și piardă slujba. Deodată, el începe să colecționeze mașinuțe cu o pasiune atât de mare, încât își neglijează activitatea profesională chiar în momentul cel mai nepotrivit. „Bătea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
început să râdă de ea.” Remarcăm valoarea salvatoare a acestei conduite regresive - apărută în timpul unei situații nevralgice a vieții adulte -, precum și caracterul ei inconștient. Conștientizarea acestui comportament „ridicol pentru vârsta subiectului” este sursă de umor. În versiunea sa patologică, mecanismul regresiei poate fi ilustrat printr-o observație a lui Dolto (1973/1988, vol. I), care citează cazul unui copil care a trăit experiențe precoce de privare maternă: „El nu-i mai privește pe ceilalți, mimica sa încremenește într-o expresie de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
manifestă un interes electiv pentru un animal, pentru un obiect sau pentru o colecție de obiecte asemănătoare (de pildă, niște lingurițe). În acest ultim caz, pierderea unuia dintre obiecte îl aduce într-o stare intensă de panică. Copilul face o regresie și se agață de o singură percepție, pe care o asociază cu amintirea unei plăceri fizice parțiale și deopotrivă cu un lucru reprezentând pentru el, în manieră fetișistă, relația cu mama”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
amintirea unei plăceri fizice parțiale și deopotrivă cu un lucru reprezentând pentru el, în manieră fetișistă, relația cu mama”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Este limpede că această activitate defensivă multimodală care este regresia se va putea asocia cu multe dintre celelalte mecanisme de apărare, fapt pe care tind să-l demonstreze atât remarcele teoretice, cât și observațiile clinice ale Annei Freud (1936/1993). De fapt, de ce nu s-ar putea stipula că mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sistematic, în orice conduită defensivă care, căutând să stopeze un exces de angoasă, este gata să se folosească de orice mijloc? Astfel, conduita regresivă a colecționarului nostru de mașinuțe se poate îmbina cu deplasarea. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Regresia se poate dovedi patogenă, din cauza „punctelor de fixație” de care se atașează, mai ales în perversiune (Freud, 1905/1987). Compulsia la repetiție (Freud, 1920/1981) își va aduce și ea contribuția la dimensiunea patologică pe care o poate căpăta regresia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Regresia se poate dovedi patogenă, din cauza „punctelor de fixație” de care se atașează, mai ales în perversiune (Freud, 1905/1987). Compulsia la repetiție (Freud, 1920/1981) își va aduce și ea contribuția la dimensiunea patologică pe care o poate căpăta regresia (Freud, 1914/1985). Această orientare va fi completată de cercetările Annei Freud (1965/1968) pornind de la conceptul de linii de dezvoltare și de la studiul său întreprins asupra regresiilor reversibile sau permanente. Tendințele regresive către anumite puncte de fixație se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aduce și ea contribuția la dimensiunea patologică pe care o poate căpăta regresia (Freud, 1914/1985). Această orientare va fi completată de cercetările Annei Freud (1965/1968) pornind de la conceptul de linii de dezvoltare și de la studiul său întreprins asupra regresiilor reversibile sau permanente. Tendințele regresive către anumite puncte de fixație se manifestă în toate realizările importante ale copilului, contribuind astfel la progresul capacităților sale. După cum spune o expresie populară citată de A. Freud (1965/1968), „copiii fac doi pași înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]