2,802 matches
-
cu omul bolnav și familia acestuia. În cazul bolnavilor cu boli incurabile, așa cum sunt bolile neoplazice, dar și alte boli degenerative, neurologice, cardio vasculare, de nutriție, demențele, SIDA, ș.a., comunicarea, care reprezintă o nevoie stringentă a acestora, presupune unele abilități relaționale, care constau în abordarea unor strategii menite să stabilească relații interpersonale, empatice. Demersul paliativ, care se află în complementaritatea celor preventive, terapeutice și de recuperare, vizează satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale și cuprinde pe lângă tratamentele medico-chirurgicale, toate îngrijirile "nursing" și toate
II. ÎNGRIJIRILE MEDICALE LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Denisa Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_628]
-
contractelor formale dintre indivizi. Capitalul social civil privește valorile, normele, rețelele informale și participarea în asociații care determină capacitatea indivizilor de a coopera. O altă distincție importantă este cea dintre capitalul social pozitiv și cel negativ, operată pentru capitalul social relațional în funcție de impactul pe care îl are acesta asupra dezvoltării sociale și economice. Amoralismul familial al lui Banfield constituie un exemplu de capital social negativ: lipsa de încredere în indivizi sau grupuri din afara familiei, precum și dezvoltarea unor legături aproape exclusiv în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Fanarul secolului al XVIII-lea, și, în bună măsură, societățile de sub regimurile comuniste de inspirație sovietică. De la Stalin la Gorbaciov, istoria elitei politice din URSS este una a relațiilor dintre clanuri. La mai toate nivelurile societăților din estul Europei, capitalul relațional determină, alături de cel uman, stratificarea socială (Eyal, Szelenyi, Townsley, 2001). Tranziția aduce cu sine convertirea capitalului social în capital economic, relațiile menținându-și însă rolul important și în postcomunism, adesea primând în fața regulilor formale. Este vorba însă despre relațiile din afara
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puncte procentuale, a treia ca mărime după Polonia și Malta. Fără a da o măsură exactă a modului de relaționare cu rudele, respectiv cu prietenii, cifrele par să susțină ipoteza unei diferențe mai mari în spațiul ex-comunist între capitalul social relațional de tip bonding și cel de tip bridging, în comparație cu democrațiile vestice. O importanță mult disproporționată a familiei în raport cu prietenii conduce la dezvoltarea unor relații mai superficiale din punct de vedere calitativ în afara grupurilor de apartenență, chiar dacă, din punctul de vedere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mod necesar un indicator pentru capitalul social de tip bridging. În fapt, dacă prietenii în cauză sunt puțini și dacă au caracteristici identice cu cei cu care interacționează, relația cu ei ar putea deveni mai degrabă un indiciu al capitalului relațional de închidere (bonding). Deși în sudul Europei prietenii sunt mult mai puțin importanți decât familia în comparație cu nord-vestul continentului, frecvența declarată a întâlnirilor tinde să fie în sud la fel de mare sau chiar mai ridicată decât în centru și în est (figura
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în absența unor transformări profunde. Cei mai puțin educați și, totodată, cei mai săraci tind să dezvolte moduri de viață tradiționale, în bună măsură agrare, cu relații întreținute mai ales - dacă nu exclusiv - în interiorul grupurilor primare de apartenență. Capitalul social relațional tip bridging se dezvoltă mai ales la vârful ierarhiilor educaționale și de avere al societății. O pondere mică a acestei pături și predominanța capitalului social familial se asociază cu absența implicării active în viața comunității, cu dezvoltarea unor societăți autarhice
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
antreprenorilor de la sate. Aceștia pot fi creditați de comunitatea locală cu multă încredere, putându-se constitui în agenți activi de dezvoltare a capitalului social comunitar. Soluțiile de dezvoltare socială mediată de capitalul social iau, în primul rând, în considerare latura relațională a conceptului. Există însă o bogată literatură dedicată încrederii (vezi Misztal, 1996; Gambetta, 1988, pentru prezentări ale literaturii dedicate încrederii). Pentru Sztompka, „încrederea este un pariu despre acțiunile viitoare ale celorlalți care pot afecta situația proprie” (p. 25), constituindu-se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
crearea sau deteriorarea unei culturi a încrederii. Aceasta se manifestă ca fundal contextual în reconstrucția culturii încrederii în perioadele istorice imediat următoare. Construindu-și discursul pe exemplul postcomunist, Sztompka notează două tipuri de acțiuni prin care încrederea și capitalul social relațional pot fi menținute, revigorate sau încurajate să fie create. Prima modalitate este acțiunea asupra celor cinci variabile macrosociale: legislația simplă, transparentă, persistentă în timp și necontradictorie asigură coerența normativă; acuratețea comportamentului clasei politice, hotărârea Guvernului și acțiunile acestora fără ezitări
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aibă în plan școlar o serie de consecințe negative: creșterea incidenței neșcolarizării pentru generațiile viitoare de romi, încheierea prematură a traseelor școlare, creșterea incidenței analfabetismului funcțional. Acest eșec educațional previzibil în condițiile menținerii școlilor segregate reduce oportunitățile sociale, financiare și relaționale ale viitoarelor generații de romi. Crearea unui segment de romi slab educat, deși școlarizat, este de natură să adâncească și să transmită intergenerațional prejudecățile și stereotipurile la adresa populației de romi. Păstrarea sistemului dual în educație (școli roma și școli neroma
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Alte două perpective importante pentru modul în care este concepută dezvoltarea sunt teoriile capitalului uman și cele ale capitalului social. Acestea au deplasat accentul către finalitatea proceselor de dezvoltare asupra oportunităților individuale (în cazul teoriilor capitalului uman) și asupra aspectelor relaționale ale structurilor sociale (vezi capitolul Dezvoltare socială „neconvențională”: despre capitalul social). Ulterior, a devenit influentă teoria capabilităților (Sen, 1993), ca mijloace disponibile pentru accesul indivizilor la scopurile pe aceștia le valorizează. Pentru sistemele de indicatori de referință în prezent considerăm
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Townsley (2001) documentează procesul pentru Cehia, Ungaria, Germania și Polonia, Brucan (1996) îl discută în spațiul românesc, Kolankiewicz (1996) aduce alte argumente privind Polonia etc. Așa cum remarcă Cuco i Giner (2000), acesta este unul dintre paradoxurile lumii contemporane: capitalul social relațional e privit ca punct de pornire al dezvoltării economice și politice, însă tocmai relațiile sunt cele care o pot și frâna atunci când conduc la expansiunea neobișnuită a „economiei darului” în detrimentul celei contractuale. Celelalte alegeri posibile erau „destul de importante”, „puțin importante
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai ales dihotomia între autism și restul aspectelor negative definite. Mai mult o astfel de concepție neglijează dimensiunea psihopatologică și neagă suferința psihică care se manifestă în mod vizibil la unii copii. De asemeni, unii autori subliniază disfuncționalitatea psihologică și relațională și preferă să vorbească despre tulburări majore de organizare a personalității ce afectează în același timp construirea identității subiectului și raporturile sale cu realitatea exterioară. Pentru ei, problema angoasei și a mecanismelor de apărare este centrală. După anii 1990 cercetarea
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
crea discursuri mai realiste și că dezvoltarea copilului autist și obstacolele să fie considerate și recunoscute ca fructul unei interacțiuni complexe în care se încrucișează potențialul genetic, biologic și experiențele luate de la părinți, de la anturaj, mediu socio economic, cultural și relațional. Este de preferat să se caute un context complex format din cercetători, medici, educatori, psihologi, psihoterapeuți în parteneriat cu părinții decât să se fixeze pe ipoteze organice. În ultimii ani se pot observa progrese importante în intervenția instructiv educativă și
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
la una democratică, europeană, evoluează pe plan mondial sub ipoteticul spectru al apocalipsei atomice cu toate consecințele sale, iar În plan rațional prin tema de dezrădăcinare cu creșterea semnificativă a manifestărilor de auto și heteroagresivitate În contextul unei degradări progrediente relaționale și umane. Asistăm la o creștere a uzului și abuzului de băuturi alcoolice și de droguri, cu predilecție În rândul populației tinere, femeile datorită noilor obligații socio profesionale pe care și le-au asumat, reprezentând un segment semnificativ al acestei
EDITORIAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
lumină a anxietății, iar, pe de altă parte, anxietatea este reprezentanta modului prin care persoana Își asumă agresivitatea, aceasta din urmă având un rol de feed-back: de tendință, de „nevoie”, cât și de violență sau „presiune”. Agresivitatea este un fenomen relațional conflictual și desemnează un comportament distructiv și violent, fiind În relație directă cu frustrarea. După cum spune și E. Cassires În cartea sa Eseu despre om: „Omul nu trăiește Într-o lume de fapte brute sau conform nevoilor și dorințelor lui
EDITORIAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
Agresivitatea este o conduită frecvent Întâlnită În psihiatria clinică ca răspuns al perturbărilor relaționale, sociale și intrafamiliale ce ține de o pleiadă de factori care se asociază În moduri diferite și În care dispoziția, conjunctura și predispoziția se regăsesc În procente variabile. Studiul clinic al comportamentului agresiv presupune observarea conduitelor agresive În ansamblul lor
CONSIDERAŢII CLINICE PRIVIND MANIFESTĂRILE AUTO- ŞI HETEROAGRESIVE ÎN MORBIDITATEA PSIHIATRICĂ CURENTĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
o altă etapă, anxiosul devine autoagresiv, deși nu conștientizează acest lucru, prin modalitățile de răspuns la stimuli exteriori se Îndepărtează din ce În ce mai mult de cei din jur preferând solitudinea. Atunci când modalitatea de răspuns la stimuli externi devine o “areacție” În plan relațional și hipereacție În plan intern anxiosul Înregistrează o scădere a capacității sale de adaptare și de comunicare. Hipereactivitatea internă a anxiosului reprezintă autoagresivitatea trăită de subiect ca stare negativă ce determină manifestări somatice ca: senzație de sufocare, modificări ale tonusului
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
să găsim un loc al nostru în acest mediu și adeseori ne aflăm într-o poziție nu tocmai bună... Ce este de fapt mediul? Și cum putem determina, în condițiile epocii contemporane, o renaștere a mediului? Se pare că ciclul relațional mediu-om a ajuns la faza intervenției omului spre o schimbare a spațiului în care trăiește și din care trăiește, altfel spus spre o regăsire a sinelui însuși. Să fie vorba doar de ecologie când vorbim de schimbarea mediului ambiant
Protecţia mediului prin educaţia ecologică ca premisă a dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Merticaru Artimizia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1217]
-
frustrării sau În forma agresivității non distructive cu rol În căutarea autonomiei, individualizării, achiziția stăpânirii și afirmării de sine. Relevarea unor aspecte ale mecanismelor intime privind determinarea și psihodinamica individuală, intrași interpersonală, familială și socială a violenței sugerează o abordare relațională transdisciplinară și interdisciplinară prin reunirea și interpretarea unor date secvențial furnizate de analiza psihologică, psihopatologică, antropoculturală sau sociologică. Psihodinamica individuală se raportează la primele 36 luni de viață ale copilului În care se realizează Între copil și mamă un proces
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
negocierii. Folosirea În familie și anturajul imediat a unui limbaj sărac, interjecțional, imperativ sau restrictiv, privează copilul de plăcerea comunicării și folosirea diferențiată a limbajului În situații de conflict, În favoarea unor manifestări impulsiv-agresiv nediferențiate. Deprinderea limbajului ca modalitate de integrare relațională este favorizată de nivelul cultural al familiei și mediului copilului, de școală și literatura pentru copii. O serie de autori subliniază importanța povestirii, a basmului În dezvoltarea imaginației și a capacității de a face față la adversități, compensând totodată avalanșa
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
spirit, au aptitudinea de a tranșa conflictele și de a organiza un răspuns la circumstanțele de mediu. Ele au rol prescriptiv (influențează comportamentul) și de control a atitudinilor comportamentale, rolul lor major manifestându-se, mai ales, În situații de crize relaționale om-mediu. Reprezentarea unește răspunsul intern cu cel extern din comportament și astfel individul și-o integrează În sistemul său propriu de valori (J. Cl. Abric), dând semnificație actelor sale de comportament. Prin toate acestea, reprezentarea Își evocă funcția sa complexă
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
ele orientând comportamentul și stăpânind sau nu o situație. Astfel, de exemplu, pedofilia constituie o alterare a reprezentării despre copii (ca victime a maltratării), autismul și schizofrenia o alterare a reprezentărilor despre sine și cu ceilalți. Reprezentarea relevă atât norme relaționale cât și patologice de comportament, În ele aflându-se baza neurobiologică a comportamentului. Reprezentările sunt deci categorii de scheme, constructe, prototipuri apriorice de răspuns comportamental, care capătă precizie În raport de cantitatea de informații primite, permițând adaptarea suplă la condiții
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
cu probleme în educație, fapt ce impune o reabordare creativă a problematicii ridicate de recuperarea copilului cu dizabilitate mentală, aspect care m-a determinat să abordăm această temă, pornind de la considerentul că jocul, ca formă de manifestare psiho-fizică, comportamentală și relațională, poate exercita, atunci când este riguros organizat și creativ direcționat, influențe certe în activitatea de recuperare și reintegrare socio-profesională a elevului cu dizabilitate mentală. În cele ce urmează vom prezenta date comparative privind unii parametri motrici, morfologici și funcționali la copii
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
crize de plâns, negativism față de anturaj, indiferență, izolare, atașament 18 exagerat față de persoanele care se ocupă de ei, ostilitate, au o mare nevoie de securitate iar în situații de abandon din partea părinților (singurul lor sistem de referință și singura experiență relațională) prezintă conduite reactive pe fondul cărora se pot dezvolta structuri mentale obsesive, fobice, deliruri de revendicare sau persecuție, depresii anxioase care pot culmina cu acțiuni autoagresive. 1.3.4. Dizabilitatea mentală de gradul III (idioția) Reprezintă forma cea mai gravă
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
de inferioritate, de superioritate, atitudinile și relațiile interindividuale). Cauzalitatea victimală este întotdeauna concretă și formează împreuna cu mediul ambiental o totalitate, oferind modele explicative ale agresiunii, ale efectelor victimale și ale integrării victimei în mediul social. Factorii de risc conjunctural, relațional și natural. Clasificarea factorilor de risc victimal este determinată de mediile sociostructurale de proveniență a victimelor, de tipologia valorilor lezate (fizice, morale, religioase, politice), de condițiile socio-economice în care trăiesc victimele, de regulile de conduită acceptate de victime. Factorii de
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]