11,416 matches
-
ca un lucru foarte important (dl Pavel Țugui, cu ironie involuntară, îl numește de-a dreptul "un triumf"), iar astăzi sînt considerate probe concludente ale colaboraționismului cu diavolul. În noua d-sale carte, considerată a fi memorialistică, dl Pavel Țugui relatează seismele petrecute în sferele istoriografiei și ale lingvisticii, cu accent preponderent pe cea dintîi. Era, atunci, o perioadă ciudată prin întunericul absolut. Mihai Roller, fără îndoială duhul rău al istoriografiei românești a epocii, domnea peste tot, controlînd atent și conservator
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
în competiții naționale și internaționale care au adus și interpreților premii, György Molnár (52 de ani), specializat în ecranizări, a ales de astă dată un roman contemporan al lui Sandor Tar: Avem o singură viață. Pe un ton sarcastic sînt relatate pasiuni stupide, înecate în alcool și prostie, tot atîtea drame ale neputinței sexuale sau emoționale, configurînd o jalnică dezumanizare într-un mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură atinge culmi deopotrivă
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
oară Pe strada Mîntuleasa, turburătoarea nuvelă La țigănci. La un seminar universitar, nu demult, unul dintre studenții criticului Nicolae Manolescu remarcase o anume asemănare de atmosferă, parcă, între proza lui M. Eliade și a autorului Căderii în lume. Manolescu a relatat acest lucru într-un editorial al revistei, care m-a surprins. Și cred că observația nu se referea la o coincidență. Anume că Mircea Eliade, în tinerețea lui de legionar, ca a atîtor intelectuali români de dreapta, străbătuse pe jos
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
aleasă în mod surprinzător și de persoane cu o existență normală și chiar prosperă, bîntuiți totuși de neliniști obscure. Mai tonic, deși cu un final nu tocmai "fericit", Așteptîndu-l pe Mesia al argentinianului Daniel Burman pare o autobiografie dramatizată, căci relatează cu nerv experiențele sentimentale și profesionale ale unui tînăr evreu ce hotărăște să-și părăsească mediul familial închistat în tradiții și să-și încerce norocul la un post de televiziune. Iubirea pentru o reporteră ce se dovedește bisexuală îl face
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
mai puțin legendara cruzime a voievodului sau funesta lui faimă de vampir. Din contră, Marin Mincu dorește să deconstruiască această ipostază clișeizată de o întreagă literatură de gen, făcînd din principele valah un personaj modern, protagonistul, din perspectiva căruia e relatată narațiunea. Pe fondul ciocnirii dintre creștinism și islamism, Dracula povestește la persoana întîi intrigile dinastice cărora le-a fost victimă și meditează asupra raportului dintre abjecție și sublim în cîmpul acțiunii. Autorul construiește un Dracula conștient de propria-i legendă
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
acum, contribuie și la cunoașterea dr. Alexandru A. Sturdza și a Eugeniei Iftodi, fidelă cercetătoare și prietenă a artistului. Cătălin Davidescu 20 iulie 1999 Mult stimată și dragă Doamnă Iftodi, Am primit cu bucurie și mare mare interes cărțile care relatează mai mult sau mai puțin biografia despre Jenică Țuculescu. Doamna Năstase a avut bunătatea să mi le înmâneze. Cu grabă, m-am și apucat să le studiez. A le aduce până la mine a fost o sarcină grea (la propriu și
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
de niște comici uitați de timp, scăpați parcă de la azil, - de obicei momentele în care se bea bere la Gambrinus între amici, mon șer... Poate cu excepția unuia, care, fără nici un har, șoarece de bibliotecă însă, foarte informat, convins că trivialitățile relatate sunt sarea și piperul publicisticii române; ceea ce, n-ar fi prea departe de adevăr, dacă nu am lua însă în considerare suflețelul, un pic ordinar. Totuși, în raport cu alții, complexat cum este, pare să fi înaintat ceva în lectura producțiunilor autorului
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
Elena Zottoviceanu Săptămâna trecută, Dumitru Avakian a relatat pe larg despre montarea operei Oedip de Enescu la Cagliari în Sardinia, încă o etapă în drumul lung și anevoios al capodoperei spre recunoaștere. Chiar dacă nu am văzut spectacolul de la Teatro lirico, am avut în mână programul de sală. Desigur
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
montare a Oedipe-ului enescian; este motivul pentru care, în baza înțelegerii dintre regizor și dirijor, construcția spectacolului nu a exclus nici măcar un sunet al partiturii originale; așa cum au procedat în alte ocazii alți regizori ai operei enesciene. Ne-a fost relatat faptul potrivit căruia apropierea membrilor orchestrei față de spiritul muzicii enesciene s-a produs treptat, dar sigur, în final aderența fiind totală și entuziastă; iar aceasta în cazul unei case de operă de bună tradiție a repertoriului italian romantic, de secol
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
scriu eu însămi un text neutru, o cerere banală către Primărie ori alt for, am de fiecare dată o reacție de lehamite și neîncredere? Frisonul inoportunității mă bântuie, senzația de zădărnicie și de neant, chiar și atunci când aș avea de relatat bunăoară ce mi s-a întâmplat ieri. Și ca ieri, de când mă știu, tot întâmplându-mi-se câte ceva grav, ce poate părea banal în nefirescul lumii, dar în sufletul meu ia proporții de cataclism, am o bănuială că lumea mi
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
nu sunt nici de lepădat, nici de ignorat. Nici de lepădat și nici de ignorat, cum nimic din ce este omensc în greșeală și nevinovăție. De fapt, ce mi s-a întâmplat ieri, și de ce simt că și numai a relata întâmplarea, este un lucru de speriat? Pentru a-l face să înțeleagă pe bunul cititor, și nu numai pe el, ar însemna, metaforic vorbind, să fiu în stare să execut, pe hârtie, firește, o faptă de superman, un lucru de
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
de judecată ocazionate de derularea procesului". Înainte de a semna, trag o linie de final, și cu atenția mărită la efectele posibil paradoxale ale textului meu, formulez următoarea precizare care mi se pare extrem de importantă. Aceea că eu nu acuz ci relatez, și că riposta mea plină de nedumeriri nu este cum ar părea la prima vedere un protest, de altfel inutil, ci tot o relatare, în beneficiul celor care vor să știe. Cu alte cuvinte, o pagină din jurnalul meu de
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
adesea, al anticalofiliei? Cu siguranță, publicul nu este omogen și motivele pentru care oamenii citesc memorii, jurnale, amintiri, autobiografii, corespondențe sînt diferite. O categorie de cititori de astfel de lucrări cu substrat autobiografic este formată din oameni care savurează faptele relatate în sine. Cu fascinație ușor perversă de voyeuri aceștia profită din plin de șansa nesperată pe care o au de a sparge intimitatea eului celui care scrie sau al celor despre care scrie acesta și vînează cu nesaț dezvăluiri de
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
volum al lui C. Hârlav au un vădit caracter memorialistic și evocator. Unul se intitulează Cum am cunoscut pe Caragiale și a apărut în "Flacăra" din decembrie 1911, semnat de Mircea Rădulescu și Ernest Ene (p. 159-168). Cei doi reporteri relatează întâlnirea la un cenaclu cu maestrul, sosit de la Berlin, scump la vedere. Sunt aproximate fraze ale scriitorului care a opinat că prea mulți tineri scriitori, abia alfabetizați, se cred maeștri, fără să fi parcurs o perioadă de ucenicie. Gustând dintr-
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
tot un fel de evocare, apărută în "Universul" din 18 iunie 1912 cu titlul Caragiale despre chestia naționalităților din Ungaria, unde sunt reproduse opiniile exprimate de scriitor la o întâlnire cu studenții români de la Budapesta. E un text foarte diplomatic, relatat de un corespondent, despre posibila înțelegere româno-maghiară, cu un accent politic ce merită reținut: "Orice bărbat politic luminat al Ungariei - arăta Caragiale - trebuie să dorească îndreptățirea intereselor legitime ale masei Românilor, spre liniștirea lor deplină; trebuie prin urmare să dorească
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
negru pe alb, că ambasadorul Ghibernea a căzut penibil un test pe care l-ar fi trecut orice ageamiu într-ale diplomației. Ei bine, în loc ca președintele să-l fi destituit pe loc, trași de urechi sunt ziariștii care-au relatat de la fața locului: dl Băsescu a decis ca de-acum înainte presa să nu mai călătorească în același avion cu șeful statului. Măsura e salutară, dar ea ar fi trebuit luată înainte. Așa, a apărut bănuiala că o decizie absolut
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
ritmul, să imprim ritmul opririlor false, îmi place asta, îmi place. Îmi place să vorbesc în sărut, să simt umezeala cuvintelor, că le-aud clipocind, îmi place. Tot ce e umed îmi place." Scenele sexuale la limita devianței sunt însă relatate cu poezia unui senzorial acut. (Sper să nu devin psihanalizabil cu această afirmație.) Fie că este vorba de o acuplare în cimitir sau de un cunilingus pe patul spitalului, ochiul poetei Dora Pavel decupează delicat, expresiv și simbolic detaliile. Le
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
sugerează gîfîitul fugarului), autorul urmărește destinul protagoniștilor constrînși la soluții de urgență și în cele din urmă la un drum fără întoarcere, către moarte sau exil. Romanul creează o puternică impresie de realitate trăită. La cincizeci de ani de la faptele relatate în carte și la peste zece ani de la dispariția dictaturii, Julio Llamazares reactualiza o realitate pe care memoria populară o înregistrase, dar care fusese dată uitării în anii tranziției postfranchiste. Pornind de la conjunctura istorică (represaliile din perioada dictaturii lui Franco
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
cu deosebire, circulă în ultima vreme chiar în mediile cele mai tipic argotice (în lumea interlopă), pentru a desemna cuvinte și expresii considerate de argotizanți ca specifice modului lor de a vorbi. Într-un reportaj despre viața de închisoare se relatează adaptarea conștientă la acest limbaj: "îți schimbi vocabularul care și-așa nu era prea elevat, o dai în dume și jargoane, îți schimbi accentul punându-ți limba pe moațe, dorind să intri în rând cu lumea" (Jurnalul, Botoșani, arhiva on-line
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
mult pe gânduri fusese că statuetei, care trebuie să fi fost zeiță, dacă nu vreo matroană surghiunită ca Ovidiu, ori născută la Calatis, îi lipsea capul; că soarta, cine știe cum, i-l retezase... Mai târziu, peste câțiva ani, Sisi avea să relateze un lucru ciudat. Cu o noapte înainte de a fi arestat o dată cu alții prin 1940, Cărăuțeanu avusese un vis teribil pe care i-l povestise imediat, trezindu-se. îngrozit, la miezul nopții... În vis, șeful cel mare... - după ce Carol al doilea
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
american care căzuse și el victimă farmecelor ei, dar se dumirise la vreme (spre deosebire de altul, care din pricina ei este ucis). Dezvăluirea se petrece într-un bar și e precedată de o ceartă între Ena și protagonist (între timp deveniți cuplu), relatată cu aceleași virtuți literare ca și cele dovedite în fragmentul pe care l-am tradus mai sus. Personajele din roman sînt toate, e de presupus, făpturi reale, chiar dacă uneori identitatea lor e protejată prin schimbarea numelui. Nora Samuelli (Ena) a
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
greu de știut cum s-ar cuveni citită și apreciată această carte. Întrucît Dunham este, evident, un prieten al României - romanul e dovada acestei prietenii și nu poate fi privit altfel decît cu simpatie. În măsura în care intenția autorului este de a relata și comenta evenimente istorice, cartea izbutește mai curînd să relateze, decît să comenteze. Iar în măsura în care asemenea cărți contribuie la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuși mai nimerite. Ca de pildă, lucrarea de doctorat
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
această carte. Întrucît Dunham este, evident, un prieten al României - romanul e dovada acestei prietenii și nu poate fi privit altfel decît cu simpatie. În măsura în care intenția autorului este de a relata și comenta evenimente istorice, cartea izbutește mai curînd să relateze, decît să comenteze. Iar în măsura în care asemenea cărți contribuie la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuși mai nimerite. Ca de pildă, lucrarea de doctorat a aceluiași Donald Dunham, redactată sub conducerea profesorului Oprescu, un
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
se alăture armatei de iubite ale noului demnitar din regiune, tînăra va fi supusă la bestiale persecuții, umilită și molestată pînă la schilodire. Originală este formula narativă de spectacol în film: în fața unei extrem de emotive audiențe contemporane, un cîntăreț Pansori relatează întreaga istorie ce prinde viață cu adevărat, într-o sacadată melopee cu happy-end. Mai tînărul părinte al filmului Adio, concubina mea (Palme d'Or 1993), chinezul Chen Kaige a revenit pe croazetă în 1999 cu o somptuoasă montare moralizatoare: Împărat
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
care le permite să pună la îndoială ori să accepte informația furnizată de lacunarele documente pe care le posedă. Și cum nu sînt deobicei în stare să decidă ce trebuie folosit și ce trebuie lăsat deoparte, nu renunță la nimic, relatînd totul, chiar dacă e contradictoriu. Mai mult: contradicțiile creează o puternică senzație de autenticitate. Adevărul pare pur și simplu a nu putea fi găsit. Avea Demostene un talent înnăscut pentru oratorie sau succesul lui e rodul unui efort considerabil de a
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]