1,181 matches
-
de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru a-și câștiga statutul de filozofie autentică. Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale sunt refuzate cu fermitate de relativismul radical, ce nu acceptă nici o condiție cu caracter supraparadigmatic (vezi și II, 2Bf). Mircea Florian surprinde foarte bine dilema în care ajunsese istorismul: pe de o parte, acesta "paralizează acțiunea prezentului, fiindcă el ne arată că și străduința noastră, pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "continuitate" și, implicit, de "progres". Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe care el le face în Einleitung... în legătură cu diverși filozofi și diferite filozofii. Bunăoară, Protagoras este "întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de începuturile unei teorii a cunoașterii"92; "metafizica în înțeles
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
încearcă astfel să depășească istorismul. În acest sens, el invocă "o continuitate a forței creatoare (die Kontinuität der schaffenden Kraft)". Aceasta "se impune ca fapt istoric central (als kernhafte historische Tatsache geltend)" și este văzută de Dilthey "în opoziție cu relativismul (der Relativität gegenüber)"105. Într-un mod oarecum paradoxal, conștiința istorică adică tocmai cea care a declanșat, așa cum arătam mai sus, criza istorismului apare la Dilthey drept factor decisiv în tentativa de a depăși istorismul. Avem aici o consecință neașteptată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptualiza totalitatea existenței și se dovedește incapabilă "să construiască o știință a absolutului"125. Printr-o astfel de metafilozofie, Dilthey a încercat să înlăture tocmai neajunsurile istorismului de care în destule cazuri se lăsase călăuzit până într-o Sackgasse a relativismului radical, unde criteriile se fluidizaseră peste măsură, normele riscau să rămână la cheremul subiectivismului, iar efortul de cunoaștere nu-și mai găsea o reală motivație. Am recurs la acest paralelism nu numai de dragul plasticității lui, ci și pentru a sugera
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în favoarea necesității unei metafilozofii. El îi este specific lui Dilthey, care, spre deosebire de Hegel, beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și un fel de Ausweg în fața relativismului indus de valorizările pe criterii istoriste și, cu atât mai mult, în fața nihilismului și scepticismului, care, în grade diferite, nu recunosc nici măcar posibilitatea unei întemeieri a valorilor. Întrucât "școala speculativă germană nu a putut cădea de acord în privința deducerii conceptului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelese ca Weltanschauungen are un pronunțat caracter holist. Argumente suplimentare în sprijinul acestei interpretări vom oferi în capitolul următor. Aici mai notăm doar faptul că tocmai acest holism cu perspectiva lui integratoare și relativizantă asupra părților contribuie substanțial la promovarea relativismului epistemologic în genere și al celui filozofic în special. Creativitatea o alternativă la relativism Dar dincolo de "relativitatea fiecărei Weltanschauung", această metafilozofie păstrează ceva "din uriașul travaliu al spiritului metafizic": în ea rămâne "conștiința istorică" a acestui travaliu. Pentru că "ultimul cuvânt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vom oferi în capitolul următor. Aici mai notăm doar faptul că tocmai acest holism cu perspectiva lui integratoare și relativizantă asupra părților contribuie substanțial la promovarea relativismului epistemologic în genere și al celui filozofic în special. Creativitatea o alternativă la relativism Dar dincolo de "relativitatea fiecărei Weltanschauung", această metafilozofie păstrează ceva "din uriașul travaliu al spiritului metafizic": în ea rămâne "conștiința istorică" a acestui travaliu. Pentru că "ultimul cuvânt al spiritului" nu este relativitatea amintită, ci "suveranitatea spiritului în raport cu fiecare dintre aceste Weltanschauungen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pornind de la "o singură realitate a lumii", filozofia ca Weltanschauung oferă perspective diferite asupra ei. "Fundamentul real al filozofiei", precizează Dilthey, îl constituie "experiența de viață", conjugată cu datele oferite de științe și cu "sistemele existenței istorice"219. Observăm că relativismul lui este dublat de un realism subiacent, ceea ce ne trimite iarăși cu gândul la încercarea lui de a concilia romantismul cu pozitivismul (vezi, de exemplu, I, 3F). Construind 220 în acest spirit oarecum avântat și încrezător o teorie a sistemelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a stimula creația metafizică", de a asigura "prezența motivației pentru continua reluare a construcției metafizice"222. De altfel, pe parcursul cercetării noastre am echivalat acest dualism cu "o limitație ce nu limitează". Și Troltsch găsea că adversarul cel mai redutabil al relativismului istorist este "libera voință de cultură", numai că el îi asocia acestui efort încercarea de a face o "sinteză culturală"223, care la Dilthey lipsește, fiindcă pentru el culturile, supuse unor multiple condiționări, sunt autonome, ceea ce trimite din nou la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Lăsând la o parte rolul minor conferit de Bréhier "circumstanțelor variabile", credem că Dilthey ar fi putut subscrie peste ani la ideile filozofului francez și mai cu seamă la concluzia lui, potrivit căreia în acest fel reușim să evităm atât "relativismul istorist, care restrânge o gândire filozofică la scurtul răstimp al apariției și acțiunii ei nemijlocite", cât și "iluzia unei filozofii absolute, care plutește peste toate timpurile" (Recesivitatea..., II, p. 376). 143 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 7. 144 Ibid., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se obiectivează în istorie, iar faptele acestei conștiințe par totuși să se schimbe permanent în șuvoiul vieții."38 Am înfățișat deja modul în care Dilthey înțelege să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii istorice, ci și în psihologism"39 (în sensul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D). Ne putem întreba cum ajunge Dilthey la un astfel de model, destul de rigid și oarecum absolutist dacă ne gândim la mobilitatea concepției sale și la relativismul pe care-l induce aceasta. Cu toate că filozoful german nu trimite în mod explicit la o asemenea descendență, analiza legăturilor intrași interstructurale dintre cele trei planuri (pentru lămurirea acestor noțiuni vezi alineatul următor) ne îndeamnă să socotim că modelul triadic pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
56. Și în viziunea lui Blaga, metafizica, așezată sub semnul creativității (ca și la Dilthey), "e demiurgic întemeiată în ființa omului"57. Metafizica devine astfel o sursă a filozofiei, iar caracterul ei de merkwürdiges Doppelwesen, funciar duală, explică în definitiv relativismul indus de o Weltanschauungs-philosophie în raport cu exigențele universaliste ale metafizicii clasice. Blaga este pe deplin conștient de această situație dilematică și tocmai din această perspectivă încearcă să se delimiteze în Ființa istorică de alți gânditori. În ultimul capitol, Metafizica istoriei (care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Blaga, precizând că în nici una din formele sale progresul "nu afectează întru nimic existența omului în anume coordonate metafizice."98 Tocmai de aceea, odată cu fiecare viziune despre lume, filozofia se află la început de drum. Călăuziți de modelul pluralității, adepții relativismului în filozofie dau așadar un răspuns afirmativ la chemarea unor astfel de ispite. Ei prețuiesc asumarea destinului de creator, demersul în sine, și nu neapărat rezultatele investigației metafizice, măsurate după criteriile univocității și "supratem-poralității" științifice. Aceste rezultate nu au cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt și cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge până la fondul originar al vieții" (s.n.)114. 7. Perenitatea modelului pluralității Contestarea vehementă a absolutismului în gândire de către romanticii a condus la relativism, la acceptarea și promovarea diversității. Atât modelul unității, cât și cel al totalității au pierdut teren în fața unui istori(ci)sm atoaterelativizant, care înțelege că în lumea spiritului lucrurile se petrec într-un Lebenszusammenhang care le marchează "stilistic" și le
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Spranger, Lebensformen. Geisteswissenschaftliche Psychologie und Ethik der Persönlichkeit, Halle, Max Niemeyer Verlag, 1927. Idem, Wilhelm von Humboldt und die Humanitätsidee, Berlin, (ed. a II-a), 1928. Idem, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929. Vasile Tonoiu, Dialectică și relativism. Ideea de referențial, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978. Hans Vaihinger, Die Philosophie des Als Ob, Leipzig, Verlag von Felix Meiner, 1918. Tudor Vianu, Structura sufletească în Filozofia culturii (Opere, vol. 8, București, Editura Minerva, 1979). Idem, Epocile criticii literare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui însuși, fie pe baza unor raporturi de semnificare, fie prin relații de sens; se reflectă pe el însuși în adevărul său singular. Iluzia că prin limbaj, prin acel "cine vorbește?", omul se află în instanța adevărului a generat un relativism în gândire, în cunoaștere, manifestat printr-o "distribuție" a adevărului în cadrul subiecților vorbitori, calificați politic și producători de instrumentalizări. Limbajul Individului devine adevărul său. Pe acest soi de dogmatism și-au găsit întemeierea discursuri totalitare de dreapta și de stânga
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor noastre de viață"187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de gândire: pragmatism, existențialism, subiectivism, relativism. Filosofiile în "-ism" sunt, într-adevăr, proiecte de viață paralele cu ea însăși. Pentru Foucault, pe urmele lui Nietzsche, cunoașterea autentică nu se află nici în bine, nici în rău, nici în lupta mitizantă dintre bine și rău. Lupta mitizantă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concepția obiectivă despre lume) și ideologia (ideile particulare sau generale ale unui anumit grup uman sau ale unui om) nu se exclud, ci se includ, pentru că orice știință se susține printr-o ideologie (de exemplu, ideile lui Einstein în formarea relativismului pentru cunoașterea secolului XX), iar orice ideologie (relativismul filosofic și cultural contemporan) este și un derivat, sau, un trop -, pentru a rămâne în terminologia lui White al producțiilor științifice dominate. Știința, ideologia și istoria scrisă servesc drept surse de inspirație
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau generale ale unui anumit grup uman sau ale unui om) nu se exclud, ci se includ, pentru că orice știință se susține printr-o ideologie (de exemplu, ideile lui Einstein în formarea relativismului pentru cunoașterea secolului XX), iar orice ideologie (relativismul filosofic și cultural contemporan) este și un derivat, sau, un trop -, pentru a rămâne în terminologia lui White al producțiilor științifice dominate. Știința, ideologia și istoria scrisă servesc drept surse de inspirație pentru anumite idei și practici politice. Știința și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial. Pe calea emoției estetice se poate ajunge la "principiile generative" ale operei literare. Fără a elimina fantezia și sugestia, E. Lovinescu intuiește întregul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al timpului, caracterul perfect unitar al unei opere mai puțin lipsite de contradicții decât s-ar părea și, în sfârșit, permanenta, obsesiva strădanie a autorului de a se defini pe sine prin critica sa" (I. Negoițescu). Etapele activității critice: 1. "relativism estetic naiv" (Pași pe nisip); 2. "dialogul între persoane imaginare" (în Convorbiri literare, sub influența lui Anatole France); "revizuirile" (în revista Flacăra) nu e vorba de o revizuire "a valorilor curente ale conștiinței publice", ci de o "revizuire a unor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un bun istoric, psiholog și monografist. El a trecut de la faza militantă la o fază contemplativă, a cotinuat spiritul maiorescian prin disocierea valorilor etice, etnice și politice de valoarea estetică. În critica sa, el pornea de la gust, nu de la principii. Relativismul i-a permis o acceptare a tuturor școlilor literare. Nu a admis o estetică dogmatică, ci o pluralitate estetică, iar critica sa era concretizată prin istorism, psihologism, monografism. E. Lovinescu unește magistral informația, conștiința profesională și arta. Monografia este dedicată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vieții); b. sincronizarea (armonizarea desăvârșită a literaturii cu filosofia și psihologia epocii); c. luciditatea (intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili); d. narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; e. relativismul (multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiași obiect, aceluiași concept, aceleiași norme morale); f. anticalofilismul ("împotriva scrisului frumos") scriitorul susține formula literară a jurnalului, a confesiunii. Teme și motive: a. războiul ca experiență de viață trăită de intelectuali; b. introspecția psihologică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dintr-o revistă franceză, E oare evoluția revolută? Și prin acest roman, Camil Petrescu a contribuit la europenizarea literaturii române, "prin crearea personajului intelectual lucid și analitic". Creația sa ilustrează noile principii estetice pe care le-a susținut: autenticitatea, substanțialitatea, relativismul. Caracterizarea personajelor Doamna T. Doamna T. (alias Maria T. Mănescu) pare străbătută de un flux de feminitate, are o frumusețe interioară deosebită, știind să-și trăiască viața enigmatic, la cotele cele mai înalte. Portretul fizic înfățișează o femeie fascinantă: era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]