11,435 matches
-
care el îl condusese dar nu i s-au pus la dispoziție de la Marele Cartier General, trupele necesare cu armamentul de rigoare). Și pune în culpă M.C.G. condus, atunci, de intimul ministrului de război, nefastul general D. Iliescu. Și mai relevă, în perfectă cunoștință de cauză, alte "aberațiuni strategice". Relevă, apoi, catastrofa tifosului exantematic care a secerat sumedenie de ostași. Cauzele au fost, pe de o parte, neprevederea, iar, pe de alta, greșelile neiertate ale Înaltului Comandament", care a dat dispoziții
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
pus la dispoziție de la Marele Cartier General, trupele necesare cu armamentul de rigoare). Și pune în culpă M.C.G. condus, atunci, de intimul ministrului de război, nefastul general D. Iliescu. Și mai relevă, în perfectă cunoștință de cauză, alte "aberațiuni strategice". Relevă, apoi, catastrofa tifosului exantematic care a secerat sumedenie de ostași. Cauzele au fost, pe de o parte, neprevederea, iar, pe de alta, greșelile neiertate ale Înaltului Comandament", care a dat dispoziții de retragere mereu contrazicătoare. "Reorganizarea armatei, adaugă generalul, din
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
ale celor douăzeci și două de capitole ale cărții se identifică o voce auctorială, diferită de cea a naratorului-personaj Candid. Dacă distincția dintre autor și narator indică ficționalitatea unui text, narațiunea subiectivă, homodiegetică și focalizarea internă fixă asupra naratorului-personaj principal relevă însă implicarea accentuată a autorului în actul enunțării, interferarea elementelor factuale cu cele ficționale sporind complexitatea și forța persuasivă a textului. Adio, Europa! este, în primul rând, un roman politic profund analitic, eseistic (asemănător în acest sens cu scrierile lui
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
pun temei pe aceste trăsături, socotite distinctive, dar dator sînt să le înregistrez, asemenea, de pildă, cu aceea a adaptabilității propusă de M. Ralea. Sînt, toate, contribuții. Să adaug că Noica propunea întregitor trăsătura armoniei și integrare în spiritul cosmic relevate de Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
poezia grafică, alteori pagina e goală dar poemul se cheamă tocmai Disparitzia și oricum e urmat de poemul Explicatzia... Plăcerea de a jongla cu cuvintele, de a miza pur și simplu pe farmecul și pe muzicalitatea lor sau pe înțelesuri relevate prin repetiții, reluări sau chiar mici refrene, transpune din multe versuri, iar acestei îndrăzneli poezia îi răspunde cu armonii care cuceresc instantaneu: "când îți despleteai părul se făcea sâmbătă în fiecare marți/ când mă sărutai se făcea miercuri în fiecare
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
Dar Blaga arată încă o dată că a intuit înaintea lui Dan Botta "adâncimea orfică a concepției despre moarte ca a lumii mireasă" în Miorița și a formulat înaintea lui ideea, cu un decalaj de patru ani. Pe bună dreptate iarăși, relevă faptul că Dan Botta se situează la nivelul unei banalități când identifică în Toma Alimoș o perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
la îndoială e o bizarerie, izvorâtă din antipatia și incompatibilitatea dintre ei. E un rezultat al orgoliilor inflamate peste măsură. Dan Botta a fost înconjurat de o dezavuare aproape generală. Ion Bălu, într-o relatare suficient de detaliată a "duelului", relevă faptul că volumul Cazul Blaga "nu a avut nici un ecou" (Viața lui Lucian Blaga, II, Ed. Libra, 1996, p. 365). Poate fi considerat Dan Botta un detractor al lui Blaga? Nu mă îndoiesc că da. A avut Dan Botta dreptate
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
un mit, și anume: "sentimentul participării la viața frenetică a spațiilor, sentimentul destinului, sentimentul cosmic", așa cum le-a prezentat în dialogul filosofic Charmion sau Despre muzică, publicat inițial în "Gândirea", în intervalul octombrie 1934-mai 1935. Dan Botta pretinde că a relevat primul în Miorița "solidaritatea sufletului românesc cu spațiul". Solidaritatea culturii cu spațiul e un principiu, o aplicație a filosofiei spengleriene, pe care Blaga o recunoaște ca atare, se revendică în mod deschis de la ea, iar Dan Botta o ignoră, ba
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
sunt și ideile despre modalismul enescian, cu trimiteri către Messiaen și Busoni, care merită aprofundate. Unei analize la fel de adâncite îi este supus și libretul operei de către Guido Paduano; el situează viziunea lui Edmond Fleg - George Enescu în contextul secolului XX, relevându-i diferența față de câteva interpretări celebre (Hofmannstahl, Cocteau, Gide, Pasolini) care nu-l dezvinovățesc pe Oedip. Strategia lui Enescu se deosebește: susținând solemn inocența eroului, el urmează îndeaproape drama lui Sofocle în spiritul a ceea ce s-ar putea numi morala
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
cărți și încununate de-o strălucitoare recunoaștere. O aventură ce dă năvală cu o impetuozitate și cu o tendință de extindere ce nu se opreau la traversarea graniței, săvîrșită fără entuziasm, întrucît în "lumea liberă" înfățișările pozitive ale vieții se relevau acompaniate de dificultăți și riscuri neprevăzute. Scriitorul deprins de timpuriu cu succesele, beneficiind de un halou de largă recunoaștere, se vede împins brusc într-o altă identitate, nevoit a lua drumul de la capăt. Presupunînd nu numai găsirea unui mijloc de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
Dan Botta în definirea specificului românesc se datorează, fără îndoială, acestor predecesori iluștri care au pus în evidență orizontul spațial al inconștientului colectiv. Dan Botta publică, tot în "Gândirea", în octombrie 1935 (deci în același an), eseul Frumosul românesc, unde relevă amprenta unui "stil al pământului ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
pentru a stârni sensibilitatea și orgoliul lui Blaga. După ce informează că a expus ideile despre frumosul românesc încă din 1934 în două conferințe rostite la radio, Dan Botta reproșează eseului Spațiul mioritic că se face ecoul nemărturisit al interpretărilor sale, "relevând ritmul ondulatoriu al spațiului românesc și punând în lumină funcția lui creatoare de stil" (v. Dan Botta, Limite și alte eseuri, ediție îngrijită de Dolores Botta, Ed. Crater, 1996, p. 316, în secțiunea de note). Eseul Frumosul românesc, dar fără
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
Susanne Keegan, o mireasă nestatornică, Françoise Giraud elogiază talentele Almei de a se face iubită, întrevăzînd în comportamentul și convingerile ei, pulsiuni "feministe". În 2001 vede lumina tiparului o altă biografie, critică de astă dată, semnată de Astrid Seele care relevă și paradoxurile caracterului eroinei, inclusiv antisemitismul ei latent sau virulent, în pofida mariajelor cu artiști evrei sau a frecventării cercurilor intelectuale ale Vienei, marcate de intelighenția iudaică. La patru decenii după moartea Almei Mahler, a șasea biografie, editată în 2004 se
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
a fi publicat această excepțională lucrare cu un copleșitor aparat bio-bibliografic. în prefața volumului de aproape 500 de pagini, care se lasă citit ca un roman palpitant, biograful afirmă că nu-și propune să netezească, să atenueze ci dimpotrivă să releve contradicțiile, ambivalența personajului datoria lui fiind tocmai aceea de a respecta adevărul. încă din timpul vieții, Alma se transformase în propriul ei monument și mit, într-o suprafață de proiecție a tuturor sentimentelor și resentimentelor celor care au admirat-o
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
o dată și astăzi despre literatură ca marfă, pentru că societatea ne obligă. Fără a ignora tradiția (cu Alexandrescu, Alecsandri, Bălcescu, Odobescu, Eminescu și Coșbuc - singurii numiți), Caragiale consideră drept spirite tutelare ale actualității sfârșitului de secol XIX pe Hasdeu și Maiorescu, relevând adversitatea simptomatică dintre ei (p. 59-74). Își încheie auto-interviul cu detestarea fățișă și sarcastică a saloanelor și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
volumul hărăzit editorului spune mult despre dramatica lor încercare: "Lui Al. Rosetti, iubit complice la această carte". Ar mai fi de menționat că sugestia pentru ca Istoria să apară într-un singur volum masiv vine tot de la prietenul bibliofil. El îi relevă lui Călinescu multiplele avantaje printre care, deloc de neglijat, impresia de monumentalitate. Pentru a-l înțelege mai bine pe omul Al. Rosetti, merită a fi adus în atenție volumul de evocări îngrijit de regretata Andriana Fianu și tipărit la Editura
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
o ediție critică și nici de una integrală, îngrijitoarea textelor se achită cu devotament și competență de exigențele de comentariu și informație de istorie literară. Notele, suficient de dezvoltate și uneori chiar construite ca fragmente dintr-o interpretare mai amplă, relevă disponibilitatea Ecaterinei }arălungă spre o posibilă monografie despre Petru Dumitriu. Misiunile mai ingrate de textolog (pentru cercetarea variantelor) și de istoric literar (pentru a reconstitui mai detaliat contextul documentar) cad în penumbră. Ecaterina }arălungă pune în aplicare proiectul de sumar
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor, autobiografiilor și memoriilor contemporane", cunoscut abia acum, își așteaptă o exegeză special consacrată subiectului, cu interpretări care să-i releve noutatea, coerența, miza, subtextele și legăturile ascunse cu restul operei. Petru Dumitriu e un scriitor de redescoperit, dincolo de orice scepticisme, prejudecăți sau entuziasme necugetate (după caz). Această ediție selectivă în trei volume e un imbold de explorare a imaginii pe
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
viața poate fi mult mai interesantă dacă este privită prin obiectivul unei camere de filmat. Există, în orice împrejurare, posibilitatea unei transfigurări estetice sau ludice a realității, o alternativă, un if, care ar putea schimba destinul unui om, așa cum o relevă această dublă dramă a Taniei, într-un posibil film și în realitate: "O vedem pe Tania urcîndu-și gemenii și valizele într-un taxi tras în fața vilei. Șoferul luptă cu bagajele, Tania cu gemenii, care coboară pe altă ușă, nu realizează
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
însuși va deveni altul și se va salva din mediocritatea vieții sale de până atunci, mediocritatea unui ofițer, suferind de provincialism, atracția pentru băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de demistificare a "soldatului fanfaron". Mai mult decât un quijotic, Ragaiac mi se pare un bovaric, deși quijotismul și bovarismul sunt
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
forma unui jurnal intim, cum și-a construit o casă ACASĂ, în satul Valea Cotești, din comuna Cotești, județul Vrancea. Aparent, un raport zilnic către sine, cu detalii contabilicești. Descurajant de banal, dar tulburător de emoționant prin lapidarele comentarii, care relevă visele sale împlinite la 59 de ani, dârzenia pentru realizarea acestor vise, pentru liniștirea sufletului său atât de zbuciumat. După atâta umilință și nedreptate, după atâta minciună și trădare, după scufundarea sa în sărăcie și uitare, aruncat ca frunza-n
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
libertatea astfel dobîndită e oare un cîștig absolut? Sau marchează o nouă vreme malefică, cea a apelor tulburi, a crizei de autoritate, a tuturor exceselor? Evident, moralistul optează pentru răspunsul secund. Aflat în contradicție cu perioada totalitară, Octavian Paler se relevă adînc decepționat și de prezent. Și defel la un mod subiectiv, aleatoriu. Fișa clinică pe care o alcătuiește actualității este de-o exactitate ce nu admite replică, posedînd un alibi al experienței fiecăruia din noi: "Mitocanii, scăpați de unele ipocrizii
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
o prezentare semnată de marele critic. A debutat, în 1929, cum spuneam, cu Romanul lui Mirel și o piesă de teatru Oameni feluriți, reprezentată pe scena Naționalului bucureștean. Scrierea în proza de debut, oscilînd între nuvela de amplitudine și roman, relevă un țesut autobiografic din nefericita sa adolescență. E aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
și foarte posibil nedrept, o știm bine, dar e totuși concluzia pe care inevitabil ne grăbim să o tragem în astfel de situații. Dacă s-ar descoperi un jurnal Leonard Woolf, sau o corespondență plină de detalii pasionante, care să releve un altfel de Woolf, cu propriile sale tenebre, cu secrete nemărturisite nimănui și mistere inexplicabile, cum ar proceda istoricul literar? Întrebarea, de data aceasta, nu mai este pur ipotetică. De curînd au văzut lumina tiparului un număr impresionant de scrisori
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
său pe exponenții acesteia, îl contestă pe cel cu care, azi, se învecinează măcar la acest capitol, prin forța lucrurilor. Devenit dintr-odată retractil, opac, își taxează astfel drept �scandal� destule observații proprii. E la mijloc un paradox involuntar. Să relevăm în final o particularitate formală a scriiturii lui Alexandru George. Om al polis-ului pestriț, aidoma oricărui balcanic ce se respectă, cu tot altoiul d-sale apusean, acesta e, după cum am văzut, mînat de o frenezie participativă, de năzuința de-
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]