1,252 matches
-
pentru depunerea catafalcului tatălui său. Imediat apoi însă, poate din cauza unei anumite rezistențe a clericilor (nu e atestată, dar nici nu se poate găsi un alt motiv obiectiv), construiește alături o biserică închinată cultului creștin, în care vor fi depozitate relicvele, mausoleul funerar rămânând o anexă. În timp, se va impune ca trupul credinciosului să fie depus, după modelul lui Constantin I, în interiorul spațiului bisericesc (în cazul împăratului și al marilor săi demnitari, edificiul creștin este fie ridicat de ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
studiase Venantius așa că nu trebuie să ne mire locul important pe care îl ocupă în spiritualitatea poetului. Faimoase sunt, în schimb, două Imnuri cu caracter liturgic, compuse atunci când împăratul Bizanțului, Justin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întâmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cântă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea imn din Imnurile zilei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teoretică. Aceleași caracteristici, accentuate tocmai de subiectul tratat, le găsim și în cele opt Cărți de miracole (Miraculorum libri), unde sunt povestite, cu o credulitate ce atinge limitele neverosimilului și ale naivității, minunile înfăptuite de diverși sfinți sau datorate chiar relicvelor acestora. În orice caz, și această operă, în ciuda atitudinii iraționale a scriitorului (sau poate tocmai din acest motiv) e un izvor de informații prețioase referitoare la cultura religioasă de nivel superior și inferior din Franța secolului al șaselea care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
om mort afirmând că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își manifestă propriul fanatism; sunt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sunt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerând-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în versiunea ajunsă până la noi, istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sunt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea unor relicve la Constantinopol în vremea patriarhului Proclus, adică între 434 și 446. Apoi, de două ori, Sozomen face referiri la pasaje ulterioare din istoria sa care, în schimb, în versiunea care ne-a parvenit, nu există, cum se întâmplă atunci când subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la pasaje ulterioare din istoria sa care, în schimb, în versiunea care ne-a parvenit, nu există, cum se întâmplă atunci când subliniază meritele Pulcheriei, sora mai mare a lui Teodosius al II-lea, în înfrângerea ereziilor, sau când amintește descoperirea relicvelor Sfântului Ștefan, un eveniment despre care nu se spune nimic în cursul narațiunii. S-a spus că împăratul ar fi intervenit efectiv pentru a cenzura partea a doua a cărții a noua la care s-ar referi aceste trimiteri, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se adresa care era pasionat de anecdota cu subiect miraculos, de viețile sfinților, de faptul neobișnuit și care era impresionat de aspectul exterior și spectaculos al cultului. De aceea, Sozomen respectă moda din vremea sa când oamenii erau interesați de relicvele martirilor și vrea să-și aducă și el contribuția povestind, la nevoie, episoade la care a fost martor ocular. Adesea, când vrea să arate că poate formula și critici, repetă în realitate critica deja existentă în sursa folosită de el
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CT, RMN sau PEG. Tratamentul Este chirurgical și constă în îndepărtarea arahnoidocelului și înlocuirea sa cu țesut conjunctiv. Este indicat atunci când apar tulburări vizuale prin aspirarea chiasmei. Tumorile hipofizare Definiție Tumorile hipofizare au punctul de plecare din țesutul hipofizar sau relicve ale acestuia (punga Rathke). Clinic ˛n dezvoltarea unui adenom hipofizar urmărim: sindromul endocrin sindromul tumoral. Adenoamele gonadotrope (LH, FSH) sunt obișnuit diagnosticate după menopauză. Se apreciază că ele ar reprezenta totuși 80% din adenoamele etichetate non-funcționale. Sindromul tumoral Este variabil
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau de ucis. Așa cum Boccaccio & comp. se retrage dintr-o Florență primejdioasă și coruptă spre a depăna firele narative ale "Decameronului", tot astfel Baudolino (Eco) se eliberează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prezentă -, anume conștiința târziului unui tip de trăire; familiară și „decadenților” simboliști ca mediu pentru melancolii sinestezice, scenografia de amurg sugerează acum o viziune culturală; imaginarul estet, alterat de plictis și osteneală, e concurat de un altul, al ruinării și relicvelor; se mai face observată o înclinație spre ricanare, alta decât în „satanismul” baudelairian sau în cabotinadele „diabolice” din școala lui Maurice Rollinat, diferența constând în demonia demistificatoare a eului artistic, acut conștient de convențiile literare. Dăinuie totuși cultul literaturii - dinamitat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
pădure și nici bucuria pe care am simțit-o atunci când învățătorul meu ne anunța că vom face o drumeție. Aceste drumeții aveau anumite scopuri cu caracter educativ: colectarea de plante medicinale și pentru ierbare, diferite insecte pentru insectare, fragmente și relicve pentru muzeul de istorie și nu în ultimul rând, jocuri de orientare turistică. Unele dintre aceste drumeții au rămas ca plăcute amintiri ale copilăriei trecute. Menționăm în continuare câteva cadre care sau distins în organizarea unor plăcute și interesante drumeții
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
suntem în lumea basmelor lui Charles Perrault, de altfel, mereu invocat de către scriitorul romantic. Un alt autor de fantastic este Coleridge, care în Povestea bătrânului marinar a introdus elemente din folclor, el având ca sursă de inspirație culegerea lui Percy (Relicve de poezie veche) . În aceasă operă, fantasticul, nota demonică existentă în structura personajului, în peisajul exotic și în mecanismul supranatural (corabia cu spectre care înaintează fără vânt, moartea echipajului, ruperea vrăjii, în clipa în care marinarul binecuvântează animalele vâscoase de pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Gleichnis). Parabola nu transmite un înțeles anume, nu are un înțeles simbolic: „[die Gleichnisse] zur Lehre ähnlich wie die Haggadah zur Halacha stehen.“ Ea este mai degrabă citată, decât înțeleasă. Interesant este modul în care Benjamin vorbește despre parabolă ca relicvă (Relikt) a doctrinei, urmă, dar și vestitor al acesteia: formă a exilului lumesc (Metamorfoza este, pentru Benjamin, o alegorie a exilului vieții) în care se întrevede, fără formă, fără conținut, evenimentul Judecății. Experiența lumii despre care vorbește Kafka în parabolele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
școală - era aproape de casăașa cum eram în cămeșile noastre de ,,americă“, cu capetele descoperite și cu picioarele desculțe prin nămeți. Vasluiului, era atrăgătore nu numai datorită poveștilor despre așezarea străveche , pe care le spunea cu har cuceritor, susținut de puzderia relicvelor din jur, dar și bucuriei cu care întâmpina musafirii. Atunci când avea, îi plăcea să-i trateze cu bucate bătrânești , pregătite de buna doamnă Eugenia, tovarășa sa de viață sau să-i îmbie cu faguri din știubeiele încropite în tulpina sălciilor
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
neobișnuit amator, că expresia ,,ca acasă“ pentru C.B. are un înțeles mai profund, este un fapt organic ... Numele Buraga datează de prin sec. al XII-lea. De aceea probabil peste tot în casă și împrejurul ei se află așezate numeroase relicve arheologice, descoperite în cele 21 de puncte din Podișul central moldovenesc, prin săpături de unul singur. Un număr de 5 puncte din totalul de mai sus reprezintă săpături chiar în satul Dănești (Fundătura, Vatra satului, Iazul Buragăi, toponim care vine
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cei 10 copii. O anume realitate reconstruită cu migală și convertită în muzeu de etnografie și arheologie, de științe naturale și artă. înconjurat de această lume trecută - zice Costache Buraga - îmi simt inima cum pulsează continuu și dă viață acestor relicve arheologice datând din paleolitic până la noi, până la clasicile unelte folosite mai ieri în agricultura noastră. Aici e tot simțământul străbunilor. Simt cum dăinui deopotrivă cu ei. Mă odihnesc, respir odată cu ceea ce mă nconjoară, trec mereu în ființa lor. Aparținem deopotrivă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
special la Libertate, Egalitate și Fraternitate; Dumnezeu, Patria, Regele; Agricultura, Industria și Comerțul; Adevăr, Bunătate și Frumusețe; Orient, Grecia și Roma, etc., etc., etc. Să ne uităm acum la China, la această țară foarte veche ce păstrează cele mai venerabile relicve ale copilăriei genului uman. Și, odată ajuns la China, voi face un călduros elogiu interesantului popor chinez, lăudând mult importanța chinezescului tangram sau chinchuap, specie de rompecabezas 10 chinezesc care servește de distracție copiilor, și care s-a adoptat în
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Flagelatorilor"18, care merg din sat în sat lovindu-se unul pe altul cu bice cu ținte, cîntînd melodii stridente care îi stimulează. Alții se bazează pe superstiții care conferă un caracter magic ritualurilor, sau se ocupă cu vînă-toarea de relicve, considerate amulete capabile să-i protejeze pe cei care le dețin. În sfîrșit, vrăjitoria se răspîndește în toate mediile. Fondată pe credința în puterea demonilor, aceasta face progrese în secolul al XIV-lea în ciuda luptei îndîrjite pe care Biserica o
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele Asiei. În sfîrșit, există limbi cu răspîndire redusă, precum basca, ce reprezintă relicve ale Europei preistorice și preindo-europene. Pe continentul european, în zona de sud-est, a existat o civilizație foarte veche, cu așezări urbane, cu un sistem de scriere și cu temple ornamentate. Începînd cu prima jumătate a celui de-al IV-lea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Europa sînt folosite maghiara, finlandeza, estona, carela și lapona. Limba bască (în Pirinei, în nord-estul Spaniei și sud-vestul Franței) și limbile caucaziene, din care fac parte oseta, kurda, azerbaidjana, gruzina, abhaza, vorbite fiecare pe cîte un teritoriu restrîns, sînt relicve ale limbilor europene anterioare venirii indo-europenilor. Fără îndoială, în fiecare dintre limbile vorbite astăzi în Europa s-a creat o cultură populară (sau minoră), cele mai multe avînd și un aspect literar, pe baza căruia s-au creat culturi de erudiție corespunzătoare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a persoanei devenind pleonastică și, de aceea, dispărînd în pronunție 40. Pentru exprimarea reverențioasă s-a specializat pronumele de plural vous, care a ajuns la o întrebuințare foarte frecventă. La fel ca italiana și ca spaniola, franceza a păstrat o relicvă a pronumelui neutru: le < lat. illum. La fel ca în spaniolă și ca în engleză, în franceză există forme deosebite ale pronumelui posesiv de cele ale adjectivului posesiv. Din substantivul latin homo a rezultat pronumele nehotărît on, potrivit unui model
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]