1,034 matches
-
imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba Mică baladă întrece iubirea tuturor altor femei. Dintr-un alt text, esențial și acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale persecuției și genocidului: un sat în flăcări, o mamă și un copil fugind, niște refugiați, un evreu rătăcitor... Unii artiști postbelici, precum Corrado Cagli și Hans Grundig, subliniază similaritățile dintre cadavrele din lagăre și Hristos mort de Holbein. Această reminiscență se regăsește și în Genocidul din 1945 de Marcel Iancu. Identificarea se accentuează atunci când în lagăre se descoperă cadavre cu brațele întinse în cruce. Unele din aceste trupuri au fost imortalizate de fotografi, ale căror opere au fost publicate sub
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
titluri de cărți, desemnări ale raioanelor de librărie (Holocaust Studies), fără a uita celebrul United States Holocaust Museum din Washington. În engleză, cum am văzut, conotația "sacrificială" a termenului dispăruse complet. Or, nu era pe deplin cazul francezei, unde această reminiscență nu putea să nu stingherească. Dar impactul considerabil, în Franța și în alte țări, al filmului lui Claude Lanzmann a fost cel care a impus în final în franceză utilizarea cuvântului Shoah. Scenariul este publicat cu o prefață de Simone
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu care Artaud își încheie textul „Despre teatrul balinez” nu este oare aceea a apariției războinicului și a umbrei sale care îl dublează, în inima pădurii sonore și mentale și în toiul unei adevărate vijelii fizice, imagine încărcată de stranii reminiscențe venite dinspre Shakespeare, dar și dinspre no? În spatele războinicului se profilează figura dublului; actorul dă, așadar, formă unei umbre, unei „efigii spectrale” pe care, așa cum spune Artaud în „Un atletism efectiv”, teatrul o modelează, o învestește cu un sens material
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
volume dormitânde”, întunecate, enigmatice, asemenea cuburilor negre ale sculptorului contemporan Tony Smith. Căci, ca și creațiile acestuia, corpurile-obiecte sau obiectele-corpuri ale lui Kantor sunt nu numai semne ale vidului, ale absenței, ci și depozitarele unei energii ascunse ce trezește stranii reminiscențe. Relicve tăcute și misterioase amintind de ceva vag și extrem de îndepărtat, ele jalonează „aventura pe tărâmul materiei și al fantomelor” a regizorului, aidoma unor pietre comemorative înălțate pe drumul unui artist care nu a fost numai om de teatru, ci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adolescenți. Teama de abandon, cu care aceștia se confruntă, provine din amenințările inerente celui de al doilea proces de separare-individuare așa cum a fost conceptualizat de Blos în momentul adolescenței. Intr-adevăr, pentru acest autor adolescența poate fi înțeleasă ca o reminiscență a acelei prime perioade situată între 18 luni și trei ani, în care copilul trăiește un sentiment de individuare somatică și psihică în raport cu mama sa (Mahler), schimbare care este adesea însoțită de teama de abandon. Aceste sentimente de abandon sunt
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
severe de sistem) să fie greu de depășit tocmai pentru că Economia reduce standardele de comunicare, menține rolul omului de resursă care se poate lipsi de ceea ce ar face-o compatibilă cu complexitatea. Raționalitatea redusă la confirmarea prin simțuri este o reminiscență de croire a corpului conceptual al Economiei cu uneltele perioadei iluministe, probabil pe filiera contrarietății metodologice Locke-Hume. (Hume, 1987) Și tot în sugestiile începutului Economiei ca știință ce-i vin pe această filieră am putea să avem răspunsul privind durata
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
marin amestecat cu un pic de carmin pentru umbre, al cărui efect provenea de la vâlvătăile Încrucișate ale orașului În flăcări și vulcanului din depărtare. Pictorul de război lucrase multă vreme la acel detaliu, acordându-i o atenție deosebită. Avea vagi reminiscențe din Bătaie cu ciomegele de Goya: doi bărbați care se luptau Îngropați În pământ până la genunchi constituiau cel mai crud simbol al războiului civil pictat vreodată. Comparat cu el, Guernica picassiană era un exercițiu de stil - deși asemenea figuri, spusese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aflat prizonieri ai unor trupuri. Și ce poate fi mai congruent cu concepțiunea și cu nașterea angelică decît urechea? Identificarea Diavolului cu Dumnezeul din Vechiul Testament are un pronunțat iz gnostic. Însă bogomilii dovedesc că nu e vorba de o simplă reminiscență livrescă, prin faptul că aplică Într-un mod totalmente creator principiul exegezei inverse la Cartea Genezei, activînd posibilități logice la care gnosticii nu se gîndiseră. Astfel, Satan este În același timp Arborele Cunoașterii și Șarpele; el o fecundează pe Eva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitologice create de William Blake sub influența platonismului lui Thomas Taylor, a experienței vizionare a lui Swedenborg și a filozofiei lui George Berkeley. Prima Carte a lui Urizen (1794) scrisă de Blake este o parafrază liberă a Genezei, combinată cu reminiscențe de mitologie greacă, În care terifianta ființă primordială Urizen joacă rolul creatorului biblic. Urizen, arhitect al universului, este ipostaza urii și disprețului pe care Blake Însuși le Încearcă față de filozofia mecanicistă a lui Newton și față de senzualismul lui Locke, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și terapiile care abordează rezolvarea de probleme în cadru social ar putea aduce beneficii în cazul depresiei majore. În plus, o mulțime de date culese din studii efectuate pe persoane în vârstă sugerează că utilizarea terapiei cognitive și a terapiei reminiscenței (a amintirilor) ar putea fi utile în tratarea depresiei la persoanele de vârsta a treia. Terapia comportamentală pleacă de la un model clasic al depresiei unipolare (Lewinsohn et al., 1979), care se bazează pe asumpția că depresia poate apărea din cauza unui
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
opinii legate de doctrină și de interpretarea Torei și de a-i învăța pe oameni pronunțarea și înțelegerea corectă a textului Torei. Julio Trebolle Barrera este chiar de părere că tensiunea dintre preoții saduchei și mișcarea fariseică laică reprezintă o reminiscență a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
spui rugăciuni, nu le scrii. Dumnezeu nu citește” (ibidem). Iată așadar adevărul ca absolut, mai exact, ca Dumnezeu, ca realitate originară la care numai misticii au acces. Or, Cioran e un mistic ratat. Chiar și așa, în înfrângere el păstrează reminiscențele experienței, resturile căutării, iar scrisul e zgura acestei căutări, o explorare în suferință, un fel de cunoaștere, în negativ, a neputinței, a răului. Dacă nu-și poate asuma cunoașterea, în lumină, ci suferința, în întuneric, atunci Cioran face din ea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ei, ce faci? Nu răspunzi? Unde ești? Ha, mi-ai luat jumătatea aceea ți te-ai dus cu ea! Du-te, domnule, du-te!" Ducă-se! Marieta: Parcă spuneai că ai scăpat de... Octav: Eh, mama, mai greșesc... mai am reminiscențe... resturi... resturi... resturi... Matei: Mă rog, e treaba ta... Eu în cîteva zile rezolv toate chestiile... Marieta și cu Costache or să te ajute... Octav: Cum, și mama! Vezi, mama, n-ai scăpat de patron! Și n-ai să scapi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a le cenzura ideile pînă a-i determina să nu mai aibă încredere în ei și pînă cînd teama îi va face de neînțeles în fața lor înșiși, aceasta este forma cea mai potrivită de a conduce autoritar o națiune. Iar reminiscențele deschid pînă azi. Comicul spectacolului pare să abunde, însă treptat trece în dramă, și se realizează deseori din contrapunct, din autoironie, din jocuri de cuvinte și alternează mereu cu tragicul. Gheorghe Popescu este, în primul rînd, un text care denotă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
voinici, ca bradul care, atât iarna, cât și vara, e totdeauna verde" 331. Vechi tradiții românești amintesc de "biserica de brazi", așa-numita "cununie la salcie": "în realitate, cununia la arbore își are originea în cultul naturii și reprezintă o reminiscență dendrolatrică, care a supraviețuit foarte bine și în creștinism, prin motivul "pomul vieții", derivat din arborele sacru, materializat în arborele de nuntă, pomul funerar, arborele genealogic ș. a. , care fac dovada rostului cu care a fost învestit arborele de cult."332
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Podoghiță, / De la munte scoborâtă, / De toată lumea iubită, / Feciorii ce m-or vedea / În brațe că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o reminiscență anistorică a unui illo tempore în care sacralitatea a căpătat față umană. Pentru rememorarea ritualică a unor scene biblice se fac, în Joia Mare, de dinaintea sărbătorilor pascale, focuri în ogrăzi, dis-de-dimineață, înainte de a cânta cocoșii a treia oară, acest foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nou, corespund riturilor oficiate în Zilele Babei: deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, modelarea din aluat, copt sau fiert, a unor figurine antropomorfe (Mucenici, Sfințișori, Bradoși) și mâncate sacramental în ziua morții Dochiei. Aceste practici ritualice reprezintă reminiscențe ale sărbătoririi Anului Nou primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată de o serie de practici magice pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
momentul hierofanic al timpului mitic de la solstițiul de iarnă, reprezentând "capul de an" sau "răstimpul" dintre doi ani. Cultul strămoșilor și moșilor s-a îmbinat cu acest cult al soarelui, astfel că mitologia gerontolatrică a devenit consubtanțială mitologiei solare. Ca reminiscențe ale sărbătorii închinate zeului Mithra, înlocuită de sărbătoarea romană dies natalis Solis invicti, motivele solare s-au adaptat la spațiul carpato-danubiano-pontic, suferind și alte influențe. Astfel, în noaptea de Crăciun se dau drumul de pe un deal, la niște roți de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit, / Este-un pom în drum înflorit / Tăt cu mere și cu pere, / Da nu-s mere și cu pere, / Da nu-s mere, nici nu-s pere, / Ci-s mai multe suflețele."320 O altă reminiscență a noului an agrar, este prezența "rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo jos pe râturele, / Florile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La un geam, bolnavă de suvenire/ o fată prin feriga de aur/ gingașă mă căta". Horia Zilieru plătește tribut proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică, suprarealistă sau chiar dadaistă. Horia Zilieru îl reînvie pe Ion Barbu sau pe Emil Botta, amintind de tehnica imagistică a "Cântecului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai trimite iarna peste mări/ Decât bubuituri și jale și blesteme". Ni se pare că trecerea prin purificare, transcenderea materiei presupune la Ioan Alexandru o cale în spirală, urcând astfel în cercuri spre înalt, într-un univers de joc apocaliptic, reminiscențe, cum remarcă Ion Pop, din lectura romanticilor germani; trimiterea la Hölderlin,("Der Ister",) semnifică "călătoria locului" unitatea călătoriei și a locului. "Fluviul lui Ioan Alexandru este o formă de mișcare a esenței" ce-și găsește impulsul în sine însăși, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și acribia cu care sunt reconstituite spațiile de joc. Pe dom' profesor profesor universitar la Drept, Drept Penal l-am văzut până acum vegetând pe pontonul de vacanță, slujit de aghiotantantul său, Sile, care își abordează fiul cu apelativul "boule" (reminiscență din anii în care tatăl său era un profesionist al reeducării), dar, din acest flash-back aflăm că în Securitate era unul dintre șefii de temut. Așa se explică de ce azi cuplul Albulescu-Vișan este atât de bine sudat. Complicitățile din trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autentică a gândirii, spre un mai bine atât timp cât suntem preocupați de "Cine vorbește?". În ceea ce urmează am să încerc să prezint "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale, dar nu din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]