2,146 matches
-
nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului Stelele înfloresc în piatră sărutul, un fel de mângâiere pe buze secționând rotundul, dăltuit pe stâlpii porții. În adâncul fântânii, între două mâini-ciutură, curg peste sunete surde tăceri. Sufletul, pironit de remușcări, topit în absolut, poartă sunetele marelui clopot, căzut sub umbrela turnului de veghe. Cerul de plumb se sparge de țipetele morții. După echinocțiul de primăvară învie în aer Spiritus Sancti, oamenii se miră, cad în genunchi primind în inimi mântuirea
SUFLET TOPIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354529_a_355858]
-
nu doar a referentului), la ipostazierea și etalarea discursivă a demenței, potrivit unei poetici pseudo-parodice, postmoderne, susținute de aserțiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinați dar în singură sprânceană ademenesc, ostașii cerți ai furtunilor și idioților. Te foarte mulțumesc cu o remușcare” (Singurătatea vede acoperiș jos). Se pot decela, totuși, trei modalități (cel puțin) de a evada din acest infern, din această mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una este oferită de vis (Amintiri rafinate dintr-o deplasare ). Cealaltă de suprarealitate (delir
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
dezbrăcat, a dat drumul la duș și... -Și,și... -Iar? Sunteți exasperant de curioși! Doamna habar nu avea că este examinată cu multă atenție de un...idiot bolnav, sau, mă rog, un păcătos.În fine. Ce vreți să spuneți, că remușcările mele sunt false? Trebuie să recunosc că aveți dreptate, dar...eu nu eram decât un biet acarian...invizibil, care...”aprecia” în tăcere formele de statuie clasică și prelingerea stropilor pe ele. Îmi spuneți să mă fac muscă și să...Uite
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
poemul „tatăl”: noaptea își spală călcâiul / însângerat/ felinarele se topesc/ pădurea își frânge coastele albe/ peste plămânii vântului/ în curtea vecină/ bărbatul a făcut pârtie și a ieșit în drum/ dă bună dimineața uitării/ sub un drapel vechi/ cuprins de remușcări/ prezentul se curbează/ și ii sărută bocancii”. Poemul are simbol mesianic, fiind tentată să spun, întocmai ca și acest volum, care sub imperiul alb-negrului devine sinteză între cele două culori, negrul fiind înțeles sub aspectul rece, ca și pământul fertil
ELISABETA IOSIF ÎNTRE ALB ŞI NEGRU -CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353560_a_354889]
-
ei: „A ne abține de la orice pripire în judecățile noastre, a fi binevoitor față de oameni și a asculta poruncile zeilor”. Descartes era de părere că „dacă facem întotdeauna ceea ce ne dictează rațiunea noastră, nu vom avea niciodată un subiect de remușcare, chiar dacă evenimentele ne-ar arăta după aceea că ne-am înșelat, fiindcă nu a fost din greșeala noastră”. Este tot atât de adevărat că cine se lasă pradă acestei simțiri a orgoliului care-i furnică pielea, este pierdut. Un filtru al rațiunii
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
eram mai atent, atunci trebuia să observ că nu ai nimic în mână când mergeam spre taxi. - Așa este. Am emoții și ele nu se vor sfârși curând. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva cunoscut, voi simți remușcarea că nu mai sunt cea de acum câteva ore, curată ca o lacrimă de copil. Nu cred că voi putea trece peste aceasta așa curând. - Iubito, dar nu este vina nimănui. Dacă fiecare cetățean care trece pe lângă noi și-ar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
jidan că își schimbă deodată mimica feței, îi citesc ura din privirile verzi, apoi își umflă obrajii și mă scuipă direct în față. N-am gândit nicio fracțiune de secundă. Am îndreptat pistolul către fruntea lui și am tras fără remușcare. Sângele a țâșnit murdărindu-mi hainele și în clipa aceea mi-a venit greață, iar el s-a prăbușit la picioarele mele. Atunci am simțit că cineva mă sfredelea cu privirea și am nimerit doi ochi care mă priveau de după
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
plin de tupeu, cel care și-a intersectat existența cu a mea și care mi-a scăpat printre degete. Chipul lui m-a urmărit toată viața și îmi apare și acum, la vârsta mea înaintată, în momentele de frică, de remușcare ori poate de nebunie, deocamdată temporară. Fiindcă sunt conștient că boala mea va avansa, că momentele de luciditate vor fi din ce în ce mai rare. M-am înfuriat odată foarte tare, fiindcă un băiat de vreo doisprezece ori poate treisprezece ani s-a
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
ființe omenești. Astăzi când înaintăm pe străzile vieții cu gândul că viața noastră nu este așa cum ar fi trebuit să fie dacă nu comiteam acele greșeli ale trecutului avem două opțiuni să mergem și să fim zdrobiți de propriile noastre remușcări sau să ne deschidem ochii minții cu atenție și cu ajutorul credinței să începem să percepem o prezență divină ce vine să schimbe starea noastră sufletească și să lărgească orizontul vieții noastre invatandu-ne să trăim cu iubire și speranță. Atunci
DRUMUL VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354122_a_355451]
-
puteam (și mă zbăteam!) să-l aduc în Canada, mă bătea și mai tare gândul să mă „leapăd” de România. Am prieteni care s-au lepădat și la propriu și la figurat de națiunea română și nu cred că au remușcări. Sau nu le afișează. În special acum, când vedem că țara noastră nu a uimit lumea cu progresele care s-au făcut în anii de libertate. La numai cinci ani după un război devastator, Germania (Federală) era aproape refăcută. Românii
POVARA DE A FI ROMÂN – INTERVIU CU ALEX CETĂŢEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354562_a_355891]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DIN FLORI DE GÂND TE-ADUN Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus, Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării; Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus Și mușcă fericirea din buzele răbdării... M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire; Sunt eu cu strai
DIN FLORI DE GÂND TE-ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347064_a_348393]
-
și de zâmbete, de capabilă să se accepte și să își facă bucurii ca să poată merge mai departe că un râu învolburat... Regret că nu i-am fost alături atunci când trebuia, chiar până în ultima clipă, dar mai cu seamă am remușcarea că nu i-am spus niciodată “tu” privind-o în ochii aceia mirifici, pe care i-a confiscat Doamna moarte. Inima mă doare la propriu, ca un buboi care se coace. Numai dacă voi apucă să scriu despre cărțile ei
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
parcă nu mai sunt singur recunoștința lui a deschis calculatorul și scriu poate nu o să citească nimeni acest gând curând se face din nou seară și noaptea mă chinuie așa cum făcea un vecin al meu cu propriul câine până la mușcat remușcarea așa îmi spunea mereu un prieten când îi scriam ce pustiu e sufletul meu terfelit de reproșurile femeii iubite în pas cadențat din vechea gardă tuna începe să plouă că poate nu-mi ajungeau fulgerele cu bip și vântul parcă
ULTIMUL IMPACT de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357032_a_358361]
-
lipsa lor de încredere, de suspiciune chiar în cele mai nevinovate gesturi sau cuvinte de bunăvoință, sau de nervozitatea cu care sunt gata să sară la arțag. Țara condusă cu vinovăție ticăloasă de acești răpitori hulpavi a fost împinsă fără remușcare pe buza prăpastiei economice și sociale. Bate un vânt rece în suflet la gândul că ne paște ruina și catastrofa finală, o adevărată apocalipsă. Lipsa unei perspective a pus stăpânire pe întreaga țară ca un adevărat țol întunecat. Nu se
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
mari de flori sălbatice... Ana le primea cu plăcerea ochilor și le așeza împreună cu buchetul-compoziție personală, pe mormântul bunicii și al bunicului... din timpuri vechi, intangibile... mormintele parcă înviau prin vizitele lor zilnice... Ana se simțea mai liniștită, a alinat remușcările materne... o vizită la doctorul Weis... alte vizite la mormintele bunicilor... * A luat pătura oferită de mătușile din casă și a întins-o în grădină să citească, vroia să termine cartea începută, ca să treacă la alta cât mai repede... spre
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
cu sindrom antifosfolipidic și toxoplasma (un mic animăluț) cum spunea dumneaei... Am urmat tratament cu antiinflamatoare și antibiotice aproximativ 2 ani, timp în care mă simțeam din ce in ce mai rău, iar în cele din urmă mi-a spus sec și fără nicio remușcare: „Ia mai mergi și la tine la Ploiești... ce acolo nu sunt medici!?” Am venit acasă, am plâns, m-am rugat la Dumnezeu și am început să caut pe internet și alte informații despre presupusul meu diagnostic. Rugămintea mi-a
GEORGE ROCA PREZINTĂ: SĂ O AJUTĂM PE DOAMNA GABRIELA TUDORACHE-DUMITRU SĂ VADĂ... GEORGE ROCA PREZINTĂ: SĂ O AJUTĂM PE DOAMNA GABRIELA TUDORACHE-DUMITRU SĂ VADĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 419 din [Corola-blog/BlogPost/357957_a_359286]
-
în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin, și plângăreț totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba mai sunt și altele, ...când în prezența copiilor, ne amintim cu nostalgie de el și ni se face la toți atât de mult dor de el! Nu pot spune că ne-a
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
despre regresia sinelui, gnosticismul ascensiunii și teologia negativă? Uneori îi era milă de nevastă-sa, cînd își amintea că o părăsise de mulți ani, lăsînd-o în voia soartei, ca pe o corabie fără cîrmă, deși se vedeau zilnic, dar aceste remușcări i se ștergeau repede din minte și el își continua netulburat incantațiile magice, cu care voia să descifreze metoda de pătrundere în nivelele de comunicare vitale ale respirației. De aceea, cînd obsedatul ăla sexual, Caiafa, i-a luat locul în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1373 din 04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nicio urmă de iubire în care m-ai putea pedepsi împărțit între remușcari și iertare. Speranța se pierde simplu pe întuneric, nimeni nu m-a învățat să ies la lumină, sufletul meu poartă amprenta predestinării unde nu se mai poate îndrepta nimic. Șoaptele tale mi se adâncesc în urechi și țipă mai tare
ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358546_a_359875]
-
familie nefericită, care... nu se poate numi „familie”! Toate încercările mele de a le păstra măcar copiilor acest gând (de familie), s-au dovedit zadarnice. Ba din contră, aș putea zice că le-au adus și lor multă durere și remușcări. Fata care visa în adolescență de multe ori cu ochii deschișii, se transforma încet-încet într-o femeie luptătoare cu duhurile tuturor tipurilor de nebunie bărbătească. Devenisem cameleonică, pentru a putea supravețuii și a-mi crește copiii. Într-un ultim efort
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
răgușite cântau iubiri trecute-n timp hain. Cu degetele-mi arse de iubire sau neiubire, iată, nu mai știu, trec mâna-mi peste clape-n amorțire să sune iarăși cântecul târziu Cântasem amorțit pe o terasă, la poarta-nchisă fără remușcări și nimeni n-auzea cântarea mea duioasă, eram un renegat din depărtări. Acum deschid tremurător pianul-suflet ca mângâierea ta să treacă peste clape, să-mi dăruiască florile de zâmbet. și lumea din cuvinte mai aproape. Ca din adâncuri iar să
PIANUL VECHI de LEONID IACOB în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358188_a_359517]
-
celor care nevinovați au fost și au murit doar fiindcă eram rege? Durerea mea e cruntă și nu pot înțelege de ce-am fost pedepsit cu-astfel de rost. E noapte, Antigona. Un întuneric dens e sufletul meu plin de remușcare. Nu fapta inumană mă mistuie, mă doare, ci mă ucide lipsa ei de sens. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1544, Anul V, 24 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357715_a_359044]
-
naître un peu”. De ce nu? Este, mai ales pentru noi, românii plecați din țară, noi cei care obișnuim să venim în România prin vacanțe așa cum în copilărie mergeam vara la bunici. Nu e obligatoriu ca incursiunile în trecut să provoace remușcări și lacrimi. Atunci când nu mai ești sigur dacă satul în sine, ca localitate, mai există, e nevoie de multă imaginație pentru a mai crede că acolo se depozitează ”eternitățile noastre cumulate”. Dar iată că vara aceasta m-a catapultat exact
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
care îi ajutau. Într-o zi a intrat Vavila într-o biserică. Potrivit iconomiei lui Dumnezeu, tocmai se citea Evanghelia în care se află pericopa ce spune:" Pocaiti-va că s-a apropiat împărăția Cerurilor"( Matei 3:2). Cuprins de remușcări a început să se nefirească din pricina faptelor săvârșite de el. A iesit deci îndată din biserică, le-a chemat pe cele două amante ale sale și le-a spus: - Știți în ce desfrânare și cât de nebunește am trăit cu
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358685_a_360014]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014 Toate Articolele Autorului Nicio urmă de iubire în care m-ai putea pedepsi împărțit între remușcari și iertare. Speranța se pierde simplu pe întuneric, nimeni nu m-a învățat să ies la lumină, sufletul meu poartă amprenta predestinării unde nu se mai poate îndrepta nimic. Șoaptele tale mi se adâncesc în urechi și țipă mai tare
ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344604_a_345933]